DECIZIE   Nr. 597 din 4 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 4 1 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 472 din 9 iulie 2010

Ioan Vida                                     - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Antonia Constantin                      - procuror

Fabian Niculae                             - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Como Agro" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 2.699/55/2009 al Tribunalului Arad.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 17 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.699/55/2009, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Como Agro" - S.R.L. din Arad într-un dosar având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că prezentul litigiu a fost generat de interpretarea trunchiată şi restrictivă a prevederilor legale aplicabile în materie. Interpretarea dată art. 4 din Legea nr. 1/2000, în sensul că persoanele îndreptăţite care pot fi înscrise în acele acorduri prevăzute de ipoteza textului legal trebuie să facă dovada calităţii de fost proprietar, este contrară prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece creează o situaţie inechitabilă, chiar discriminatorie, în favoarea unor persoane care vin şi pretind acelaşi drept.

Tribunalul Arad - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 şi ale art. 41 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, prevederi care au următorul conţinut:

- Art. 4: „(1) Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. In cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.

(11) Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.

(12)  Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiţii, neamortizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiţiei, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiţiei la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţă cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.

(13) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.

(14) In cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, preţul terenului, care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţă, şi termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.

(15)  Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeană care a validat cererea de reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacă investitorul nu îşi respectă obligaţia de plată în termenul convenit. Din momentul înregistrării acordului, opţiunea părţilor este definitivă şi părţile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despăgubire. Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea valorii investiţiilor preluate de stat o dată cu terenul pe care l-au avut în proprietate.

(16)  Până la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decât redevenţa plătită statului la momentul acordului şi nu va putea înstrăina în niciun mod investiţia sa, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(17) Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării integrale a contravalorii terenului.

(18)  In situaţia în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor, sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord în termenul menţionat la alin. (14), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despăgubiri de la stat, atât pentru teren cât şi pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, în condiţiile legii.

(19) In cazul realizării acordului prevăzut la alin. (14), pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primeşte despăgubiri de la stat, în condiţiile legii.

(2) In cazul în care investiţiile pentru care suprafaţa de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în stadiu de proiect, suprafaţa preluată se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament.";

- Art. 41: „Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale şi bazine piscicole amenajate, sere sau plantaţii de hamei în funcţiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă există suprafeţe suficiente, sau se acordă despăgubiri în condiţiile legii."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 44 şi ale art. 136 privind dreptul de proprietate.

Examinând excepţia, Curtea constată că, în realitate, autorul este nemulţumit de „interpretarea trunchiată şi restrictivă" a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000, solicitând Curţii Constituţionale să dea o interpretare în sensul dorit de el pentru a se înlătura interpretarea dată de instanţa de judecată.

O astfel de solicitare este în afara atribuţiilor Curţii, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Aşadar, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Como Agro" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 2.699/55/2009 al Tribunalului Arad.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.

In temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae