DECIZIE Nr.
596 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de
Claudiu Jeler, Şandor Korosi şi Ludovic Zold în Dosarul nr. 5.290/30/2008 al
Tribunalului Timiş - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că,
la dosar, pentru partea Societatea Comercială Sintezis Birotica - S.R.L. din
Oradea, citaţia s-a întors cu menţiunea „destinatar mutat", fără să fie
adus la cunoştinţa Curţii Constituţionale noul sediu al acesteia.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public
apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
Deliberând, Curtea consideră că procedura de citare
este legal îndeplinită, având în vedere prevederile art. 98 din Codul de
procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului sau sediului uneia
din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie
adus la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.290/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139
alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Jeler, Şandor Korosi şi Ludovic
Zold într-o cauză penală privind infracţiuni reglementate de art. 1396
din Legea nr. 8/1996.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile criticate aduc atingere
dreptului de proprietate privată, deoarece determină diminuarea averii unei
persoane în defavoarea altei persoane, având drept rezultat îmbogăţirea fără
justă cauză a celei din urmă, în situaţia în care acesteia nu i s-ar fi cuvenit
triplul sumei ce ar fi fost legal datorat pentru tipul de utilizare ce a făcut
obiectul faptei ilicite. Consideră că triplarea sumei este arbitrară, indiferent
de prejudiciul efectiv cauzat.
Tribunalul Timiş - Secţia penală consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. In
acest sens, arată că este competenţa legiuitorului de a reglementa o modalitate
de reparare a prejudiciului cauzat unei persoane, titulară a unui drept de
autor sau a unui drept conex, tocmai pentru a apăra proprietatea privată, în
acord cu textele constituţionale invocate. A accepta că este neconstituţională
orice dispoziţie prin care o anumită persoană este obligată la repararea
prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită, cu consecinţa diminuării
patrimoniului ei, înseamnă a admite că ori de câte ori despăgubirea presupune
efectuarea unei prestaţii materiale aceasta să nu fie posibilă. De asemenea,
arată că textul de lege criticat instituie o garanţie pentru victima
prejudiciului, în condiţiile în care este foarte dificil de apreciat întinderea
întregului prejudiciu cauzat titularului dreptului de autor sau al drepturilor
conexe.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că prevederile
de lege criticate ocrotesc interesele persoanei prejudiciate prin fapta
ilicită. Acestea permit stabilirea de despăgubiri pe criterii obiective, ţinând
seama de costurile suportate de titularul dreptului, cum ar fi cheltuielile de
cercetare şi de elaborare a operei respective.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 sunt
constituţionale. In acest sens, arată că acestea sunt în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale ale art. 21, potrivit cărora părţile au dreptul la
un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Totodată, apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare nici
dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, întrucât acestea instituie o sancţiune
civilă în cazul încălcării unui drept de autor sau a unor drepturi conexe,
protejate prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Art. 139 din Legea nr. 8/1996 a
fost modificat prin art. I pct. 62 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
123/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19
septembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 329/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie
2006, şi are următorul conţinut:
„(2) La stabilirea despăgubirilor instanţa de
judecată ia în considerare: [...]
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul
sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut
obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile
menţionate la lit. a)."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora părţile au dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale
art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a
proprietăţii private. Totodată, consideră că prevederile de lege criticate sunt
contrare atât dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind
respectarea bunurilor, cât şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit
cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului exercitat de
instanţa de contencios constituţional, prin raportare la dispoziţiile
constituţionale privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii
private.
Astfel, prin Decizia nr. 504 din 29 mai 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Curtea a
respins excepţia ca neîntemeiată, reţinând următoarele:
„Prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
8/1996 sunt cuprinse în cap. III - Măsuri de protecţie, proceduri şi
sancţiuni şi se referă la posibilitatea titularilor drepturilor de autor şi
ai drepturilor conexe de a solicita instanţelor de judecată sau altor organisme
competente constatarea încălcării drepturilor recunoscute prin prezenta lege şi
repararea prejudiciului cauzat."
Textul de lege criticat instituie o sancţiune civilă,
şi anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încălcării unui
drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege, în deplină
concordanţă cu principiul constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului
de proprietate privată, ce include şi proprietatea intelectuală.
Posibilitatea acordării de către instanţa de judecată a
unei despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru
tipul de utilizare ce a făcut obiect al faptei ilicite reprezintă chiar
transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale,
respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, atât
pentru pagubele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile. Autorul faptei
ilicite nu este în situaţia unui debitor contractual, ţinut să răspundă numai
pentru prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului.
De altfel, opţiunea legiuitorului de a institui
posibilitatea acordării unui cuantum al despăgubirii echivalent cu triplul
sumei ce ar fi fost legal datorată pentru utilizarea fără drept a operelor
purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu poate fi calificată
ca o măsură arbitrară. Această posibilitate reprezintă doar alternativa pentru
instanţa de judecată, aplicabilă doar în cazul în care nu se pot lua în
considerare criteriile stabilite prin art. 139 alin. (2) lit. a) din acelaşi
act normativ, respectiv consecinţele economice negative, în special câştigul
nerealizat, foloasele patrimoniale realizate pe nedrept de făptuitor sau
daunele morale cauzate titularului dreptului.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei, cele statuate prin decizia menţionată
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au
incidenţă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Claudiu Jeler, Şandor Korosi
şi Ludovic Zoid în Dosarul nr. 5.290/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu