Decizia Nr.595 din 21.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 39 din 16 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Lucia Obada şi Eugen Samuchiuc în Dosarul nr. 2.467/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 443D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 289/2014 şi la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 29 aprilie 2014 pronunţată în Cauza Preda împotriva României.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 17 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.467/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Lucia Obada şi Eugen Samuchiuc cu ocazia soluţionării unei cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin titluri de despăgubire emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 contravine prevederilor constituţionale ale art. 15, art. 16 şi art. 44. În condiţiile în care procedura administrativă sa încheiat prin emiterea titlului de despăgubire, plata sumelor de bani recunoscute prin acesta trebuie să respecte procedura prevăzută de legea avută în vedere la emiterea titlului de despăgubire. Termenul prevăzut de art. 18, art. 18¹ art. 18² şi art. 3 lit. h) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 din Legea nr. 10/2001 rămâne câştigat cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată învestite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fiind singurul termen existent la care s-au raportat cererile de chemare în judecată declanşate la acel moment. De asemenea, eşalonarea dispusă de art. 41 din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate privată asupra sumelor de bani cuvenite, afectând dreptul de dispoziţie, dreptul de folosinţă şi dreptul de a culege fructele.6. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, susţin că textul de lege criticat creează o inegalitate între persoanele care au formulat cereri în temeiul Legii nr. 10/2001, care au încasat deja despăgubirile, raportându-se la dispoziţiile Legii nr. 247/2005, şi persoanele care au formulat cereri tot în aceeaşi perioadă şi care din varii motive (inclusiv lentoarea autorităţilor statale) nu au putut intra în posesia despăgubirilor, intrând sub incidenţa noii legi, care este defavorabilă sub aspectul termenelor de plată.7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevăd expres că această lege este aplicabilă numai cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţate în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aşadar, în condiţiile în care despăgubirile stabilite conform Legii nr. 10/2001 nu au fost valorificate potrivit procedurii reglementate de dispoziţiile Legii nr. 247/2005, aşa cum este şi situaţia în cauza de faţă, nu se poate susţine rezonabil că prevederile Legii nr. 165/2013 se aplică retroactiv. Singura ipoteză în care prevederile Legii nr. 165/2013 ar fi putut aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile ar fi fost aceea în care ar fi dispus şi cu privire la drepturile la despăgubiri ce ar fi fost deja stabilite şi valorificate conform procedurii prevăzute de actul normativ anterior în materie, respectiv Legea nr. 247/2005, împrejurare ce nu este incidentă. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate nu aduc cu nimic atingere principiului egalităţii în drepturi, în condiţiile în care art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede în mod expres că legea se aplică tuturor cauzelor aflate pe rolul instanţelor, indiferent de titular, nefiind excluse de la aplicabilitate niciuna dintre ele.8. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dreptului de proprietate, apreciază că prevederile constituţionale trebuie să fie interpretate în lumina Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei acesteia. De exemplu, în Cauza Dumitru şi alţii contra României, instanţa europeană a reţinut că nu se poate aprecia că însăşi substanţa dreptului reclamanţilor a fost afectată, iar eşalonarea plăţii creanţelor datorate reclamanţilor nu poate fi considerată nerezonabilă. Totodată, sa reţinut că echilibrul dintre interesele reclamanţilor şi interesul general al societăţii a fost menţinut, neexistând vreo dovadă potrivit căreia Guvernul nu ar avea vreo intenţie să respecte calendarul de plăţi.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate, ci acestea se aplică tuturor dosarelor care conţin hotărâri judecătoreşti prin care autoritatea este obligată la emiterea titlului de despăgubire şi care vor fi soluţionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, motiv pentru care apreciază ca nu suntem în prezenţa unei încălcări a principiului neretroactivităţii legii. Prin urmare, legea nouă nu modifică starea legală anterioară a unor raporturi ale căror efecte erau susceptibile a se realiza sub vechea lege, astfel încât să nu mai poată fi modificate ca urmare a adoptării unui nou act normativ. De asemenea, consideră că nu poate fi reţinută nici critica privind nesocotirea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.11. Noile dispoziţii pot conduce la acordarea despăgubirilor într-un cuantum diferit faţă de cel stabilit în temeiul vechii legi, însă apreciază că această măsură este justificată şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul. Prin instituirea unei noi proceduri de stabilire şi acordare a despăgubirilor, precum şi plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, în tranşe anuale egale, în termen de 5 ani, nu se suprimă dreptul de proprietate privată.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.14. Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013, din examinarea criticilor de neconstituţionalitate rezultă că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de eşalonarea plăţii sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare Legii nr. 165/2013, în termen de 5 ani, reglementată de dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Astfel, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

– Art. 4: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 41 alin. (1): „Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.“15. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, invocă prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunţării prezentei decizii, a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate identică din perspectiva invocării prevederilor constituţionale ale art. 15 şi art. 16. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederea legală criticată nu poate avea caracter retroactiv. Mai mult, ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. 17. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale referitoare la principiul nediscriminării, Curtea, cu acelaşi prilej, a statuat că nu poate fi reţinută nici această critică de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, şi cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte, se află într-o situaţie juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale incidente modalităţii de valorificare a titlului de despăgubire. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speţă titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. 18. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, autorii excepţiei susţin că eşalonarea dispusă de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate privată asupra sumelor de bani cuvenite, afectând dreptul de dispoziţie, dreptul de folosinţă şi dreptul de a culege fructele. 19. În legătură cu această critică de neconstituţionalitate Curtea reţine că, în ceea ce priveşte constituţionalitatea eşalonării plăţii unor sume de bani datorate de către stat, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Prin aceste decizii Curtea a statuat că eşalonarea, pe o durată de 5 ani, a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt constituţionale. 20. Totodată, prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. 21. Astfel, Curtea constată că prin eşalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranşe anuale egale, a plăţii sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile necesităţii plăţii unor sume mari de bani de la bugetul de stat (în acelaşi sens Decizia nr. 188 din 2 martie 2010). 22. De asemenea, Curtea reţine că măsura contestată reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii. Astfel, cum arată şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o asemenea măsură trebuie să păstreze un just echilibru între interesele statului şi cele ale reclamanţilor (Hotărârea din 26 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Zubko şi alţii împotriva Ucrainei, paragraful 67, sau Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 107). 23. Totodată, relevante în această cauză sunt şi cele reţinute de instanţa europeană, ce a apreciat că alte exemple de bune practici şi de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenţie şi de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenţiei, ar putea constitui o sursă de inspiraţie pentru guvernul pârât. Plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii (Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragraful 235). 24. Aşadar, reglementările propuse urmăresc principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale, fără ca prin eşalonarea efectuată statul să afecteze esenţa dreptului de proprietate, să aducă atingere substanţei acestui drept şi cu atât mai puţin să nege existenţa acestuia. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Lucia Obada şi Eugen Samuchiuc în Dosarul nr. 2.467/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Pentru magistrat-asistent Daniela Ramona Mariţiu semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prim-magistrat-asistent, Marieta Safta