DECIZIE Nr.
594 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 581 din 23 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Jaqueline Opriş în Dosarul nr.
17.797/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 17.797/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Jaqueline Opriş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
contravine principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, întrucât
legiuitorul a instaurat un regim juridic diferenţiat între persoanele
îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001, respectiv cele care au primit
despăgubiri pe cale administrativă internă şi cele ce au primit despăgubiri în
baza unor acorduri internaţionale. Astfel, susţine acesta, instanţa de
judecată, făcând aplicarea greşită a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001,
potrivit cărora cetăţenii despăgubiţi pe calea acordurilor internaţionale nu
mai primesc niciun fel de reparaţie, nu a ţinut seama de art. 11 alin. (1) teza
a doua din aceeaşi lege care condiţionează restituirea în natură, persoanelor
îndreptăţite, de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii
primite, actualizată potrivit legislaţiei în vigoare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie opinează în
sensul respingerii excepţiei, întrucât persoanele care au primit despăgubiri
potrivit art. 5 din Legea nr. 10/2001 se află în situaţie juridică diferită de
cele vizate de art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege. Astfel, persoanele prevăzute
de art. 5 din această lege au primit despăgubiri la valoarea reală a
imobilului, conform acordurilor internaţionale încheiate de România, în timp ce
persoanele îndreptăţite la
restituirea în natură potrivit art. 11 alin. (1) au primit o despăgubire din
partea statului român, care de cele mai multe ori s-a dovedit a fi modică, fapt
ce a impus necesitatea unei reparaţii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate nu contravin principiului constituţional al
egalităţii în drepturi, deoarece ele se aplică tuturor subiectelor de drept
aflate în situaţia juridică prevăzută de această normă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit
cărora „Nu sunt îndreptăţite la restituire în natură sau la măsuri
reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit
acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea
problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte
integrantă din prezenta lege."
Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel
al art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor
publice. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la
judecarea unui proces în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, de către o
instanţă independentă şi imparţială, precum şi a art. 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietăţii private.
Autorul critică acest text pe motiv că legiuitorul a
instaurat un regim juridic diferenţiat între persoanele îndreptăţite potrivit
Legii nr. 10/2001, respectiv cele care au primit despăgubiri pe cale
administrativă internă şi cele ce au primit despăgubiri în baza unor acorduri
internaţionale.
Excepţia a fost ridicată în cadrul soluţionării
apelului formulat împotriva unei sentinţe a Tribunalului Bucureşti - Secţia a
V-a civilă prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei emise de
primarul municipiului Bucureşti privind cererea de restituire în natură a unui
imobil, întrucât acesta a beneficiat de despăgubiri potrivit Acordului româno-francez privind reglementarea
problemelor financiare în suspensie între cele două ţări, încheiat la 9
februarie 1959.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată în faţa instanţei şi consemnată în încheierea acesteia şi în
înscrisul depus de parte în dosarul instanţei, Curtea constată că, în
realitate, critica de neconstituţionalitate este dedusă din compararea textului
criticat cu o altă prevedere din această lege, şi anume art. 11 alin. (1) prin
care se precizează modalitatea de restituire a imobilelor expropriate, imobile
ce urmează a fi restituite în natură dacă acestea nu au fost înstrăinate.
Pentru a nu se ajunge la îmbogăţirea fără justă cauză, textul de lege prevede
că, în cazul în care fostul proprietar a primit o despăgubire la data
exproprierii, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea sumei
reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei.
In acest fel, autorul excepţiei consideră că, datorită reglementării cuprinse
de acest din urmă text, este încălcat principiul egalităţii în drepturi. Or,
sub acest aspect, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că
neconstituţionalitatea unui text nu poate fi dedusă din compararea unor
prevederi de lege dintr-un anumit domeniu ntre ele, ci
numai din constatarea unei neconcordanţe între
diferite reglementări şi dispoziţii ori principii din Constituţie.
De altfel, Curtea constată că textul de lege criticat
nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă
principiul constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16 din
Constituţie, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în
situaţii identice. In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut, în
mod constant, că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât,
dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii
diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 5 din
Legea nr. 10/2001 sunt în deplin acord cu prevederile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la judecarea unui proces în mod echitabil şi într-un termen rezonabil de către
o instanţă independentă şi imparţială, precum şi ale art. 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietăţii private.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Jaqueline Opriş în Dosarul nr. 17.797/3/2005 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu