DECIZIE   Nr. 591 din  8 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 si art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1062 din 28 noiembrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marilena Minca        - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Liliana Sime in Dosarul nr. 564/2005 al Tribunalului Bihor.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondata, aratand ca textele de lege criticate nu incalca prevederile constitutionale invocate de autoarea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 564/2005, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 si art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Liliana Sime, prin aparator, autoarea exceptiei avand calitatea de inculpat in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, deoarece prevad posibilitatea recursului numai impotriva hotararii prin care instanta se desesizeaza, nu si impotriva incheierii prin care instanta respinge cererea de desesizare, care nu poate fi atacata cu recurs decat odata cu hotararea asupra fondului cauzei. In mod corespunzator sunt criticate si dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, conform carora incheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand legea prevede ca pot fi atacate separat cu recurs. Aceste dispozitii contravin, in opinia autoarei exceptiei, prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), privind accesul liber la justitie, ale art. 24, privind garantarea dreptului la aparare, precum si ale art. 129, referitoare la folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. De asemenea, autoarea exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si prevederile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si pe cele ale art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventie.
    Tribunalul Bihor apreciaza ca dispozitiile art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 21, 24 si 129 din Constitutie. Dimpotriva, din continutul art. 129 din Constitutie rezulta ca reglementarea cailor de atac, a procedurii de exercitare si de judecata in aceste cai este data in competenta exclusiva a legiuitorului, ca unica autoritate competenta in materie. Determinarea cazurilor in care incheierile de sedinta pot fi atacate separat si nu odata cu sentinta sau decizia apartine, de asemenea, legiuitorului. Aceste cazuri sunt exceptii de la regula conform careia incheierile de sedinta in procesul penal pot fi atacate numai odata cu fondul. Aceasta regula este recunoscuta si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar scopul ei este acela de a asigura desfasurarea cu celeritate a procesului, pentru ca fiecare persoana sa beneficieze de acces liber la justitie si de dreptul la un proces echitabil.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt in concordanta cu prevederile constitutionale privitoare la dreptul la aparare si la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. De asemenea, considera ca textele de lege criticate nu infrang nici dispozitiile art. 21 din Constitutie, deoarece accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. Mai arata ca atat prevederile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si cele ale art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventie impun cerinta existentei unei cai de atac, dar lasa la latitudinea legislatiilor nationale reglementarea modului de exercitare a acestei cai de atac. In consecinta, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate sunt constitutionale. In acest sens, arata ca dispozitiile art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contin norme contrare dreptului partilor de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime. Totodata apreciaza ca prevederile legale criticate constituie garantii ale respectarii dreptului la aparare al partilor in tot cursul procesului penal. Cat priveste critica de neconstitutionalitate in raport cu prevederile art. 129 din Constitutie, considera ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze procedura de judecata, precum si caile de atac si conditiile exercitarii acestora, fiind atributul sau exclusiv.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    - Art. 332 alin. 3: "Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare."
    - Art. 385^1 alin. 2: "Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."
    Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin aceste dispozitii legale sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), privind accesul liber la justitie, ale art. 24, privind garantarea dreptului la aparare, precum si ale art. 129, referitoare la folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. De asemenea, autoarea exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si prevederile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul persoanei de a se plange unei instante, precum si pe cele ale art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventie, privind dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca desi criticile de neconstitutionalitate se refera, in principal, la dispozitiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptia priveste in esenta dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din acelasi cod, care prevad ca, de regula, incheierile de sedinta nu pot fi atacate separat cu recurs, dar pot fi atacate odata cu sentinta sau decizia recurata. In fond, dispozitiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt criticate pentru ca nu prevad si posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care instanta respinge cererea partii de a se dispune desesizarea si restituirea cauzei la procuror.
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 121 din 1 martie 2005 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 239 din 22 martie 2005), respingand exceptia si statuand ca aceste dispozitii nu sunt contrare prevederilor art. 21, 24 si 129 din Constitutie. Curtea a retinut ca, potrivit art. 126 si 129 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti in cadrul procedurii de judecata, precum si modul de exercitare a acestora. In virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotararile judecatoresti impotriva carora pot fi exercitate caile de atac. Acest mod de reglementare a exercitarii cailor de atac impotriva incheierilor se justifica prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal intr-un termen rezonabil, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul nostru constitutional, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 paragraful 1 dreptul oricarei persoane "la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale".
    De asemenea, Curtea a retinut ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece legea asigura accesul persoanelor interesate la justitie, prin reglementarea posibilitatii exercitarii recursului impotriva incheierilor pronuntate de instanta, odata cu exercitarea recursului impotriva sentintei sau a deciziei atacate. Totodata nu sunt incalcate prevederile art. 24 din Constitutie, intrucat persoana interesata isi poate formula aparari in cadrul caii de atac prevazute de lege, care se exercita impotriva hotararii prin care s-a solutionat fondul cauzei.
    Solutia adoptata, ca si considerentele pe care aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu sunt elemente noi, care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.
    In ceea ce priveste invocarea, in sustinerea exceptiei, a incalcarii dispozitiilor art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul persoanei de a se plange unei instante, se retine ca textele legale criticate nu opresc partile interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime si de a beneficia de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil.
    In sfarsit, se constata ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece acestea se refera la situatiile in care instanta de judecata a pronuntat o hotarare de condamnare; or, in speta, incheierea de sedinta privind respingerea cererii partii de a se dispune desesizarea si restituirea cauzei la procuror apartine categoriei de incheieri date in cursul judecatii, prin care instanta de judecata solutioneaza chestiuni prealabile judecarii fondului cauzei.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Liliana Sime in Dosarul nr. 564/2005 al Tribunalului Bihor.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 noiembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu