DECIZIE Nr.
588 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de
sanatate si ale Ordonantei Guvernului nr. 56/1998 privind infiintarea,
organizarea si functionarea Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii
Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 912 din 9 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii
Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, excepţie ridicată
de Adrian Stan şi alţii în Dosarul nr. 44.993/3/2005 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin
avocat, precum şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin consilier
juridic, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând, în esenţă, că reglementarea, pe calea ordonanţei de urgenţă,
a sistemului de asigurări sociale de sănătate este neconstituţională, chiar
dacă acest viciu a fost acoperit prin adoptarea Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii. In ceea ce priveşte Ordonanţa Guvernului nr.
56/1998, arată că aceasta reglementează în domeniul legii organice, încălcând
astfel prevederile art. 115 alin. (1) din Constituţie. Mai apreciază că
reglementarea sistemului de asigurări sociale de sănătate se poate face doar
prin lege organică.
Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate
solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstitutionalitate
privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, întrucât aceasta nu mai
este în vigoare, şi ca neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate a
Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 ca inadmisibilă, actul normativ în cauză
fiind expres şi integral abrogat prin Legea nr. 95/2006, iar a celor ale
Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 ca neîntemeiată, întrucât nu se reglementează
în domeniul legii organice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 44.993/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Ordonanţei
Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei
de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi
Autorităţii Judecătoreşti, excepţie ridicată de Adrian Stan şi alţii
într-un litigiu având ca obiect soluţionarea contestaţiei privind alte drepturi
de asigurări sociale.
In motivarea excepţiei de
neconstitutionalitate autorii acesteia susţin că
cele două acte normative criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin
acestea Guvernul reglementează într-un domeniu rezervat legii organice, domeniu
în care Guvernul nu poate fi abilitat să adopte ordonanţe.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstitutionalitate ridicată este
întemeiată, deoarece organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de
asigurări sociale putea fi reglementată numai prin lege organică.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 150/2002 este inadmisibilă, actul normativ în cauză fiind
abrogat prin Legea nr. 95/2006, iar a celor ale Ordonanţei Guvernului nr.
56/1998 este neîntemeiată, întrucât nu se reglementează în domeniul legii
organice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor
prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstitutionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, şi
Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,
Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 25 august
1998.
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat,
ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 73 alin. (3) lit.
t) referitor la reglementarea prin lege organică şi ale art. 115 alin. (1) şi
(6) privind condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Curtea constată că, în esenţă, cele două ordonanţe ale
Guvernului sunt criticate pentru neconstitutionalitate extrinsecă, respectiv
pentru nerespectarea normelor constituţionale de legiferare în domeniul
reglementat.
I. Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 150/2002 a fost expres şi integral abrogată prin art. 317 alin.
(3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, pe data intrării în vigoare a legii,
la 28 mai 2006.
Astfel, Curtea reţine că actul normativ criticat
nemaifiind în vigoare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu mai poate fi supus
controlului de constituţionalitate, iar excepţia de neconstitutionalitate a
devenit inadmisibilă.
II. Curtea constată că
Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998 nu reglementează organizarea asistenţei
medicale şi nici sistemul de asigurări sociale de sănătate, ci înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea unei instituţii publice, pentru care Constituţia nu
prevede reglementarea prin lege organică. Această ordonanţă a fost emisă în
baza Legii nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 263 din 15 iulie 1998, lege a cărei
constituţionalitate a fost constatată
de Curtea Constituţională
prin Decizia nr. 105 din 13 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 263 din 15 iulie 1998.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, Curtea nu
poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale invocate de autorii
excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului
de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Adrian Stan şi alţii în
Dosarul nr. 44.993/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.
56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de
Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii
Judecătoreşti, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean