DECIZIE Nr.
586 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 19 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Viorel
Ciolacu în Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.295/338/2007, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicată de Viorel Ciolacu cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a
fost respinsă plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi
sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, prin aceea că
stabileşte competenţa teritorială a judecătoriei în circumscripţia căreia a
fost săvârşită fapta în vederea soluţionării plângerii împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
In acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate lezează interesele
personale şi profesionale ale contestatorului care domiciliază la sute de
kilometri de locul constatării contravenţiei şi care trebuie să se deplaseze
lunar la acea instanţă, cu toate că există instanţe egale în grad situate mai
aproape de domiciliul său. In plus, poliţia rutieră „are structuri identice în
toate unităţile administrativ-teritoriale şi contravenientul trebuie prezumat
ca nevinovat până la soluţionarea cauzei, astfel încât nu se justifică nici din
acest punct de vedere acţionarea în judecată la instanţa de la locul
săvârşirii".
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată sub aspectul încălcării dispoziţiilor
art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. In acest sens,
apreciază că textul din ordonanţă criticat instituie un tratament
discriminatoriu sub două aspecte: pe de o parte, între persoana care contestă
un proces-verbal de constatare a unei contravenţii şi justiţiabilii care
introduc acţiuni în justiţie împotriva statului sau instituţiilor sale potrivit
regulilor de competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 8 din Codul
de procedură civilă, iar pe de altă parte, între contestator şi unitatea de
poliţie rutieră din care face parte organul constatator. Mai arată că textul
criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul
liber la justiţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt atributul legiuitorului. Arată că distanţa dintre
domiciliul reclamantului şi locul săvârşirii contravenţiei nu reprezintă un
argument pentru a aprecia ca neconstituţională regula competenţei teritoriale
exclusive a instanţei de judecată de la locul săvârşirii contravenţiei, în
condiţiile în care această regulă se aplică în mod egal tuturor persoanelor
aflate în situaţii identice sau similare, iar accesul la justiţie este asigurat
printr-o serie de reguli procedurale, precum citarea părţilor, publicitatea
şedinţei de judecată, oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor,
motivarea hotărârilor judecătoreşti şi exercitarea căilor de atac. Mai menţionează
că Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ce reprezintă cadrul legal
general în materie de contravenţii, stabileşte, prin art. 32 alin. (2), regula
competenţei teritoriale exclusive în favoarea instanţei de judecată în a cărei
circumscripţie a fost săvârşită fapta.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (5) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilă, având în
vedere că, prin Decizia nr. 347/2007, Curtea a statuat că respectivul text din
ordonanţă este neconstituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (5)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice. Insă, din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea
excepţiei, reiese că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte
dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 443
din 29 iunie 2007, care au următorul cuprins: „Impotriva procesului-verbal
de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile
de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost
constatată fapta."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 118 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la texte din
Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reţinut că textul de lege criticat,
care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate
împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu
îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine
dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei
teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile
împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări
ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale
invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de
lucrătorii poliţiei rutiere. In plus, această modalitate de reglementare
reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art.
126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa
instanţelor judecătoreşti.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât
considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, principiul
egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie
să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu
poate fi decât diferit. Violarea principiului egalităţii şi nediscriminării
există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a
exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între
scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
Nu se poate reţine nici încălcarea principiului
prezumţiei de nevinovăţie prin stabilirea competenţei teritoriale exclusive a
judecătoriei în circumscripţia căreia a fost săvârşită fapta, întrucât
procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu reprezintă un
verdict definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar un act administrativ de
constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac
prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Viorel Ciolacuîn Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Braşov
- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică