DECIZIE Nr.
585 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
si ale Legii nr. 169/1997, si art. 25 din Legea arendarii nr. 16/1994
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 572 din 21 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, şi art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Leader Internaţional" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 2.606/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.606/2004, Tribunalul
Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, şi art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Leader
Internaţional" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prin textele de lege criticate s-a
instituit un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor
fondului funciar, iar prin reconstituirea dreptului de proprietate pe
terenurile care se aflau în exploatarea societăţilor comerciale s-a realizat o
expropriere a investiţiilor de pe aceste terenuri, care în majoritatea cazurilor
aveau o valoare mai mare decat
a terenului, fără ca în prealabil să se acorde o dreaptă şi prealabilă
despăgubire.
Tribunalul Constanţa
- Secţia civilă arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
dispoziţiile de lege criticate reglementează proceduri şi etape aplicabile în
domeniul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele
îndreptăţite, fără ca prin acestea să se aducă atingere în vreun fel dreptului
de proprietate al persoanelor juridice asupra investiţiilor efectuate pe teren.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, şi
art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994.
Art. 4 din Legea nr. 1/2000 a fost modificat şi
completat prin Titlul VI pct.
4, 5 şi 6 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Art. 25
din Legea nr. 16/1994 a fost modificat prin Legea nr.
58/1995, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 124 din 21 iunie 1995.
Textele criticate au următorul cuprins:
- Art. 4 din Legea nr. 1/2000: „(1) Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste
proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea
statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de
hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau
operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în
condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe
echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în
situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi
localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. In
cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri
foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.
(11) Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice,
inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26
alin. (1), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere
sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent
proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu
obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi
funcţionalitatea.
(12)
Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat
investiţii, neamortizate pană la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot
opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plăti
statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiţiei, dacă
aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiţiei la data
intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte
amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţă cu
terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.
(13)
Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vandute cu respectarea legii, foştii
proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru
despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.
(14) In
cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari
vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare
a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de
proprietate, preţul terenului, care nu poate fi mai mic decat valoarea sa de piaţă, şi termenul
de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.
(15)
Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeană care a validat cererea de
reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacă
investitorul nu îşi respectă obligaţia de plată în termenul convenit. Din
momentul înregistrării acordului, opţiunea părţilor este definitivă şi părţile
nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despăgubire.
Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale
privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea
valorii investiţiilor preluate de stat o dată cu
terenul pe care l-au avut în proprietate.
(16) Pană
la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al
terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decat redevenţa plătită statului la
momentul acordului, şi nu va putea înstrăina în niciun mod investiţia sa, sub
sancţiunea nulităţii absolute.
(17)
Proprietarii investiţiilor dobandesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării
integrale a contravalorii terenului.
(18) In
situaţia în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor
sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord
în termenul menţionat la alin. (14), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de
acesta, sau despăgubiri de la stat, atat pentru teren, cat şi pentru
investiţiile dovedite la data preluării terenului, în condiţiile legii.
(19) în
cazul realizării acordului prevăzut la alin. (14), pentru investiţiile
dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primeşte despăgubiri de
la stat, în condiţiile legii.
(2) In cazul în care investiţiile pentru care
suprafaţa de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în
stadiu de proiect, suprafaţa preluată se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor
acestora, pe vechiul amplasament."
- Art. 25 din Legea nr. 16/1994: „Persoanele fizice, cărora Ie-a fost stabilită calitatea de
acţionar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, pot opta, pană la data de 1 octombrie 1995,
pentru calitatea de locator, în condiţiile legii.
Societăţile comerciale agricole vor încunoştinţa în
scris, pană la
data de 1 septembrie 1995, pe acţionarii care nu şi-au manifestat opţiunea în
sensul prevederilor alin. 1, despre termenul limită pentru comunicarea
opţiunii.
Contractul de locaţiune se încheie, pentru perioada
minimă de arendare prevăzută la art. 7 alin. 2, între societatea comercială care
deţine terenul în cauză şi persoana fizică care a optat pentru calitatea de
locator, începand cu primul an agricol ulterior înregistrării opţiunii scrise.
Pană la expirarea
perioadei prevăzute la art. 7 alin. 2, comisia judeţeană va emite titlu de
proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie
persoanele îndreptăţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului
actual, stabilite pe ferme şi localităţi.
După expirarea perioadei minime de arendare,
prevăzută la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptăţite potrivit alin. 1 pot
exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 referitoare la dreptul
de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art.
136 referitoare la proprietate.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 154 din 27 februarie
2007, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, a statuat că
textele de lege criticate reglementează modalităţile şi etapele de
reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele care au calitatea de
locator, potrivit art. 25 din Legea nr. 16/1994. Textele criticate
reglementează situaţiile în care pe terenul ce face obiectul reconstituirii
dreptului de proprietate se află investiţii, precum şi modalităţile de plată a
investiţiilor neamortizate.
De asemenea, Curtea a reţinut că în domeniul legilor
fondului funciar legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de
proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere. Astfel, Legea
nr. 1/2000, în art. 2 alin. (1), prevede că „în
aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea
sunt libere". Prin măsurile privind
reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de
Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a
terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste
măsuri au ca finalitate, aşa cum rezultă din expunerea de motive la această lege,
„soluţionarea definitivă a problemei proprietăţii în sensul reparării unei
mari nedreptăţi istorice". De asemenea, s-a avut în vedere respectarea principiului restitutio
in integrum, în deplină concordanţă cu principiul
garantării proprietăţii prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întai din Constituţie, potrivit căruia „proprietatea
privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de
titular".
Intrucat nu au intervenit
elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atat soluţia,
cat şi considerentele cuprinse
în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, şi art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Leader Internaţional" - S.A. din Bucureşti în
Dosarul nr. 2.606/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu