DECIZIE Nr.
576 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598, art. 599 alin. 1 si art. 600
din Codul de procedura civila, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 1 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din
Codul de procedură civilă,
precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Tofan Grup" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
7.574/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.574/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de procedură
civilă, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Tofan Group" - S.A. din Bucureşti
într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de înfiinţare a unui
sechestru judiciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 598 şi
600 din Codul de procedură civilă, prin posibilitatea instituirii sechestrului
judiciar înainte de stabilirea unei posibile creanţe, creează o prezumţie de
culpă în sarcina debitorului, ceea ce contravine dreptului de proprietate,
dreptului de apărare, dreptului la un proces echitabil, precum şi libertăţii
comerţului, întrucât se blochează transferul dreptului de proprietate cu
privire la bunurile asupra cărora se instituie o asemenea măsură. De asemenea,
autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 contravin prevederilor constituţionale referitoare la competenţa Curţii
Constituţionale, întrucât aceasta are competenţa exclusivă de a soluţiona
excepţiile de neconstituţionalitate, iar nu instanţa de judecată.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi-a exprimat opinia, în sensul că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât simpla instituire a unui
sechestru judiciar, măsură provizorie, nu creează o prezumţie de culpă a
debitorului, ci în litigiul de fond instanţa va aprecia toate probele necesare,
astfel încât nu se încalcă nici dreptul la apărare şi nici dreptul la un proces
echitabil. Referitor la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arată că nu
instanţa de judecată soluţionează excepţia de neconstituţionalitate, ci aceasta
este un prim filtru, respingând-o ca inadmisibilă în cazul în care aceasta nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, ele reprezentând norme
de procedură a căror reglementare intră în competenţa exclusivă a
legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii
Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de
procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Dispoziţiile art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din
Codul de procedură civilă au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având, în
prezent, următorul cuprins:
- Art. 598: „Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau a altui drept real
principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei
sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru
judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui
interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este
necesară pentru conservarea dreptului respectiv."
- Art. 599 alin. 1: „Se va putea, de asemenea, încuviinţa sechestrul judiciar, chiar
fără a exista proces:
1. asupra unui bun pe care debitorul îl oferă
pentru liberarea sa;
2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat
are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de
posesorul său actual;
3. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc
garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său
ori când are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi ori să se teamă
de sustrageri sau deteriorări."
- Art. 600: „ Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea
părţilor. In caz de admitere, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea
unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593
alin. 3. Incheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la
pronunţare. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei
desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane
desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. In acest
scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce
urmează a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal,
administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi
instanţei care a încuviinţat măsura.
Administratorul-sechestru va putea face toate actele
de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va
putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu
executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecată în numele părţilor
litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabilă
a instanţei care l-a numit.
Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă
persoană decât deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusă, o sumă
drept remuneraţie, stabilind totodată şi modalităţile de plată."
Dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643
din 16 iulie 2004, au următorul cuprins: „(6) Dacă excepţia este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135
alin. (2) lit. a) teza întâi privind obligaţia statului de a asigura libertatea
comerţului, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private şi art. 146 lit. d) privind competenţa
Curţii Constituţionale de a soluţiona excepţii de neconstituţionalitate.
Analizând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 599 şi 600
din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 21 alin. (3) teza
întâi, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 135 alin. (2)
lit. a) teza întâi şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat
prin Decizia nr. 621/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005,
statuând că înfiinţarea unui sechestru judiciar nu poate fi condiţionată de
dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, ci exclusiv de
aceea a unui interes rezultând din existenţa unei creanţe neajunse la scadenţă
sau litigioase şi a unei stări de pericol induse de conduita debitorului în
ceea ce priveşte posibilitatea valorificării ulterioare a respectivei creanţe.
De asemenea, în condiţiile în care procedura sechestrului judiciar exclude
antamarea fondului, iar măsura dispusă are caracter provizoriu, nu se poate
susţine că astfel s-ar institui o prezumţie de culpă în sarcina debitorului.
Asupra dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, raportate la prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea s-a
pronunţat prin Decizia nr. 35/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 160 din 20
februarie 2006, statuând că prevederile criticate sunt norme de procedură pe
care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este
obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care,
potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat
de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională.
Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în
situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale.
Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele
care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Neintervenind elemente noi de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile acestor
decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de procedură
civilă, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Tofan Grup" - S.Â. din Bucureşti în Dosarul nr.
7.574/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean