DECIZIE Nr.
572 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si c) din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 544 din 9 august 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie,
excepţie ridicată de Genovica Bujeniţă în Dosarul nr. 13/110/2004 (nr. vechi
2.907/2004) al Tribunalului Bacău -Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 378
D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
10 lit. b) teza a doua din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Măria Bălgărădean în
Dosarul nr. 950/308/2006 (nr. în format vechi 2.312/2006) al Judecătoriei
Sighişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate invocate în Dosarele nr. 376D/2007 şi nr. 378D/2007, pune
în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt
întrunite condiţiile conexării.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 378D/2007 la Dosarul nr. 376 D/2007, care a fost primul
înregistrat.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
devenită inadmisibilă, arătând că textele de lege ce fac obiectul excepţiei au
fost modificate prin Legea nr. 69/2007, iar soluţia legislativă criticată nu
mai subzistă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 22 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
13/110/2004 (nr. vechi 2.907/2004), Tribunalul Bacău - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de
Genovica Bujeniţă în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 14 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 950/308/2006 (nr. în format vechi 2.312/2006), Judecătoria
Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) teza a doua din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Măria Bălgărădean în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Genovica Bujeniţă susţine, în esenţă, că prevederile legale
criticate „nu sunt accesibile şi previzibile pentru cetăţean, legea nu este
clară, şi prin trimiterea la normele bancare de creditare devine imprecisă,
imposibil de cunoscut şi respectat." Se arată, totodată, că „pentru
exercitarea efectivă şi eficace a dreptului la apărare, inculpatul trebuie să
fie acuzat pe un text de lege clar şi previzibil, care să asigure şi o egalitate
a armelor cu Ministerul Public."
Maria Bălgărădean consideră că textul de lege criticat
este neconstituţional întrucât norma de incriminare pe care o reglementează
este o normă tipică de trimitere, care impune ca atât dispoziţia de trimitere,
cât şi dispoziţia la care se face trimitere să aibă caracter penal. Dacă în
privinţa normei de incriminare contestată dispoziţia de trimitere are caracter
penal, fiind prevăzută într-o lege organică, normele de creditare la care se
face trimitere nu au caracter penal, nefiind cuprinse la rândul lor într-o lege
cu dispoziţii penale. Ca urmare, caracterul penal al unei fapte de natura celei
reţinute în sarcina autoarei excepţiei „ar putea depinde de la caz la caz de prevederile unor norme de creditare, neopozabile erga
omnes, ceea ce înseamnă că o faptă, una şi aceeaşi
faptă, conform unor norme de creditare ar putea fi infracţiune, iar conform
altor asemenea norme de creditare să nu fie infracţiune, ceea ce este inadmisibil în dreptul penal."
Tribunalul Bacău - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că „acordarea creditelor şi subvenţiilor se
face în anumite condiţii prevăzute de lege şi acceptate de părţi." Se face
referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Judecătoria Sighişoara arată
că normele de creditare la care face trimitere teza a doua a art. 10 lit. b)
din Legea nr. 78/2000 nu pot fi prin ele însele izvor de drept penal, deoarece
s-ar încălca dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Constituţie iar, pe de altă
parte, chiar dispoziţiile art. 141 din Codul penal definesc legea penală ca
fiind orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete, nu în
alte reglementări. Se apreciază că „în aplicarea dispoziţiilor legale asupra
cărora s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate s-ar crea o situaţie
discriminatorie angajaţilor băncilor în raport cu banca la care lucrează."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului, arătând
că textele de lege ce fac obiectul excepţiei au fost substanţial modificate
prin Legea nr. 69/2007, iar soluţia legislativă criticată nu mai subzistă,
consideră că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare care, la data
sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată
în cauză, aveau următorul cuprins:
- art. 10 lit. b) şi c): „Sunt pedepsite cu închisoare de la 51a 15 ani şi interzicerea unor
drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine
sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:[... ]
b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea,
conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale
creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante;
c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate".
In motivarea excepţiei, sunt invocate dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a
legilor în statul român, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 24 alin. (2) privind dreptul la apărare şi ale art. 115
referitoare la delegarea legislativă. Se invocă, totodată, şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin încheierile din 22 februarie
2007, respectiv 14 martie 2007, prevederile legale criticate au fost modificate
prin Legea nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007,
acestea având în prezent următorul cuprins:
- art. 10 lit. b) şi c):
„Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi
următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau
pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:[... ]
b) acordarea de subvenţii cu încălcarea legii,
neurmărirea, conform legii, a destinaţiilor subvenţiilor;
c) utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât
cele pentru care au fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a
creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din
fonduri publice."
In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat
în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de
neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală
supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronunţă asupra prevederii
legale în noua sa redactare numai dacă soluţia legislativă din legea sau
ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. In cauză această
cerinţă nu este îndeplinită, întrucât art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr.
78/2000, în noua redactare, nu mai reglementează soluţia legislativă criticată
de autoarele excepţiei, respectiv nu mai sancţionează acordarea de credite cu
încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau
normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor ori
neurmărirea creditelor restante, utilizarea creditelor (altele decât cele
garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri
publice) în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Tot astfel,
se constată că, în noua redactare, textele de lege criticate nu mai cuprind sintagma „norme de creditare", aşadar, implicit, trimiterea la acest tip de norme, vizată, în
esenţă, de criticile de neconstituţionalitate formulate.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se poate
pronunţa asupra dispoziţiilor „dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în
vigoare", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 a devenit inadmisibilă, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi c)din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie,
excepţie ridicată de Genovica Bujeniţă în Dosarul nr. 13/110/2004 (nr. vechi 2.907/2004)
al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi de Măria Bălgărădean în Dosarul nr.
950/308/2006 (nr. în format vechi 2.312/2006) al Judecătoriei Sighişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta