DECIZIE   Nr. 57 din 23 martie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 228 din 23 mai 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Boartas in Dosarul nr. 2.229/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, asistat de avocatul Benedict Catanea, si Dumitru Dumitrescu, personal.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei ridicate, deoarece art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat nu prevede nici o sanctiune pentru nerespectarea de catre procuror a termenului de 24 de ore pentru inaintarea dosarului la instanta. Astfel se creeaza o inegalitate, in comparatie cu persoana vatamata, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, situatie in care aceasta se poate adresa instantei intr-un termen de doua luni de la data cand a stiut cine este faptuitorul. Se mai sustine ca termenul de 24 de ore, prevazut in textul criticat, nu este un termen de recomandare, deoarece, potrivit art. 185 din Codul de procedura penala, nerespectarea lui este sanctionata cu nulitate absoluta.
    Dumitru Dumitrescu solicita respingerea exceptiei, deoarece prevederile criticate sunt constitutionale.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, intrucat prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Inaintarea rechizitoriului instantei de judecata de catre procuror este facuta in calitatea sa de reprezentant al Ministerului Public. Or, egalitatea in fata legii priveste numai pe cetateni, nu si institutiile statului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 decembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.229/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Boartas intr-o cauza penala avand ca obiect judecarea recursurilor declarate de parti, in care se contesta, in principal, legalitatea sesizarii instantei prin rechizitoriul procurorului.
    In motivarea exceptiei se sustine ca prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece prin aceste reglementari se creeaza o situatie privilegiata pentru procuror, fata de ceilalti cetateni, in cazul sesizarii instantelor judecatoresti. Autorul exceptiei considera ca textul criticat "este neconstitutional prin faptul ca nu a prevazut ce sanctiune se aplica in cazul cand termenul de 24 de ore nu este respectat sau ca nu s-a prevazut daca acest termen este un simplu termen de recomandare cu caracter administrativ". Spre deosebire de aceasta situatie, in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate, aceasta trebuie introdusa in termen de doua luni de la data la care persoana vatamata a cunoscut identitatea faptuitorului, iar nerespectarea acestui termen atrage consecinte deosebit de grave, cum ar fi decaderea din exercitiul dreptului de a formula o plangere prealabila si incetarea urmaririi penale sau, dupa caz, a procesului penal.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat art. 16 alin. (1) din Constitutie nu are nici o legatura cu prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, prevederi care sunt constitutionale, deoarece "contin un termen de recomandare a carui depasire nu atrage nulitatea actului in sine si care sa cada sub incidenta art. 187 alin. 2 din Codul de procedura penala". In aceasta situatie nu se justifica restituirea cauzei organelor de urmarire penala.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia este nefondata, intrucat adresa procurorului prin care se trimite dosarul instantei de judecata nu constituie un act de sesizare, "ci un act procedural de transmitere a actului de sesizare". Cat priveste termenul de 24 de ore prevazut la art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala pentru inaintarea dosarului la instanta, ca, de altfel, si cel de 15 zile prevazut de art. 261 alin. 1 din acelasi cod, inauntrul caruia procurorul este obligat sa procedeze la verificarea lucrarilor de urmarire penala si sa se pronunte asupra acestora, este un termen de recomandare, iar nerespectarea sa nu atrage sanctiunile procedurale prevazute la art. 185 din Codul de procedura penala. In legatura cu neprecizarea in textul de lege a naturii termenului de 24 de ore, se apreciaza ca aceasta nu are nici o semnificatie, intrucat in multe alte prevederi ale procedurii penale se regasesc astfel de omisiuni, insa natura termenelor rezulta, implicit, din analiza textelor respective. De altfel, se considera ca, indiferent care ar fi natura juridica a termenului de 24 de ore, "acesta nu determina o incalcare a egalitatii in drepturi a cetatenilor, deoarece este un termen procedural care se aplica in acelasi mod tuturor cetatenilor, fara a se crea o discriminare intre acestia".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Din examinarea incheierii prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala, precum si a sustinerilor autorului exceptiei formulate in dosarul cauzei rezulta ca obiectul exceptiei il constituie prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit carora "In termen de 24 de ore de la darea sau, dupa caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instantei competente dosarul impreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor aflati in stare de detinere".
    Autorul exceptiei sustine, in principal, ca, in situatia in care partea vatamata nu depune in termen plangerea prealabila, cand legea conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale de existenta unei asemenea plangeri, ea suporta consecinte deosebit de grave, si anume decaderea din drept, iar fapta procurorului de a fi depasit termenul pentru inaintarea dosarului la instanta competenta nu este supusa nici unei sanctiuni. In felul acesta sunt incalcate dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    Prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt criticate totodata si pentru caracterul lor incomplet, respectiv pentru ca nu prevad natura termenului de 24 de ore in care procurorul este obligat sa trimita dosarul de urmarire penala instantei competente si nici consecintele nerespectarii acestui termen.
    1. Analizand prevederile legale criticate, Curtea Constitutionala constata ca acestea nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Potrivit art. 284 alin. 1 din Codul de procedura penala, "In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul", iar, conform art. 185 alin. 1, "Cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen". Rezulta din analiza acestor texte ca introducerea plangerii prealabile peste termenul legal atrage nulitatea, respectiv inexistenta acesteia, ceea ce, potrivit art. 131 alin. 1 din Codul penal, inlatura raspunderea penala, iar, conform art. 10 alin. 1 lit. f) si art. 11 pct. 1 lit. c) si pct. 2 lit. b) din Codul de procedura penala, impiedica punerea in miscare a actiunii penale si determina incetarea urmaririi penale ori a procesului penal, dupa caz.
    In schimb, pentru nerespectarea de catre procuror a obligatiei de a inainta dosarul instantei competente in termen de 24 de ore de la darea sau, dupa caz, confirmarea rechizitoriului, art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala nu prevede nici o sanctiune ori o alta consecinta. Prin aceasta insa nu se aduce nici o atingere principiului constitutional al egalitatii in drepturi, deoarece sensul alin. (1) al art. 16 din Constitutie este garantarea egalitatii in drepturi intre cetateni in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu intre cetateni si autoritati publice. Or, spre deosebire de persoana vatamata, care atunci cand introduce plangerea prealabila, actioneaza in calitate de subiect pasiv al infractiunii, procurorul, care intocmeste actul de sesizare si il inainteaza instantei competente, actioneaza in calitate de reprezentant al unei autoritati publice, si anume al Ministerului Public.
    Pe de alta parte, trebuie retinut ca situatia partilor dintr-un proces avand ca obiect o infractiune pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu ori sesizarea instantei se poate face numai prin rechizitoriul procurorului este, evident, diferita de situatia partilor din alt proces avand ca obiect o infractiune pentru care legea prevede sesizarea instantei direct prin plangerea prealabila a persoanei vatamate. Or, situatia deosebita in care se afla diferite categorii de cetateni presupune si justifica tratamentul juridic diferentiat, fara a se incalca prin aceasta principiul constitutional al egalitatii in drepturi. Din acest punct de vedere insa normele procedurii penale sunt deopotriva valabile pentru toti cetatenii aflati intr-o situatie identica.
    Aceste reguli referitoare la sesizarea organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata, la actele de urmarire penala, la judecata, la termenele in care trebuie sau pot fi indeplinite anumite acte, reprezinta norme procedurale, a caror stabilire revine exclusiv in competenta legiuitorului, in sensul dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    2. In legatura cu critica formulata de autorul exceptiei privind caracterul incomplet al art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. [...]". Potrivit dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, competenta de a modifica norma legala criticata apartine exclusiv Parlamentului, ca "unica autoritate legiuitoare a tarii".
    3. Din analiza textului art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, corelat si cu alte texte din acelasi cod, rezulta ca termenul de 24 de ore in care procurorul este obligat sa inainteze dosarul instantei competente, dupa darea sau confirmarea rechizitoriului, are ca scop sa contribuie la realizarea operativitatii in derularea procesului penal, fara a se prevedea vreo sanctiune procedurala pentru cazul nerespectarii sale, intrucat prin aceasta nu se aduce nici o lezare valabilitatii actelor de urmarire penala. Inaintarea dosarului de urmarire penala la instanta competenta este un simplu act administrativ, intrucat actul de sesizare a instantei il reprezinta rechizitoriul. In cazurile in care sesizarea instantei penale se poate face numai prin rechizitoriul procurorului, termenele, a caror nerespectare influenteaza in mod direct solutionarea procesului penal, sunt cele de prescriptie a raspunderii penale, prevazute la art. 122 - 124 din Codul penal.
    Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedura penala, "Incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act". Or, intarzierea in inaintarea dosarului la instanta competenta nu aduce nici o vatamare partilor procesului penal, ceea ce inseamna ca anularea actului de sesizare nu ar avea nici un efect reparatoriu.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Boartas in Dosarul nr. 2.229/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 2000.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta