Decizia Nr.57 din 13.02.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Mihăilescu, prin curator Todoran Elisaveta, Dorina Vochiţu şi Mihail-Constantin Mitrache, în Dosarul nr. 2.638/90/2017 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.195D/2017.2. La apelul nominal se prezintă, în calitate de reprezentant al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Monica Livescu, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de celelalte părţi.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.449D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul nr. 3.571/2/2017 (899/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.4. La apelul nominal se prezintă partea Gheorghe Băltăţeanu şi se constată lipsa celorlalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ion Florin Petrescu a depus concluzii scrise, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Doamna avocat Monica Livescu, partea Gheorghe Băltăţeanu şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.449D/2017 la Dosarul nr. 2.195D/2017, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Monica Livescu, care face trimitere la Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, prin care Curtea a statuat că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Codul familiei sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii şi solicită aplicarea mutatis mutandis a raţionamentului Curţii şi în prezenta cauză.8. Se arată că recurentul al cărui recurs a fost soluţionat printr-o decizie în care este omisă soluţionarea unui motiv de casare se află în aceeaşi situaţie cu un apelant al cărui apel a fost soluţionat printr-o decizie prin care nu se răspunde tuturor motivelor de apel. În acest fel, se apreciază că este încălcată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, prin comparaţie cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă, precum şi cu practica instanţelor pronunţată în aplicarea acestuia, reglementează mai amplu obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti.9. Persoana care formulează o contestaţie în anulare specială împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de apel urmăreşte să remedieze lipsa cerinţelor de motivare impuse, deopotrivă, de standardele normative şi jurisprudenţiale, interne şi convenţionale.10. În continuare, se arată că nereglementarea posibilităţii formulării unei contestaţii în anulare speciale, pentru lipsa motivării, şi împotriva unor hotărâri ale instanţelor de apel nu reprezintă, aşa cum a susţinut Curtea Constituţională, doar o problemă care se situează în competenţa legiuitorului. Acest vid legislativ face posibilă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti nemotivate, cu sfidarea normelor interne şi convenţionale, de natură să genereze, în opinia doamnei avocat, anarhie. Remediul faţă de acest vid legislativ îl reprezintă aplicarea şi în prezenta cauză a procedeului la care Curtea Constituţională a recurs în Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001.11. Având cuvântul pentru a pune concluzii pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, partea Gheorghe Băltăţeanu solicită respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia.12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere numeroasele decizii anterioare pronunţate de Curte în materie, precum şi faptul că nu există motive pentru schimbarea acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:13. Prin Încheierea din 22 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.638/90/2017, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Mihăilescu, prin curator Todoran Elisaveta, Dorina Vochiţu şi Mihail-Constantin Mitrache, contestatari într-o cauză având ca obiect contestaţie în anularea unei decizii prin care a fost respinsă o cerere de apel formulată de autorii excepţiei.14. Prin Încheierea din 4 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.571/2/2017 (899/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, contestatară într-o cauză având ca obiect contestaţie în anularea unei decizii prin care a fost respinsă o cerere de apel formulată de autoarea excepţiei.15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că este discriminatorie aplicarea unui tratament diferenţiat persoanelor care au exercitat calea de atac a apelului faţă de cele care au exercitat calea de atac a recursului, deşi, în ambele situaţii, au fost pronunţate hotărâri în ultimă instanţă, în care a fost omisă cercetarea motivelor concrete esenţiale de critică a hotărârii instanţei de fond.16. Se arată că dreptul de acces la justiţie nu se limitează la posibilitatea introducerii unui proces, ci aplicarea sa poate fi extinsă la modul în care este condus procesul respectiv şi, mai ales, la obţinerea unei hotărâri motivate, care să răspundă criticilor formulate cu privire la hotărârea instanţei de fond, să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile şi să examineze efectiv problemele esenţiale care îi sunt supuse aprecierii.17. Chiar dacă legiuitorul are o marjă de apreciere în reglementarea căilor de atac, cum este şi cea a contestaţiei în anulare, aceasta nu înseamnă că, prin limitarea posibilităţii de a formula o astfel de cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate în recurs, să fie permis a fi menţinute hotărâri date în apel care nu corespund, din punct de vedere al motivării, cerinţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.18. În sfârşit, se arată că nu este întrunită niciuna din condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.19. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivare, instanţa arată că apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă, prin care se rejudecă, în fond, cauza, spre deosebire de recurs, care nu are caracter devolutiv.20. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivare, arată că egalitatea în faţa legii şi liberul acces la justiţie sunt respectate atâta vreme cât calea de atac a apelului, care are caracter devolutiv, este deschisă tuturor persoanelor. În schimb, reglementarea unor căi de atac excepţionale (cum este contestaţia în anulare), trebuie privită şi aplicată prin prisma existenţei unor situaţii deosebite care, în accepţiunea legiuitorului, sunt de natură a justifica punerea în discuţie a unor hotărâri judecătoreşti ce au dobândit, deja, caracter definitiv şi, astfel, se bucură de prezumţia de adevăr şi incontestabilitate.21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.22. Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul Curţii nr. 2.449D/2017, făcând trimitere la doctrina de specialitate şi la jurisprudenţa Curţii Constituţională relevante, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile părţilor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 4, la care dispoziţiile criticate fac trimitere, au următorul cuprins: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; [...] 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză." 26. În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 148 alin. (2) din Constituţie referitor la reglementările europene cu caracter obligatoriu, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare, iar Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens sunt deciziile nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, nr. 7 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2016, nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, nr. 415 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 2 septembrie 2016, nr. 608 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 27 decembrie 2016, nr. 212 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017 şi nr. 646 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 22 ianuarie 2018. 28. Astfel, în paragrafele 16-17 ale Deciziei nr. 483 din 23 iunie 2015, Curtea a reţinut că apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. 29. Ca atare, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare" este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie. 30. Curtea a mai observat că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul. 31. Având în vedere că, până în prezent, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestea jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Mihăilescu, prin curator Todoran Elisaveta, Dorina Vochiţu şi Mihail-Constantin Mitrache, în Dosarul nr. 2.638/90/2017 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul nr. 3.571/2/2017 (899/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva