DECIZIE Nr.
569 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 si ale art. 11 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 884 din 30 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 7 şi ale art. 11 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ana Savin în
Dosarul nr. 1.701/CAF/2005 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă
şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie şi din
documentele internaţionale convenţionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.701/CAF/2005, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi ale art. 11 alin. (1) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Ana Savin într-o cauză de
contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă „în mod vădit"
„art. 48 alin. (1) modificat" din Constituţie, care „obligă numai
autoritatea publică să răspundă pentru nerezolvarea în termen a cererii părţii
vătămate într-un drept al său, sau a unui interes legitim şi repararea pagubei,
precum şi recunoaşterea dreptului pretins", fără vreo trimitere „la
termenele în care partea vătămată poate acţiona în justiţie, pentru
revendicarea drepturilor sale legitime". De asemenea, consideră că este
încălcat „art. 41 alin. (2) (modificat)" prin „obstacularea dreptului de
revendicare a bunurilor proprietate privată, într-un mod neconform cu
prevederile constituţionale" şi exonerează de „răspunderea legii pe cei
care din neglijenţă sau cu rea-credinţă nu răspund părţii vătămate într-un
drept al său în termenul legal
de 30 de zile." Mai invocă, în temeiul art. 20 din Constituţie, încălcarea
art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1
din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a
libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială de contencios administrativ şi fiscal apreciază
că textele de lege criticate nu sunt contrare art. 48 din Constituţie (devenit
art. 52), „întrucât însuşi textul constituţional indică faptul că exercitarea
dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se va face în limitele şi
condiţiile stabilite prin legea organică."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate nu
contravin dispoziţiilor art. 44 şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind accesul
liber la justiţie şi procedurile administrative prealabile.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale, sens în care
arată că art. 44 din Constituţie nu este incident în cauză, iar art. 52 din
aceasta nu este încălcat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului
Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
potrivit cărora:
- Art. 7: „(1) Inainte de a
se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ
unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30
de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic
superior, dacă acesta există.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în
ipoteza în care legea specială prevede o procedură
administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a
optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere
prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui
subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de
existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit
prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin.
(1) lit. g).
(5) In cazul
acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor
vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul
prevăzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă.
(6) Plângerea
prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are
semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile din Codul
de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor
administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi
peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data
emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie. ";
- Art. 11 alin. (1): Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ
individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubelor cauzate
se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă
sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de
soluţionare a cererii;
b) data expirării termenului legal de soluţionare a
cererii, fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (2);
c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a
procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative."
Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi de lege
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitor la „Dreptul de
proprietate privată" şi ale art. 52 privind „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică".
Se mai invocă şi încălcarea art. 17 pct. 1 şi 2 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora „ 1. Orice
persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociere cu alţii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de
proprietatea sa", precum şi a art. 1 din
Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor
fundamentale, referitor la „Protecţia proprietăţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, potrivit susţinerilor autorului excepţiei,
dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea şi garantarea proprietăţii private nu fac nicio
referire la termenele în care persoana vătămată într-un drept al său poate
acţiona în justiţie pentru valorificarea drepturilor sale, astfel că
prevederile art. 7 şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 încalcă art.
44 şi 52 din Constituţie prin „obstacularea dreptului de revendicare a
bunurilor proprietate privată."
Articolul 7 din Legea nr. 554/2001, intitulat „Procedura prealabilă", cuprins în
cap. II „Procedura de soluţionare a cererilor în
contenciosul administrativ", instituie o
procedură obligatorie, prealabilă sesizării instanţei de contencios
administrativ competente. Potrivit acestei proceduri, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un
act administrativ unilateral, solicită autorităţii emitente, în termenele şi
condiţiile stabilite de text, revocarea în tot sau în parte a actului. Art. 11
alin. (1) din lege, criticat de asemenea ca fiind neconstituţional, intitulat „Termenul
de introducere a acţiunii", stabileşte termenul de prescripţie de 6
luni în interiorul căruia se pot formula cereri de anulare a actului
administrativ individual sau de recunoaştere a dreptului pretins şi repararea
pagubei cauzate, precum şi datele de la care acest termen începe să curgă.
Din cuprinsul acestor reglementări rezultă că
prevederile constituţionale ale art. 44 referitor la „Dreptul de proprietate
privată" nu
au incidenţă în cauză, iar încălcarea prevederilor art. 52 privind „Dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică", cu motivarea că nu fac
nicio referire la termenele în care persoana vătămată într-un drept al său
poate acţiona în justiţie pentru valorificarea drepturilor sale, ceea ce
împiedică formularea acţiunii în revendicare, nu poate fi reţinută.
Dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale în
sensul cărora condiţiile şi limitele exercitării dreptului recunoscut persoanei
vătămate în dreptul său ori într-un interes legitim se stabilesc prin lege
organică. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a statuat că legiuitorul
poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale,
principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a
celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile
instituite prin lege. De altfel, însăşi învestirea Curţii Constituţionale cu
soluţionarea prezentei excepţii s-a făcut printr-o încheiere a Tribunalului
Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi
fiscal, pronunţată într-o cauză de contencios administrativ, în care părţi sunt
autoarea excepţiei şi Prefectura Judeţului Galaţi, ceea ce demonstrează că
„formularea acţiunii în revendicare" nu a fost împiedicată.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea urmează să
respingă şi invocarea încălcării art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului şi a art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, în legătură cu care, de
altfel, nici nu s-au formulat critici de neconstituţionalitate.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 şi ale art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ana Savin în Dosarul nr.
1.701/CAF/2005 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială
de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu