DECIZIE Nr.
568 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991
pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala,
a ordinii si linistii publice, a art. 1 si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a ordonantei în
întregul ei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 351 din 26 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială,
a ordinii şi liniştii publice, a art. 1 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în
întregul ei, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr.
7.246/245/2008 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea
acesteia. Se arată că prevederile legale criticate folosesc termeni nedefiniţi
în legislaţia civilă care permit sancţionarea persoanelor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se invocă în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.246/245/2008, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a art. 1 şi art. 34 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, precum şi a ordonanţei în întregul ei, excepţie
ridicată de Corneliu Căileanu în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii
contravenţionale formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie
prin neclaritatea textelor de lege.
Totodată, consideră că art. 34 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001, precum şi ordonanţa în întregul ei contravin prevederilor art. 23
alin. (8) din Constituţie, deoarece este încălcat principiul prezumţiei de
nevinovăţie.
Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens este
invocată jurisprudenţa Curţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor
de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii
publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18
august 2000, ale art. 1 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie
2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ordonanţa în
întregul ei. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991: „Constituie
contravenţie săvârşirea uneia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în
astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate
infracţiuni:
1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi,
obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu
acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să
tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori
să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice.";
- Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Legea
contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea
penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi
sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin
hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al
sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.";
- Art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „(1)
Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a
fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte
persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe
prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării.
(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a
soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la
comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea
recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în
faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul la justiţie şi ale art. 23
alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare
la prevederile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, Curtea constată că este
neîntemeiată. Prin Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, Curtea a respins, ca
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că
prevederile legale se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei şi nu
afectează în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, cât şi de art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
deoarece nu instituie vreo măsură menită să lezeze dreptul oricărei persoane de
a fi ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi
imparţial care va hotărî asupra drepturilor sale. In plus, art. 9 din Legea nr.
61/1991 prevede in terminis dreptul de a formula la judecătorie plângere
împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor.
In legătură cu critica dispoziţiilor art. 1 şi 34 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi a ordonanţei în întregul ei, prin
invocarea prevederilor constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie,
Curtea reţine, de asemenea, că este neîntemeiată. Dispoziţiile legale sunt în
deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a
plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a
contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă,
exercitarea dreptului la apărare al contravenientului.
Textele de lege criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 490
din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401
din 28 mai 2008, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a mai multor texte din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,
reţinând, în esenţă, referitor la art. 34 din ordonanţă, că „instanţa
competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare
şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli
procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cărora
sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă. Astfel, alin. (1)
al textului de lege menţionat stabileşte, fără distincţii, că instanţa
competentă să soluţioneze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în
termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între
care, potrivit art. 33 din ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea,
administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea
verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra
sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării".
In legătură cu critica de neconstituţionalitate prin
raportare la principiul constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, în
jurisprudenţa Curţii s-a reţinut că acest principiu este propriu procesului
penal şi priveşte nevinovăţia persoanei până la rămânerea definitivă a
hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor
de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii
publice, a art. 1 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în întregul ei,
excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 7.246/245/2008 al
Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta