DECIZIE   Nr. 567 din 27 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1047 din 24 noiembrie 2005

    Ion Predescu            - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gregorian Bivolaru in Dosarul nr. 1.393/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala.
    La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, doamna avocat Mihaela Mitu, cu delegatie la dosar. Procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei arata ca nu contesta modul de interpretare si de aplicare a dispozitiilor legale criticate, ci faptul ca exista un posibil inteles neconstitutional. Astfel, cele doua texte din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor Constitutiei referitoare la libertatea individuala in masura in care din continutul lor ar rezulta posibilitatea de a fi luate, fata de aceeasi persoana, doua sau mai multe masuri de arestare preventiva, care, cumulate, ar depasi, in faza de urmarire penala, durata maxima de 180 de zile stabilita de Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile legale criticate nu vin in contradictie cu prevederile constitutionale invocate. Astfel, nu intereseaza numarul mandatelor de arestare preventiva atata vreme cat este respectata durata de 180 de zile. In plus, pot exista situatii care sa impuna, potrivit legii, luarea masurii arestarii preventive in alta cauza, ceea ce nu presupune ca instantele de judecata, sesizate cu respectarea conditiilor inscrise in Codul de procedura penala pentru dispunerea masurii privative de libertate, vor insuma perioadele de detentie din ambele dosare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.393/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gregorian Bivolaru in dosarul mai sus aratat, avand ca obiect solutionarea unui recurs in materie penala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale in masura in care sunt interpretate in sensul ca impotriva uneia si aceleiasi persoane pot fi luate in acelasi timp mai multe masuri privative de libertate rezidand in emiterea a doua sau mai multe mandate de arestare preventiva. Aceasta interpretare a textelor criticate este posibila intrucat legea nici nu distinge si nici nu interzice emiterea unui nou mandat impotriva aceleiasi persoane aflate sub puterea altui mandat de arestare preventiva.
    In consecinta, in opinia autorului exceptiei unicitatea si indivizibilitatea libertatii umane nu suporta privari suprapuse sau concurente constand in doua sau mai multe arestari preventive raportate la aceeasi persoana, intrucat este suficienta o singura masura pentru a restrange libertatea acesteia.
    De altfel, legiuitorul constituant a limitat masura arestarii preventive la o perioada de 30 de zile, ce poate fi prelungita, dar nu complinita, adaugata la un alt mandat de arestare. In caz contrar, se face imposibila recapatarea starii normale de libertate a individului la expirarea termenului limita de 30 de zile, in conditiile in care ar intra in vigoare un nou mandat de arestare preventiva ce s-ar activa la incetarea primului.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece emiterea a doua sau mai multe mandate de arestare preventiva pentru o persoana care a comis mai multe infractiuni nu contravine Legii fundamentale, daca sunt respectate conditiile legale de fond, forma si procedura pentru fiecare infractiune in parte. Avand in vedere ca legea prevede posibilitatea urmaririi si judecarii cauzelor separat sau reunite, instanta considera ca si arestarea preventiva poate fi luata printr-un mandat emis pentru mai multe infractiuni ori prin mandate emise pentru fiecare infractiune, fara ca prin aceasta sa fie incalcate prevederile art. 23 din Constitutie.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu cuprind vreo prevedere referitoare la posibilitatea luarii mai multor masuri preventive impotriva aceleiasi persoane. Ceea ce contesta autorul exceptiei este modul de interpretare si de aplicare a legii de catre instantele judecatoresti si caracterul incomplet al dispozitiilor art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    Avand in vedere jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, potrivit careia instanta de contencios constitutional nu se poate substitui legiuitorului pentru adaugarea unor prevederi noi, neputand crea, abroga sau modifica o norma juridica, Guvernul considera ca exceptia este inadmisibila.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate care stabilesc categoriile de masuri preventive, precum si conditiile in care se dispune masura arestarii preventive nu contravin in nici un mod reglementarilor constitutionale invocate. Conditiile instituite prin lege pentru luarea masurii arestarii preventive reprezinta tocmai o garantie impotriva luarii in mod arbitrar a acestei masuri, al carei scop este acela de a dinamiza urmarirea penala si procesul penal in general.
    In plus, masura arestarii preventive reprezinta o restrangere a libertatii persoanei, permisa de art. 53 din Constitutie, tocmai in scopul desfasurarii instructiei penale, iar garantiile procesuale pe care legea le ofera inculpatului si in special dreptul acestuia de a se plange impotriva masurii arestarii atesta conformitatea dispozitiilor legale criticate cu art. 23 alin. (2) din Constitutie, care impun ca masura arestarii preventive sa se ia numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
    Art. 136 alin. 1 lit. d) - Scopul si categoriile masurilor preventive: "In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive: [...]
    d) arestarea preventiva."
    - Art. 148 alin. 1 - Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului:
    "Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:
    a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;
    b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de un an;
    c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;
    d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
    e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni;
    f) inculpatul este recidivist;
    g) abrogat prin Legea nr. 281/2003;
    h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica;
    i) exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere frauduloasa cu aceasta."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (1) si (5) privitoare la inviolabilitatea libertatii individuale si prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale pe o durata totala de maximum 180 de zile.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul acesteia sustine, in esenta, ca pe baza dispozitiilor cuprinse in art. 136 alin. 1 lit. d) si art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala se pot emite, succesiv, mai multe mandate de arestare preventiva impotriva unei persoane, depasindu-se astfel durata arestarii preventive stabilita de art. 23 alin. (5) din Constitutie si incalcandu-se principiul inviolabilitatii libertatii individuale a persoanei, consacrat prin alin. (1) al aceluiasi text constitutional.
    Curtea constata ca problema daca pe baza textelor de lege atacate se poate emite unul sau mai multe mandate de arestare preventiva a unei persoane nu este o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii.
    Din punct de vedere constitutional nu intereseaza cate mandate de arestare preventiva au fost emise impotriva unei persoane si nici daca acestea au fost emise in aceeasi cauza sau in cauze diferite, ci daca masura arestarii a fost luata "numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege", asa cum in mod imperativ se dispune in art. 23 alin. (2) din Constitutie.
    Or, intemeindu-se pe normele si principiile consacrate prin Legea fundamentala, prevederile legale atacate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate stabilesc scopul masurilor preventive luate in cursul procesului penal, precum si cazurile si conditiile in care se poate dispune arestarea preventiva a inculpatului. Prin continutul lor normativ, aceste prevederi nu contravin dispozitiilor art. 23 din Constitutie privind libertatea individuala.
    Pe de alta parte, avand in vedere ca, asa cum corect sustine autorul exceptiei, libertatea individuala este indivizibila, este evident ca, indiferent cate mandate de arestare s-ar emite impotriva unei persoane pentru savarsirea infractiunilor de care este invinuita, durata masurii arestarii preventive nu poate depasi, in cursul urmaririi penale, termenele prevazute de art. 23 alin. (5) din Constitutie. Prevenirea depasirii acestor termene pe calea unor mandate de arestare succesive emise in cursul urmaririi penale avand ca obiect aceleasi persoane si aceleasi fapte este insa de competenta organelor judiciare, si nu de resortul justitiei constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gregorian Bivolaru in Dosarul nr. 1.393/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 octombrie 2005.

                          PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat-asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru