DECIZIE Nr.
567 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 461 din 9 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, excepţie invocată de Dorina Gândilă în Dosarul nr.
26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, personal
şi asistată de avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că partea Societatea
Comercială „Mecanică Fină" - S.A. a depus la dosar note scrise prin care
solicită respingerea excepţiei.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei
solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 20 din Constituţie referitoare la Tratatele internaţionale
privind drepturile omului, deoarece se referă la imobile preluate de stat fără
titlu, aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate integral,
ceea ce este în contradicţie cu existenţa unui interes general, în sensul art.
1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale. Se mai arată că este încălcat şi dreptul
constituţional la protecţia proprietăţii private, deoarece despăgubirile
acordate sub formă de acţiuni la Fondul „Proprietatea" nu sunt efective,
dat fiind faptul că acest organism de plasare de valori mobiliare nu
funcţionează în prezent. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene
a Drepturilor Omului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece în cauză există autoritatea de
lucru judecat, constând în faptul că autoarea excepţiei a mai invocat
neconstituţionalitatea aceloraşi prevederi legale în aceeaşi cauză aflată pe
rolul Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Secţia civilă si de proprietate intelectuală, între aceleaşi
părţi şi cu invocarea aceloraşi motive de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia
a fost ridicată de Dorina Gândilă într-o cauză având ca obiect acţiunea civilă
privind restituirea în natură a unui teren.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine jurisprudenţei
Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în Hotărârea Radu împotriva României, din 2006, prin
raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie. In acest sens, arată că
persoana îndreptăţită la restituirea unui imobil evidenţiat în patrimoniul unei
societăţi comerciale privatizate integral are dreptul la restituirea în
echivalent, constând în despăgubiri corespunzătoare valorii de piaţă a
imobilului solicitat, indiferent de împrejurarea că imobilul a fost preluat de
stat cu titlu sau fără titlu, spre deosebire de foştii proprietari ai
imobilelor preluate de stat, afectate unor activităţi publice, şi pentru care
legea prevede restituirea în natură.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând şi evidentul
caracter dilatoriu al invocării acesteia. In acest sens, arată că textul de
lege criticat nu vine în contradicţie cu reglementările internaţionale ce
ocrotesc dreptul de proprietate sau cu principiile exprimate în jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât însăşi instanţa
de contencios european al drepturilor omului a apreciat că legislaţia română
aplică principiile exprimate în jurisprudenţa internaţională referitoare la
despăgubirile datorate de către stat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege
criticat reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din
Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:
„(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul
unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21
alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în
condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare
valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
(3) In situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi
(2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică
care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26
alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
(4) In situaţia bunurilor imobile preluate cu titlu
valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administraţiei publice
centrale sau locale, persoana îndreptăţită va notifica organele de conducere
ale acesteia. In acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în
compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea
învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul
persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale
privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv."
In opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea,
sunt invocate prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin
Incheierea din 7 februarie 2006, a mai sesizat Curtea Constituţională cu
aceleaşi dispoziţii legale, invocate de Dorina Gândilă în acelaşi dosar,
excepţie respinsă prin Decizia nr. 641 din 5 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8
noiembrie 2006.
După restituirea dosarului către instanţa de judecată
şi repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecată din 23 ianuarie 2007,
partea Dorina Gândilă a invocat din nou excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că textul de lege
criticat contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului,
exprimată în Hotărârea Radu împotriva României, din 2006, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie.
Curtea constată că prevederile legale criticate au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate, cu examinarea pretinsei
contrarietăţi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimată
în aceeaşi Hotărâre Radu împotriva României, din 2006, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că
legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în natură a
imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, în vederea asigurării
stabilităţii raporturilor juridice deja create în cadrul circuitului civil.
Opţiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare valorii de piaţă
a imobilelor solicitate nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr. 10/2001,
şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplină
concordanţă cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căreia
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege.
Mai mult, prin aceeaşi decizie, Curtea s-a referit la
jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocată şi în
prezenta cauză, şi a reţinut că instanţa de contencios european a apreciat
asupra cadrului normativ existent în materia legilor reparatorii privind
proprietatea, arătând că „aplică principiile exprimate în jurisprudenţa internaţională,
judiciară sau arbitrala referitoare la despăgubirile datorate în caz de acte
ilicite şi confirmate în mod constant în jurisprudenţa Curţii europene
referitoare la privaţiunile ilegale sau de facto (...)".
Curtea constată că Decizia nr. 641 din 5 octombrie 2006
are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi atât
în cazul excepţiei anterior soluţionate, cât şi în prezenta excepţie. In
concluzie, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, pentru
aceleaşi considerente, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea
este inadmisibilă. Decizia Curţii Constituţionale, pronunţată în aceeaşi cauză,
este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie,
având în vedere că motivele care au justificat-o sunt aceleaşi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, excepţie invocată de Dorina Gândilă în Dosarul nr.
26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie