DECIZIE   Nr. 566 din 27 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 982 din  4 noiembrie 2005

    Ion Predescu          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marilena Minca        - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Aurel Vasile Popa, Valeriu Fasole si Cezar Vladimir Rogoz in Dosarul nr. 3.058/P/2003 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.058/P/2003, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicata de inculpatii Aurel Vasile Popa, Valeriu Fasole si Cezar Vladimir Rogoz.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 11 si 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 45 referitoare la libertatea economica si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie referitoare la asigurarea de catre statul roman a libertatii comertului. In sustinerea exceptiei se arata ca dispozitiile art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal nesocotesc libertatea comertului si, in acelasi timp, statueaza o sanctiune penala in conditiile in care eroarea contractuala sau neindeplinirea unei obligatii contractuale nu poate fi sanctionata decat prin aplicarea unei sanctiuni civile. Intr-o asemenea situatie, aplicarea unor sanctiuni penale contravine si dispozitiilor art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin aplicarea unor sanctiuni penale privative de libertate in materia obligatiilor contractuale.
    Judecatoria Galati opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal este neintemeiata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul legal criticat incrimineaza infractiunea de inselaciune, care nu trebuie confundata cu neexecutarea unei obligatii contractuale. Asa cum rezulta chiar din cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenta laturii obiective fapta trebuie sa fi fost savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat contractul in conditiile stipulate. Stabilirea existentei tuturor elementelor constitutive ale infractiunii este insa atributul exclusiv al instantei de judecata.
    Dispozitiile constitutionale ale art. 135 referitoare la economie trebuie interpretate in legatura cu art. 45 consacrat libertatii economice, in sensul ca ideea garantarii accesului neingradit la libera initiativa este privita prin prisma sarcinilor prevazute la art. 135 alin. (2) si, pe cale de consecinta, nu se poate retine incalcarea de catre textul legal criticat a acestor prevederi fundamentale.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat nu poate fi confundata infractiunea de inselaciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. Astfel, inselaciunea, in oricare dintre variantele sale, este o infractiune contra patrimoniului, constand in inselarea increderii participantilor la raporturile juridice patrimoniale. Aceasta infractiune este prevazuta in toate legislatiile penale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, cu urmatorul continut: "Inselaciunea savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
    Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 11 si 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 45 referitoare la libertatea economica si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie privind asigurarea de catre statul roman a libertatii comertului.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    Inselaciunea, in oricare din variantele sale, este o infractiune contra patrimoniului, constand in inselarea increderii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil in cadrul acestora. In toate sistemele de drept inselaciunea ori escrocheria este o fapta incriminata si sever sanctionata. Scopul acestei reglementari este acela de a-i proteja pe cei ce isi exercita cu buna-credinta drepturile si libertatile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale. Nu poate fi confundata infractiunea de inselaciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale.
    Potrivit dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, inselaciunea savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani, iar daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni. Prin aceasta reglementare, legiuitorul a dorit o sanctionare mai aspra a infractiunii de inselaciune, daca aceasta a fost savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, dat fiind pericolul social crescut al unor asemenea fapte.
    De asemenea, dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal cuprind expresia "in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate" care reprezinta o cerinta esentiala a laturii obiective a infractiunii de inselaciune, in aceasta varianta. Fapta nu constituie infractiune daca aceasta conditie nu este indeplinita, iar acest aspect il stabileste numai instanta de judecata prin hotararea pe care o pronunta in cauza.
    Drept urmare, prin incriminarea ca infractiune de inselaciune a faptei savarsite prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, precum si a faptei de inducere sau mentinere in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, textul de lege criticat nu incalca prevederile art. 11 si 20 din Legea fundamentala, referitoare la "dreptul international si dreptul intern", respectiv, la "tratatele internationale privind drepturile omului".
    Cu privire la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 45 referitoare la libertatea economica si ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de catre statul roman a libertatii comertului, este de observat ca, astfel cum rezulta din chiar continutul textului criticat, elementul material al infractiunii de inselaciune are drept premisa o actiune si, respectiv, o omisiune, care induce cocontractantul intr-o eroare determinanta la incheierea ori executarea actului. Daca eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi incheiat sau executat in conditiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundata infractiunea de inselaciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor constitutionale mentionate, precum si a celor ale art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la interzicerea privarii de libertate pentru datorii, este nepertinenta.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, sub aspectul acelorasi critici de neconstitutionalitate ca si in prezenta cauza, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, prin Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, in sensul respingerii acesteia. Cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea, intrucat in prezenta cauza nu au intervenit elemente noi, care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Aurel Vasile Popa, Valeriu Fasole si Cezar Vladimir Rogoz in Dosarul nr. 3.058/P/2003 al Judecatoriei Galati.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 octombrie 2005.

                           PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu