DECIZIE Nr.
565 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si
pietrelor pretioase in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 544 din 9 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi
pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Dan Berindey în Dosarul
nr. 41.044/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că dispoziţiile de
lege criticate reprezintă tocmai expresia aplicării în plan legislativ a
prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitoare la
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de
titular, şi nu o negare a acestui principiu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 16 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
41.044/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi
pietrelor preţioase în România. Excepţia a fost
ridicată de Dan Berindey într-o cauză având ca obiect obligarea Băncii
Naţionale a României la plata diferenţei dintre contravaloarea obiectelor şi
bijuteriilor din aur şi alte metale preţioase confiscate, calculată la valoarea
de circulaţie din momentul efectuării plăţii şi contravaloarea cantităţii de
metal preţios fin conţinut in respectivele obiecte (astfel cum pârâta a fost
obligată printr-o sentinţă civilă definitivă şi irevocabilă, învestită cu
formulă executorie), precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000,
astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 261/2002, contravin prevederilor
constituţionale ale art. 15, art. 16, art. 21, art. 44 alin. (2) teza întâi şi
art. 53, privind universalitatea legii, principiul egalităţii în drepturi,
accesul liber la justiţie, ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege,
indiferent de titular, respectiv restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi. Neconstituţionalitatea pretinsă constă în aceea că textul de
lege criticat „dă posibilitatea de a se acorda despăgubiri pentru bunuri abuziv
confiscate la o valoare de câteva ori mai mică decât cea reală",
proprietarul legitim al acestora fiind privat de o parte din patrimoniul său.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate al
persoanelor îndreptăţite la plata contravalorii metalului preţios fin conţinut
în obiectele ce nu pot fi restituite în natură, calculate la preţul practicat
de Banca Naţională a României la data plăţii, atâta vreme cât această
modalitate de reparare este justă şi echitabilă. Mai mult, este dreptul legitim
al legiuitorului de a reglementa modul de acordare a despăgubirilor pentru
repararea prejudiciului suferit de către persoanele îndreptăţite, în cazul în
care nu este posibilă restituirea în natură a obiectelor din metale preţioase
preluate abuziv.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, se arată că
dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
190/2000 nu contravin principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16
alin. (1) din Constituţie, şi nici regulii constituţionale privind ocrotirea,
în mod egal, indiferent de titular, a proprietăţii private -art. 44 alin. (2),
- întrucât nu conţin nicio prevedere care să determine aplicarea unui tratament
juridic diferit în raport cu titularul dreptului de proprietate. Totodată, se
susţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 15 din Legea
fundamentală şi nici nu se poate reţine încălcarea art. 53 din aceasta, de
vreme ce textul legal criticat este constituţional. De asemenea, se precizează
că, în practica sa, de exemplu prin Deciziile nr. 60/2005 şi nr. 497/2006,
Curtea Constituţională a constatat că textul de lege criticat semnifică chiar
aplicarea prevederilor constituţionale ale art. 44.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
190/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 26 din Legea nr. 458/2006, sunt constituţionale. Arată, în
acest sens, că nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate faţă de
prevederile art. 15, art. 16, art. 21 şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât dispoziţiile de
lege criticate nu conţin norme contrare principiului universalităţii legii, al
egalităţii în drepturi, al liberului acces la justiţie şi al garantării şi
ocrotirii proprietăţii private. Apreciază, de asemenea, că în cauză nu au
incidenţă dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală.
Mai precizează că ordonanţa criticată constituie o
reglementare specială în materia restituirii metalelor preţioase şi pietrelor
preţioase, iar soluţia acordării de despăgubiri în cazul în care acestea nu se
mai regăsesc fizic este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază
dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a
abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de
lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie dispoziţiile art. 26
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul
metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000, astfel cum au fost introduse prin
articolul unic pct. 17 din Legea nr. 362/2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 679
din 26 septembrie 2003, având următorul conţinut: „In cazul obiectelor din
metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care
nu se mai regăsesc fizic, fiind topite sau valorificate, se vor acorda
despăgubiri în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a
prezentei ordonanţe de urgenţă, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de
Banca Naţională a României."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că faţă de redactarea textului de lege iniţial criticat au intervenit
modificări legislative, astfel că obiectul excepţiei îl reprezintă, în realitate,
dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 77 din 29 ianuarie 2004, modificate prin art. I pct.
26 din Legea nr. 458/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi
pietrelor preţioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
1004 din 18 decembrie 2006. Aceste dispoziţii, care au intrat în vigoare la 90
de zile de la publicarea legii de modificare în Monitorul Oficial al României,
prevăd următoarele: „In cazul metalelor preţioase şi al pietrelor preţioase
preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind valorificate, se vor
acorda despăgubiri în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele
metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă."
In motivarea excepţiei, autorul invocă prevederile
constituţionale ale art. 15 - „Universalitatea", art. 16 - „Egalitatea în drepturi", art. 21 - „Accesul liber la justiţie", art.
44 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege,
indiferent de titular", şi ale art. 53 - „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Autorul excepţiei consideră că
dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
190/2000 contravin, în principal, principiului egalităţii în drepturi şi
dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 alin. (2) teza întâi din
Constituţie, deoarece permit stabilirea unor despăgubiri „la o valoare de
câteva ori mai mică decât cea reală" pentru metalele preţioase, aliaje ale
acestora şi pietre preţioase preluate în mod abuziv, care nu se mai regăsesc
fizic, fiind topite sau valorificate.
Curtea reţine că dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 458/2006 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000
privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România stabilesc
un termen de 60 de zile de la data intrării sale în vigoare, termen în care
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerul Finanţelor
Publice şi Banca Naţională a României vor înainta Guvernului spre aprobare
proiectele de norme metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000.
Aşadar, proprietariii metalelor preţioase şi pietrelor
preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, sunt despăgubiţi în
condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a ordonanţei de
urgenţă, emise prin hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din
Constituţie.
Curtea observă, totodată, că prin dispoziţiile art. 26
alin. (2) din ordonanţa de urgenţă criticată legiuitorul nu a reglementat
„condiţiile şi limitele" pentru acordarea despăgubirilor în cazul
obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se
mai regăsesc fizic, ci a stabilit această competenţă pentru Guvern, în
concordanţă cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie.
Or, prin Decizia nr. 497 din 8
iunie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
14 lit. c) şi ale art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor
preţioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2006, Curtea Constituţională,
respingând excepţia, a statuat, de principiu, că „înţelesul noţiunii de
«organizare a executării legii» din cuprinsul acestei norme constituţionale
[art. 108 alin. (2)] are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi
anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice,
financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului
necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii."
In ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea principiului constituţional potrivit căruia
proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular, consacrat de art. 44 alin. (2) teza întâi, Curtea constată că
acestea nu sunt întemeiate. Dimpotrivă, dispoziţiile art. 26 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 semnifică chiar aplicarea
prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate prin aceea că
garantează persoanelor îndreptăţite la asemenea despăgubiri dreptul de
proprietate asupra obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase preluate
abuziv şi care nu se mai regăsesc în natură, fiind valorificate. Totodată,
însă, potrivit art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie, „conţinutul şi
limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate şi creanţele asupra
statului) sunt stabilite de lege". Aşadar, modalitatea de reparare a abuzurilor din regimul trecut
reprezintă o atribuţie şi, în acelaşi timp, o opţiune a legiuitorului, iar
contravaloarea despăgubirilor este stabilită în concret prin normele
metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000.
Curtea nu poate reţine nici că textul de lege criticat
înfrânge principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Legea
fundamentală, deoarece acesta nu instituie nici o măsură care să determine
aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor aflate în aceeaşi situaţie
juridică, respectiv în ipoteza normei atacate.
De altfel, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a statuat prin deciziile
sale că principiul egalităţii între cetăţeni este înfrânt atunci când unor
situaţii de fapt identice le corespund tratamente juridice diferite, fără să
existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.
In sfârşit, Curtea constată că prevederile
constituţionale ale art. 15 privind universalitatea legii, ale art. 21
referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 53 care reglementează
condiţiile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
pretins a fi încălcate, nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România,
excepţie ridicată de Dan Berindey în Dosarul nr. 41.044/299/2006 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi