DECIZIE Nr. 561 din 25 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69.1. din
Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta
Guvernului nr. 7/2005
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1123 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea
Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania, cu referire la art.
69.1. coroborat cu art. 65.1. si art. 65.2. din Regulamentul de transport pe
caile ferate din Romania, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Termoelectrica" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 1.066/2005 al
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal raspunde partea Societatea Nationala de Transport
Feroviar de Marfa "C.F.R. Marfa" - S.A., prin consilier juridic cu
delegatie la dosar, lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe
fond.
Reprezentantul Societatii Nationale de Transport Feroviar de Marfa
"C.F.R. Marfa" - S.A. solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, aratand ca textele de lege criticate nu aduc atingere
principiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Depune concluzii
scrise in acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, apreciind ca se impune pastrarea jurisprudentei
Curtii Constitutionale in materie, invocand in acest sens Decizia nr. 326 din
14 iunie 2005.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 16 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.066/2005,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe caile ferate din
Romania, cu referire la art. 69.1. coroborat cu art. 65.1. si art. 65.2. din
Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Termoelectrica" - S.A. din Bucuresti intr-o
cauza avand ca obiect o actiune comerciala in pretentii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
textele art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea
Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania si art. 1 din Ordonanta
Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe caile
ferate din Romania sunt neconstitutionale. Astfel, prevederile art. 93.1.
(respectiv art. 69.1.), coroborate cu art. 87.1. (respectiv art. 65.1.) si art.
87.2. (respectiv art. 65.2.) din Regulamentele mentionate, sunt contrare
dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 44 alin.
(2), deoarece creeaza un privilegiu nepermis operatorului de transport
feroviar. Potrivit sustinerii autorului exceptiei, "termenul de prescriptie
a dreptului la actiune al caii ferate este de 3 ani, in timp ce termenul de
prescriptie a dreptului la actiune al celorlalte parti impotriva caii ferate
este de 1 an". In consecinta, se incalca prevederile art. 16 alin. (1) si
(2), precum si cele ale art. 44 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, se
invoca si incalcarea dispozitiilor art. 7 teza intai din Declaratia Universala
a Drepturilor Omului si ale art. 26 teza intai din Pactul international privind
drepturile civile si politice ale omului, care se refera la egalitatea
persoanelor in fata legii si dreptul la o egala protectie a legii, precum si
celor ale art. 58 pct. 1 teza intai din Conventia cu privire la transporturile
internationale feroviare, referitoare la termenul de prescriptie al actiunii izvorate
din contractul de transport.
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, sustine
autorul exceptiei, s-a statuat ca "liberul acces la justitie se realizeaza
numai in respectul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor
publice, astfel incat orice excludere care ar avea semnificatia incalcarii
egalitatii de tratament juridic este neconstitutionala". Pentru aceste
motive, se considera ca atat reclamanta, cat si parata, care sunt persoane
juridice de drept privat roman, trebuie sa se bucure de o protectie egala din
partea legii si sub aspectul termenului special de prescriptie a dreptului la
actiune. Totodata, in conformitate cu principiul simetriei obligatiilor si din
ratiuni de egalitate de tratament juridic, termenul special de prescriptie a
dreptului la actiune de un an izvorat din contractul de transport trebuie sa
fie aplicabil si actiunilor caii ferate contra
expeditorului/destinatarului/beneficiarului.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2005, cu referire la art. 69.1. coroborat cu art. 65.1. si art. 65.2. din
Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, este neintemeiata. In
acest sens instanta arata ca dispozitiile legale criticate, "care
instituie un termen special de prescriptie, sunt norme de procedura, iar,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, este la latitudinea legiuitorului
stabilirea procedurii de judecata, fara a contraveni, bineinteles, celorlalte
prevederi sau principii constitutionale." Totodata, mai arata ca
"instituirea termenului de prescriptie de un an pentru exercitarea
dreptului la actiune izvorat din contractul de transport s-a facut fara
privilegii si fara discriminari, ipoteza normei legale aplicandu-se tuturor
persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica," asa incat textul de lege
criticat nu aduce atingere dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Legea
fundamentala.
Conform opiniei instantei de judecata, dispozitiile legale criticate nu au
legatura cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constitutie privind ocrotirea si
garantarea proprietatii private indiferent de titular.
Referitor la invocarea de catre autorul exceptiei a Deciziei Plenului
Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, instanta considera, pe de-o
parte, "ca motivele de neconstitutionalitate trebuie raportate la
dispozitii sau principii constitutionale (iar nu la jurisprudenta Curtii
Constitutionale), iar, pe de alta parte, ca instituirea unor termene speciale
de prescriptie nu contravine accesului liber la justitie, asa cum au statuat,
in jurisprudenta lor, atat Curtea Constitutionala, cat si Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, (Cauza Z si altii contra Marii Britanii din 2001)".
Instanta apreciaza, de asemenea, ca nu pot fi retinute nici argumentele
autorului exceptiei, in sensul ca "hotararile instantei supreme in materia
aplicarii termenului special de prescriptie de un an sunt contradictorii,
intrucat acestea nu constituie motive de neconstitutionalitate, Curtea
Constitutionala nefiind instanta de casatie, iar unificarea practicii judiciare
neintrand in competenta sa".
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca principiul egalitatii nu este incident in cauza,
intrucat se aplica numai cetatenilor aflati in situatii identice, iar nu si in
privinta persoanelor juridice. Se invoca, de catre Guvern, Decizia Curtii
Constitutionale nr. 136 din 3 mai 2001.
Guvernul sustine, de asemenea, ca Regulamentul de transport pe caile ferate
contine norme cu privire la efectuarea transportului pe caile ferate romane de
catre toti operatorii de transport feroviar public, care trebuie sa-si
indeplineasca, in mod egal, fara nici o discriminare sau vreun privilegiu,
toate obligatiile ce le revin din contractul de transport pe liniile publice,
in vederea realizarii in conditii de celeritate, siguranta si securitate a
transportului. Or, prin textele de lege criticate s-a avut in vedere
reglementarea uniforma a conditiilor ce trebuie indeplinite pentru desfasurarea
corespunzatoare a transportului feroviar, asigurandu-se, astfel, si
posibilitatea realizarii - in conditii egale - a drepturilor beneficiarilor
transportului.
Termenul de prescriptie de un an pentru actiunile introduse de operatorul
de transport feroviar a fost stabilit de legiuitor in mod obiectiv, tinandu-se
seama de specificul activitatii de transport pe calea ferata si al obligatiilor
operatorilor feroviari, ca si de obiectul actiunilor ce pot fi introduse
impotriva acestora, fara a se aduce atingere textelor constitutionale invocate
de autorul exceptiei.
Se mai arata ca si in Codul comercial legiuitorul a stabilit termene
speciale de 6 luni si de un an, pentru actiunile "contra carausilor",
tinand cont si de specificul transportului. Mai mult, termenul de un an in care
se prescrie actiunea impotriva transportatorului pe calea ferata a fost
stabilit in acord cu prevederile Conventiei pentru transporturile
internationale (1980), semnata la Berna, si cu prevederile art. 48 (fostul art.
58) din Regulile uniforme privind Contractul de transport international
feroviar al marfurilor CIM, apendice B la Conventie, la care Romania a aderat
prin Decretul nr. 100/1983, cu amendamentele ulterioare.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 1 din Ordonanta
Guvernului nr. 7/2005, cu referire la art. 69.1. coroborat cu art. 65.1. si
art. 65.2. din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, sunt
constitutionale.
Potrivit acestui punct de vedere, "instituirea unor reguli speciale
aplicabile prescriptiei dreptului la actiune privind expeditiile de marfuri nu
contravine principiului egalitatii in drepturi, atata timp cat este asigurata
egalitatea in utilizarea lor."
In opinia Avocatului Poporului, textele de lege criticate "nu contin
norme contrare dreptului de proprietate privata, ale carui continut si limite
sunt stabilite prin lege. Astfel, legiuitorul este competent sa stabileasca
cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in
acceptiunea conferita de Constitutie, in asa fel incat acestea sa nu vina in
coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale
altor subiecte de drept, instituind unele limitari rezonabile in valorificarea
acestuia ca drept subiectiv garantat."
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
reprezentantului partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de
autorul acesteia, il constituie dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului
nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe caile ferate din
Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 101 din 31
ianuarie 2005, cu referire la art. 69.1 coroborat cu art. 65.1 si art. 65.2 din
Regulament.
In realitate, asa cum rezulta din motivarea exceptiei, autorul acesteia
contesta constitutionalitatea dispozitiilor art. 69.1. din Regulamentul de
transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr.
7/2005, care au urmatorul cuprins: "Actiunea izvorata din contractul de
transport se prescrie in termen de un an".
Textele constitutionale expres invocate in sustinerea exceptiei sunt cele
ale art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 44 alin. (2). Este de observat ca,
desi autorul exceptiei invoca in sustinerea acesteia intreg textul art. 44
alin. (2) din Constitutie, in realitate se refera numai la teza intai a
textului constitutional mentionat. De asemenea, este de observat ca autorul
exceptiei face referire si la principiul accesului liber la justitie statuat de
dispozitiile art. 21 alin. (1) - (3) din Constitutie.
Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul
cuprins:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 44 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este garantata
si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular".
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca, totodata, in sustinerea
acesteia, si incalcarea prevederilor art. 7 teza intai din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, ale art. 26 teza intai din Pactul
international privind drepturile civile si politice ale omului, ratificat prin
Decretul nr. 212/1974, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20
noiembrie 1974, precum si pe cele ale art. 58 pct. 1 teza intai din Conventia
cu privire la transporturile internationale feroviare, ratificata prin Decretul
nr. 100/1983, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 23 din 1 aprilie
1983.
Textele mentionate prevad:
- Art. 7 teza intai din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
"Toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire,
dreptul la o egala protectie a legii.";
- Art. 26 teza intai din Pactul international privind drepturile civile si
politice ale omului: "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au,
fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii.";
- Art. 58 pct. 1 teza intai din Conventia cu privire la transporturile
internationale feroviare: "Actiunea izvorata din contractul de transport
se prescrie prin trecerea unui an."
Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca prevederile de lege
ce fac obiectul controlului de constitutionalitate au mai fost criticate, in
esenta, sub aceleasi aspecte si prin raportare la aceleasi principii din
Constitutie si din actele internationale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 326
din 14 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
762 din 22 august 2005, Curtea a retinut ca, "in sine, textul legal
criticat nu contine masuri de natura a incalca dispozitiile art. 16 alin. (1)
din Constitutie, acesta prevazand doar ca actiunea izvorata din contractul de
transport se prescrie in termen de un an, text care, de altfel, preia in mod
identic prevederile art. 58 pct. 1 teza intai din Apendicele B la Conventia cu
privire la transporturile internationale feroviare din 9 mai 1980".
Prin aceeasi decizie s-a mai retinut ca "invocarea de catre autorul
exceptiei a unei anumite practici contradictorii a instantelor judecatoresti cu
privire la aplicarea textului art. 69.1 din Regulamentul de transport pe caile
ferate din Romania nu este relevanta sub aspectul controlului de
constitutionalitate", intrucat, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
aceasta realizeaza un "control de constitutionalitate a legilor si altor
acte normative" si, in consecinta, interpretarea si aplicarea data de
instantele judecatoresti textelor de lege nu intra sub incidenta controlului de
constitutionalitate.
Curtea a retinut, de asemenea, ca, "in conformitate cu dispozitiile
art. 126 alin. (3) din Constitutie, <<Inalta Curte de Casatie si Justitie
asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatoresti, potrivit competentei sale>>, ceea ce, coroborat cu
prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, referitoare la recursul in
interesul legii, nu poate duce decat la concluzia ca este de competenta
exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa asigure interpretarea si
aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti".
In legatura cu sustinerile privind incalcarea dispozitiilor art. 21 alin.
(1) - (3) din Constitutie, Curtea a constatat ca stabilirea prin dispozitiile
art. 69.1 din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat
prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005, a unor conditionari pentru introducerea
actiunilor in justitie "nu constituie o incalcare a dreptului la liberul
acces la justitie si la un proces echitabil". Aceasta deoarece, asa cum
s-a statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie
1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16
martie 1994, "judecatorul <<spune dreptul>> [...], dar numai
in formele si in conditiile procedurale instituite de lege. Pe cale de consecinta,
legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli
speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor
procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea
neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in
modalitatile instituite de lege".
De asemenea, Curtea a mai retinut ca in jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului s-a statuat ca "dreptul de acces la justitie nu este
absolut, <<ci este un drept ce poate fi supus unor limitari aduse
implicit, cu exceptia restrangerilor care aduc atingere chiar substantei
dreptului>>. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a
pronuntat in cauzele Golder impotriva Regatului Unit, 1975, Tolstoy Miloslavsky
impotriva Regatului Unit, 1995, Stubbings si altii impotriva Regatului Unit,
1996, precum si Z. si altii impotriva Regatului Unit, 2001".
In legatura cu sustinerea referitoare la ingradirea accesului liber la
justitie prin instituirea termenelor de prescriptie in general, precum si a
termenului de prescriptie special de un an, reglementat prin textul de lege
criticat, Curtea Constitutionala, referindu-se la considerentele Deciziei nr.
427 din 18 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, a retinut ca "institutia prescriptiei, in
general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta nu pot fi
considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, finalitatea lor
fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine,
indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui drept constitutional,
prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele perturbatoare asupra
stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile".
In cauza, Curtea a mai retinut ca "instituirea termenului de
prescriptie special de un an se impune datorita specificului drepturilor,
obligatiilor si raspunderilor ce revin administratorului si gestionarilor
infrastructurii feroviare, operatorilor de transport feroviar, precum si
beneficiarilor transporturilor efectuate pe caile ferate din Romania" si a
statuat in consecinta ca "dispozitiile legale criticate, desi stabilesc un
termen de prescriptie mai scurt decat cel general pentru introducerea actiunii
in justitie, nu aduc atingere insesi existentei dreptului si urmaresc un scop
vadit legitim".
Prin Decizia nr. 326 din 14 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 762 din 22 august 2005, Curtea a retinut ca
dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2) teza intai nu au incidenta
in cauza, iar sustinerea incalcarii prevederilor art. 58 pct. 1 teza intai din
Apendicele B la Conventia cu privire la transporturile internationale feroviare
din 9 mai 1980 nu este intemeiata, intrucat dispozitia legala criticata preia
in mod identic textul conventiei invocate.
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse in
decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69.1. din
Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta
Guvernului nr. 7/2005, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Termoelectrica" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 1.066/2005 al
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Catalina Turcu