DECIZIE   Nr. 56 din 22 martie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 367 din  8 august 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, exceptie ridicata de Tudor Dutu in Dosarul nr. 4.195/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 7 martie 2000 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la 14 martie 2000 si apoi la 21 martie 2000 si la 22 martie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial, prin Incheierea din 23 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 4.195/1999, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, modificat si completat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 55/1998. Exceptia a fost ridicata de Tudor Dutu in Dosarul nr. 4.195/1999, cu ocazia judecarii actiunii formulate impotriva Directiei generale de munca si protectie sociala, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, pentru anularea deciziei de revizuire a drepturilor acordate in baza dispozitiilor Decretului-lege nr. 118/1990.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate au caracter retroactiv, infrangand astfel principiul neretroactivitatii legii, consfintit prin art. 15 alin. (2) din Constitutie. Potrivit art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, directiile generale de munca si protectie sociala pot revizui, la sesizare sau din proprie initiativa, drepturile stabilite prin hotarari definitive ale comisiilor pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, emise anterior datei de 14 iulie 1997.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este intemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate "incalca principiul neretroactivitatii legii civile, asa cum acesta este definit prin art. 15 alin. (2) din Constitutie, in sensul ca da dreptul sa se revina asupra unor situatii sau drepturi stabilite definitiv sub imperiul legii in vigoare, la data emiterii deciziilor de catre comisie".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, sustinand ca, desi in textul de lege criticat se foloseste termenul "revizuire", in realitate legiuitorul a avut in vedere termenul "revocare". "Astfel se da posibilitatea unui organ administrativ de a reveni asupra propriilor acte, emise insa cu nerespectarea prevederilor legale, in concordanta cu principiul revocabilitatii actelor administrative. Acest principiu apare ca un efect firesc al trasaturilor administratiei publice, care trebuie sa dea dovada de elasticitate si nu de birocratizare in activitatea pe care o desfasoara". De asemenea, se arata ca, deoarece nu se poate "invoca principiul neretroactivitatii legii pentru pastrarea unor drepturi dobandite cu incalcarea dispozitiilor legale, in sistemul romanesc actual, s-a admis in mod constant principiul revocabilitatii actelor administrative, sub conditia existentei posibilitatii actiunii in contencios administrativ, conditie realizata prin alin. (3) al art. 13 din Decretul-lege nr. 118/1990".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, in temeiul art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 153 din 14 iulie 1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 55/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 107 din 9 martie 1998, dandu-se textelor o noua numerotare.
    Dispozitiile legale criticate au in prezent urmatoarea redactare: "(1) Directiile generale de munca si protectie sociala, atunci cand sunt sesizate sau din proprie initiativa, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege pana la data publicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 in Monitorul Oficial al Romaniei.
    (2) In cazul in care se constata incalcari ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire."
    Conform alin. (3) al aceluiasi articol, "Impotriva deciziei de revizuire emise in conditiile alin. (1) si (2) persoana interesata poate introduce contestatie, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceste texte de lege au rezultat in urma modificarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 prin Legea nr. 55/1998.
    Textul art. 14^1 introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, devenit dupa renumerotare art. 13, avea urmatoarea formulare: "Directiile de munca si protectie sociala, prin oficiile juridice proprii, sunt obligate ca, atunci cand sunt sesizate sau din proprie initiativa, sa verifice drepturile acordate, pana la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, beneficiarilor Decretului-lege nr. 118/1990."
    Initial Decretul-lege nr. 118/1990 a prevazut constituirea unor comisii speciale pentru aplicarea prevederilor sale. Aceasta reglementare a fost mentinuta si dupa modificarile ulterioare. Astfel, decretul-lege, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 209 din 3 septembrie 1996, prevedea la art. 8 alin. (1) si (2) si la art. 9 alin. (3) si (4):
    Art. 8
    "(1) Pentru stabilirea situatiilor prevazute la art. 1 se infiinteaza in fiecare judet si in municipiul Bucuresti cate o comisie alcatuita din presedinte si cel mult 6 membri.
    (2) Presedintele trebuie sa fie jurist. Din comisie fac parte 2 reprezentanti ai directiilor de munca si protectie sociala si cel mult 4 reprezentanti ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici si Victime ale Dictaturii din Romania.";
    Art. 9
    "(3) Impotriva hotararii (comisiei) persoana interesata sau directiile de munca si protectie sociala pot face contestatie la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti in termen de 15 zile de la comunicarea hotararii catre acestia.
    (4) Hotararea tribunalului este definitiva."
    Activitatea comisiilor special constituite a incetat insa dupa modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 55/1998. Astfel, decretul-lege republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, dispune la art. 8 alin. (2) si (3): "(2) Prevederile art. 1 - 7 se aplica, dupa caz, de catre conducerile unitatilor la care sunt incadrati cei in cauza, de catre directiile generale de munca si protectie sociala sau de catre comisiile locale, pe baza hotararilor comisiilor pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, emise pana la data de 31 iulie 1997.
    (3) Dupa data prevazuta la alin. (2), cererile pentru stabilirea drepturilor prevazute de prezentul decret-lege se depun la directiile generale de munca si protectie sociala."
    Rezulta, din aceste texte de lege, ca verificarea si revizuirea prevazute in art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, privesc exclusiv drepturi stabilite prin hotarari ale comisiilor pentru aplicarea acestui decret-lege. Aceste hotarari sunt acte administrative, insa au caracter jurisdictional datorat indeosebi faptului ca solutiile sunt adoptate in cadrul unei activitati jurisdictionale speciale.
    De altfel, avandu-se in vedere modul de constituire si componenta comisiilor pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, rezulta ca acestea nu erau organe ale administratiei publice. Directiile generale de munca si protectie sociala, ca organe ale administratiei publice, aveau, pana la data de 14 iulie 1997, dreptul de a contesta la tribunale hotararile pronuntate de comisii, in termen de 15 zile de la comunicare, precum si obligatia de a aplica hotararile respective daca au devenit definitive. Aceste organe ale administratiei publice au dobandit doar dupa data de 31 iulie 1997 insarcinarea de a primi si de a solutiona, in prima instanta, cererile pentru acordarea drepturilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990.
    Asadar, hotararile de stabilire a drepturilor, emise anterior datei de 31 iulie 1997, sunt acte administrative cu caracter jurisdictional, care nu pot fi revocate.
    De aceea, dispozitiile legale criticate, dispunand revizuirea drepturilor acordate prin acte emise anterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii, revizuire ce poate duce la anularea sau la modificarea drepturilor respective, au un caracter evident retroactiv, dispunand pentru trecut, si incalca astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
    Deoarece verificarea legalitatii drepturilor acordate si revizuirea acestora inseamna, practic, revizuirea unor hotarari judecatoresti, se incalca, pe de o parte, principiul separatiei puterilor in stat, iar pe de alta parte, sunt infrante prevederile constitutionale ale art. 125 privind infaptuirea justitiei, precum si ale art. 128 referitoare la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    Este adevarat ca spiritul de justitie nu permite perpetuarea beneficiului unor drepturi obtinute prin incalcarea dispozitiilor legale, dar declararea nulitatii sau anularea actelor prin care au fost acordate drepturile nu se poate face decat de catre autoritatea competenta sa stabileasca, de asemenea, responsabilitatile pentru incalcarea legii, autoritate care nu poate fi alta decat autoritatea judecatoreasca. Altfel s-ar afecta grav stabilitatea raporturilor juridice.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Tudor Dutu in Dosarul nr. 4.195/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial si constata ca dispozitiile art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, sunt neconstitutionale.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2000.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Doina Suliman

                              OPINIE SEPARATA

    Considerentele cuprinse in opinia noastra separata la Decizia nr. 56 din 22 martie 2000 sunt pe deplin aplicabile si in prezenta cauza. Astfel, apreciem ca solutia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate este corecta, intrucat dispozitiile art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, sunt neconstitutionale. Tot astfel, mentinem punctul de vedere conform caruia - contrar opiniei majoritatii Curtii Constitutionale - temeiul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate nu rezida in incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 125, privind infaptuirea justitiei sau ale art. 128, privind folosirea cailor de atac, dupa cum nici principiul constitutional al separatiei puterilor in stat nu a fost incalcat. In ceea ce ne priveste, avand in vedere dispozitiile art. 11 si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie, consideram ca prevederile art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 (care permit ca, prin intermediul unei cai speciale de atac - "revizuire" -, sa poata fi inlaturate, fara nici o limitare in timp, efectele unor acte jurisdictionale definitive si irevocabile) sunt neconstitutionale intrucat contravin exigentelor principiului securitatii raporturilor juridice si deci conceptului "proces echitabil" impus de dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dispozitii coroborate cu cele din preambulul conventiei (astfel cum aceste exigente au fost enuntate prin hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza "Brumarescu contra Romaniei" 1999).

                   Presedintele Curtii Constitutionale,
                                Lucian Mihai

                                 Judecator,
                             Constantin Doldur