1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Marian Anghelescu în Dosarul nr. 136/116/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.749D/2015.2. Dezbaterile au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Decizia civilă nr. 4.481 din 1 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 136/116/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Marian Anghelescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare a îndeplinirii condiţiilor care conferă dreptul de port al unei arme.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, deşi de la trimiterea sa la şcoala specială de muncă şi reeducare a trecut o perioadă de 22 de ani, împlinindu-se, deci, termenul de reabilitare, totuşi, nu poate beneficia de efectele instituţiei reabilitării pentru obţinerea autorizaţiilor solicitate pentru procurarea şi deţinerea şi folosirea unei arme de vânătoare, fiindu-i astfel îngrădit dreptul şi libertatea de a deveni vânător. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 169 alin. (1) din noul Cod penal.5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În opinia instanţei, restrângerea dreptului de a deţine autorizaţie de procurare a unei arme este justificată în cazul persoanelor care au suferit anumite condamnări penale, riscul ca armele să fie folosite necorespunzător fiind mai mare în cazul unor persoane care au săvârşit fapte antisociale.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că instanţa de contencios constituţional a reliefat în jurisprudenţa sa că art. 53 din Legea fundamentală are în vedere numai acele drepturi şi libertăţi fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituţia României, nu şi alte drepturi, menţionându-se Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004 şi Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013.8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ. Dispoziţiile legale criticate stabilesc condiţiile exercitării dreptului de deţinere a armelor. Astfel, refuzul de autorizare a procurării de arme letale în situaţia neîndeplinirii condiţiilor stabilite de legiuitor reprezintă o măsură administrativă cu caracter preventiv, justificată de pericolul potenţial pe care îl reprezintă deţinerea de arme letale de către persoane condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 295/2004. Astfel, raportat la interesul general al societăţii, ocrotit prin norma legală criticată, măsura neautorizării procurării de arme letale apare ca justificată. Se subliniază că exerciţiul unui drept nu poate fi absolutizat, prin eliminarea oricăror îngrădiri, inerente în considerarea existenţei altor drepturi aparţinând altor titulari, cărora autoritatea statală este ţinută, în egală măsură, să le acorde ocrotire. 9. Se mai arată că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului nr. 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme. Potrivit art. 3 din Directiva nr. 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)." 10. De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997 şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004. 11. În ceea ce priveşte critica privitoare la caracterul potrivnic al textului legal criticat faţă de art. 169 alin. (1) din Codul penal, se precizează că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale prevederile legilor şi ordonanţelor care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Ca atare, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate şi nu compararea mai multor prevederi legale între ele, astfel încât o eventuală problemă de necorelare între două acte normative nu poate fi examinată.12. În argumentarea Avocatului Poporului se menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, Decizia nr. 587 din 8 noiembrie 2005, Decizia nr. 65 din 27 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 1.568 din 6 decembrie 2011. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: [...] c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege;".16. Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 319/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 15 decembrie 2015. Dispoziţiile legale criticate au în prezent următoarea formulare: „(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: [...] c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege;". Însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate în forma anterioară, întrucât ele continuă să îşi producă efecte juridice în cauza de faţă.17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, Curtea constată că prin Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016, paragrafele 22-24, prin care a analizat prevederile art. 28 din legea examinată, a constatat că Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)". De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013).19. Faţă de criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa lipsă de precizie şi de previzibilitate a normelor legale ce formează obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea a constatat că, din economia prevederilor Legii nr. 295/2004, în ansamblu, reiese că acestea stabilesc aspecte referitoare la categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt permise pe teritoriul României, fiind precizate în mod concret condiţiile exercitării dreptului de deţinere a armelor, autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deţinere, efectele aplicării măsurilor de suspendare sau anulare a permisului de armă, precum şi căile de atac ce pot fi utilizate împotriva acestor măsuri. Mai mult, în mod concret, dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 295/2004 prevăd în mod detaliat situaţiile în care se anulează şi se suspendă dreptul de deţinere a armelor, precum şi cazurile în care se retrage permisul de armă. Ca atare, nu s-a putut reţine susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la lipsa clarităţii şi previzibilităţii prevederilor art. 28 din Legea nr. 295/2004, excepţia de neconstituţionalitate urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză.21. Totuşi, Curtea constată că, în prezentul dosar, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică în mod concret ce drept fundamental i-a fost încălcat, nu individualizează acest drept, susţinerile sale făcând trimitere implicit la dreptul de a obţine permis de armă. Însă, prin Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013, Curtea, examinând sistematic prevederile Constituţiei României, respectiv ale titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, a concluzionat că dreptul de a obţine permis de armă nu este un drept constituţional. 22. În ceea ce priveşte presupusa neconcordanţă între prevederile legale criticate şi dispoziţiile art. 169 alin. (1) din Codul penal, Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele (a se vedea Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).23. În consecinţă, Curtea constată că nu poate reţine criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Anghelescu în Dosarul nr. 136/116/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică de Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALEVALER DORNEANUMagistrat-asistent, Fabian Niculae