DECIZIE Nr. 544 din 7
iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 554 din 14 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Adrian Jipa în Dosarul nr.
5.395/30/2006 (număr în format vechi 5.162/2006) al Tribunalului Timiş - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează
Curţii că la dosarul cauzei partea Direcţia Regională Vamală Timişoara a depus
note scrise prin care susţine că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarele nr. 85D/2007, nr.
121 D/2007, nr. 455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 şi nr. 580D/2007, având
ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Ioan Popan şi Ana Dobre în Dosarele nr.
5.075/111/2006 şi, respectiv, nr. 5.118/111/2006 ale Tribunalului Bihor -
Secţia penală, de George Oprişan şi Eugen Mihai Mereuţă în dosarele nr.
12.757/2005 şi, respectiv, nr. 2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) ale
Judecătoriei Bacău şi de Marioara Lazau şi Adrian Laurian Dobai în dosarele nr.
5.017/R/2006 şi, respectiv, nr. 1.676/R/2006 ale Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală, prin consilier juridic Oana Scrobotă, constatându-se lipsa autorilor
excepţiei şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr.
121D/2007 autorul excepţiei, George Oprişan, a depus o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în
imposibilitate de prezentare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea nu este
dovedită.
Constatând că adeverinţa medicală anexată cererii este ilizibilă,
Curtea apreciază că cererea este insuficient probată, motiv pentru care o
respinge.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie
conexarea dosarelor.
Partea prezentă, prin consilier, şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate
la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr.
85D/2007, nr. 121 D/2007, nr. 455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 şi nr.
580D/2007 la Dosarul nr. 78D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul părţii prezente. Reprezentantul Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală solicită respingerea excepţiei ca nefondată, depunând,
în acest sens, şi note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
precizând că asupra prevederilor criticate Curtea Constituţională s-a pronunţat
prin numeroase decizii, constatând constituţionalitatea acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierile din 15 ianuarie 2007, 17 ianuarie 2007, 20
noiembrie 2006, 27 februarie 2007, 28 martie 2007, 26 martie 2007 şi 2 aprilie
2007, pronunţate de Tribunalul Timiş - Secţia penală în Dosarul nr. 5.395/30/2006 (număr vechi
5.162/2006), de Tribunalul Bihor - Secţia penală în dosarele nr.
5.075/111/2006 şi nr. 5.118/111/2006, de Judecătoria Bacău în dosarele
nr. 12.757/2005 şi nr. 2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) şi de Judecătoria
Oradea în dosarele nr. 5.017/R/2006
şi 1.676/R/2006, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi, respectiv, ale art.
10 din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de Adrian Jipa, Ioan Popan, Ana Dobre,
George Oprişan, Eugen Mihai Mereuţă, Marioara Lazau şi, respectiv, Adrian
Laurian Dobai în procese având ca obiect cauze penale.
In motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în primul rând, că textul de lege criticat contravine prevederilor
art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se arată că din interpretarea textului
constituţional rezultă că legea penală mai favorabilă se aplică retroactiv,
pentru toate infracţiunile comise înainte de intrarea sa în vigoare, indiferent
de stadiul procesual în care se află judecarea acestora. Or, limitarea impusă
de prevederile de lege criticate, referitoare la reducerea sau chiar înlocuirea
pedepsei închisorii numai pentru inculpaţii care achită prejudiciul până la
primul termen de judecată, contravine atât dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din
Constituţie, pentru motivele mai sus arătate, cât şi celor referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi la egalitatea de tratament. Aceasta, deoarece
se creează o discriminare între inculpaţii faţă de care procesul penal s-a
desfăşurat cu celeritate şi care, depăşind primul termen de judecată, nu mai
pot beneficia de legea mai favorabilă, pe de o parte, şi cei care s-au sustras
de la efectuarea cercetărilor şi de ia punerea în mişcare a acţiunii penale sau
au tergiversat cursul acestora, dar care beneficiază de prevederile art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005, pe de altă parte. Totodată, se mai susţine că
este afectat principiul referitor la înfăptuirea justiţiei, întrucât
prejudiciul ce urmează a fi recuperat este stabilit de procuror, iar nu de
judecător. In plus, se arată că, pentru a putea beneficia de cauza de
impunitate, inculpatul este pus în situaţia de a acoperi, anticipat pronunţării
hotărârii, o pagubă. Or, sub aspect subiectiv această conduită echivalează cu o
recunoaştere implicită a comiterii infracţiunii şi, pe cale de consecinţă,
presupune stabilirea apriorică a unei vinovăţii. De asemenea, se mai susţine
că, prin condiţionarea aplicării cauzei de nepedepsire sau de reducere a
pedepsei de acceptarea şi acoperirea unui cuantum al prejudiciului stabilit de
organele de urmărire penală, pagubă care nu poate fi contestată în faţa
judecătorului, este afectat liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare. In
fine, se mai formulează o critică de neconstituţionalitate prin raportare la
prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie.
Judecătoria Bacău, exprimându-şi
opinia în Dosarul nr. 2.491/180/2006 (5.384/2006) şi Judecătoria Oradea în
Dosarul nr. 5.017/R/2006 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. Tribunalul Timiş - Secţia penală, Tribunalul Bihor - Secţia
penală, precum şi Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 12.757/2005 şi Judecătoria Oradea în dosarul
nr. 1.676/R/2006 consideră că excepţia este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctele de vedere
exprimate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 78D/2007, nr. 85D/2007, nr.
121 D/2007 şi nr. 455D/2007, consideră că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată nu este întemeiată. In acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază că
prevederile de lege criticate nu sunt de natură să vină în contradicţie cu
niciunul dintre textele din Legea fundamentală la care autorii excepţiei si-au
raportat criticile de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticat raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 672 din 27 iulie
2005. Deşi în Dosarele Curţii Constituţionale nr. 85D/2007, nr. 121 D/2007, nr.
455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 şi nr. 580D/2007 în încheierile de
sesizare s-au reţinut, ca obiect al excepţiei, dispoziţiile art. 10 din Legea
nr. 241/2005, din motivarea acesteia rezultă că, în realitate, autorii excepţiei
vizează doar dispoziţiile alin. (1) al art. 10 din legea menţionată, care au
următorul cuprins: „(1) In cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune
fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al
judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă
integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta
săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în
aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi
recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează
în cazierul judiciar."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste
prevederi de lege contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15
alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii
penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) care
consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără
discriminări, art. 21 care garantează dreptul de acces liber la justiţie - în
special dispoziţiile alin. (3) al acestui articol privitor la dreptul părţilor
la un proces echitabil -, art. 23 alin. (11) care instituie prezumţia de
nevinovăţie, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 73 alin. (3) lit.
h) potrivit căruia infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se
reglementează prin lege organică şi art. 124 referitor la înfăptuirea
justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că
dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate, cu motivări asemănătoare şi prin raportare
la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauză. Prin mai multe
decizii, printre care Decizia nr. 529 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 2 august 2006, Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 276 din 22 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins
excepţia de neconstituţionalitate, pentru argumentele acolo reţinute.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează
valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, excepţie ridicată de Adrian Jipa în Dosarul nr. 5.395/30/2006 (număr
în format vechi 5.162/2006) al Tribunalului Timiş - Secţia penală, de Ioan
Popan şi Ana Dobre în Dosarele nr. 5.075/111/2006 şi, respectiv, nr.
5.118/111/2006 ale Tribunalului Bihor - Secţia penală, de George Oprişan şi
Eugen Mihai Mereuţă în Dosarele nr. 12.757/2005 şi, respectiv, nr.
2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) ale Judecătoriei Bacău şi de Marioara
Lazau şi Adrian Laurian Dobai în dosarele nr. 5.017/R/2006 şi, respectiv, nr.
1.676/R/2006 ale Judecătoriei Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu