DECIZIE Nr. 543 din 18 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin.
1 lit. c) si art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1112 din 9 decembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 401 alin. 1 lit. c) si art. 371^2 alin. 3 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Dumitru Todorov si Maria Todorov in
Dosarul nr. 1.957/2004 al Judecatoriei Tulcea.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe
fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, solicitand mentinerea jurisprudentei
Curtii Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.957/2004, Judecatoria
Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 401 alin. 1 lit. c) si art. 371^2 alin. 3 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Dumitru Todorov si Maria Todorov intr-o
cauza civila avand ca obiect o contestatie la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin ca textele
de lege criticate incalca dispozitiile art. 24 alin. (1) si art. 44 alin. (1)
din Constitutie. Astfel, prevederile art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura civila, prin termenul pe care il instituie pentru introducerea
contestatiei la executare, limiteaza in mod nejustificat dreptul la aparare al
debitorului. In aceasta privinta s-ar impune, sub aspect legislativ, revenirea
la dispozitia anterioara, potrivit careia contestatia putea fi formulata pana
la indeplinirea de catre executorul judecatoresc a ultimului act de executare.
Neputandu-si exercita dreptul la aparare, datorita introducerii tardive a
contestatiei la executare, debitorul poate fi pus in situatia de a-si vedea
patrimoniul diminuat chiar in cazuri nejustificate.
De asemenea, textele constitutionale de referinta sunt incalcate si prin
aceea ca reglementarea aici cuprinsa confera executorului judecatoresc
posibilitatea actualizarii obligatiei stabilite in bani, cu riscurile care pot
decurge din exercitarea unei asemenea prerogative.
Judecatoria Tulcea apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat textul de lege criticat nu reglementeaza o procedura de
competenta instantei judecatoresti, ci una executionala, in cadrul careia
executorul judecatoresc nu solutioneaza un litigiu, ci stabileste valoarea
actualizata a sumelor ce trebuie platite, potrivit elementelor si criteriilor
cuprinse in titlul executoriu.
Din acest punct de vedere actualizarea efectuata de executor intruneste
elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor
contradictorialitatii si publicitatii ce guverneaza procesul civil.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
aratand ca prin textele de lege criticate nu se aduce atingere dreptului de
proprietate al debitorului.
Norma continuta de art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila are ca
scop simplificarea desfasurarii procesului civil in faza executarii silite si
asigurarea celeritatii acesteia.
Astfel, actualizarea valorii obligatiei stabilite in bani in functie de
cursul monedei in care se face plata nu reprezinta un act care sa justifice
parcurgerea din nou a fazei judecatii, ci o operatiune tehnica ce poate fi
realizata fara dificultate de catre organul de executare.
De altfel, asupra textului de lege criticat Curtea Constitutionala s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002 si prin Decizia nr. 323 din 9
septembrie 2003.
Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate sunt
constitutionale. In acest sens arata ca executarea silita are ca scop
realizarea drepturilor recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca. Or, si in
faza executarii silite contestatorul poate fi asistat de avocat si, mai mult
decat atat, poate formula contestatie la executare, beneficiind de toate
garantiile dreptului la aparare.
De altfel, asupra textului de lege criticat Curtea Constitutionala s-a mai
pronuntat prin deciziile nr. 177 din 18 iunie 2002, nr. 265 din 24 iunie 2003
si nr. 323 din 9 septembrie 2003.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura
civila nu se poate retine nici o contradictie cu art. 44 alin. (1) din
Constitutie in masura in care, potrivit acestora, continutul si limitele
dreptului de proprietate privata sunt stabilite prin lege.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura civila, introdus prin art. I pct.
156 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, si art. 371^2 alin. 3 din
Codul de procedura civila, introdus prin pct. 31 al articolului unic din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea si
completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea
si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.
Dispozitiile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 401 alin. 1: "Contestatia se poate face in termen de 15 zile de
la data cand: [...] c) debitorul care contesta executarea insasi a primit
somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in
cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie."
- Art. 371^2 alin. 3: "Daca titlul executoriu contine suficiente
criterii in functie de care organul de executare poate actualiza valoarea
obligatiei stabilite in bani, indiferent de natura ei, se va proceda si la
actualizarea ei. In cazul in care titlul executoriu nu contine nici un
criteriu, organul de executare va proceda la actualizare in functie de cursul
monedei in care se face plata, determinat la data platii efective a obligatiei
cuprinse in titlul executoriu."
Ulterior sesizarii Curtii, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 a
fost abrogata expres prin art. IV din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Prin aceasta lege a fost preluat, in esenta, art. 371^2 alin. 3 din Codul
de procedura civila, care, in prezent, are urmatorul continut: "Daca
titlul executoriu contine suficiente criterii in functie de care organul de
executare poate actualiza valoarea obligatiei stabilite in bani, indiferent de
natura ei, se va proceda si la actualizarea sumei. In cazul in care titlul
executoriu nu contine nici un asemenea criteriu, organul de executare va
proceda la actualizare in functie de cursul monedei in care se face plata,
determinat la data platii efective a obligatiei cuprinse in titlul
executoriu."
Intrucat noua redactare a textului consacra solutia legislativa anterioara,
criticata de autorul exceptiei, prin prezenta decizie Curtea urmeaza a se
pronunta asupra constitutionalitatii sale.
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 24 alin. (1) si art. 41 alin. (1) [devenit art. 44 alin. (1)]
din Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
- Art 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum si creantele
asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
I. Prima critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 401
alin. 1 lit. c) din Codul de procedura civila, care, in opinia autorilor
exceptiei, restrange in mod nejustificat dreptul la aparare al debitorului prin
termenul pe care il instituie pentru introducerea contestatiei la executare.
S-ar impune asadar, sub aspect legislativ, revenirea la reglementarea
anterioara, potrivit careia contestatia putea fi formulata pana la indeplinirea
de catre executorul judecatoresc a ultimului act de executare.
Cu privire la aceasta critica, Curtea observa ca reglementarea de catre
legiuitor, in limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constitutie, a
conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv
prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exercitiului
acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva,
in detrimentul altor titulari de drepturi, in egala masura ocrotite.
Asa fiind, nu se poate retine ca actuala reglementare ar contraveni
prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie privind garantarea dreptului la
aparare, intrucat prevede un termen si al carui moment de incepere este precis
determinat pentru introducerea contestatiei la executare.
Asupra constitutionalitatii textului de lege criticat Curtea s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 260 din 24 septembrie 2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 785 din 29 octombrie 2002.
II. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile
art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, potrivit carora - crede
autorul exceptiei - "executorul judecatoresc poate majora gresit debitul
urmarit, prin aplicarea eronata a criteriului prevazut de text."
Curtea retine ca textul de lege criticat nu reglementeaza o procedura de
competenta instantelor judecatoresti, ci o procedura executionala, data in mod
firesc in sarcina organului de executare. In cadrul acestei proceduri,
executorul judecatoresc nu are de solutionat un litigiu, ci de stabilit
valoarea actualizata a obligatiilor de plata, potrivit elementelor si
criteriilor cuprinse in titlul executoriu. Sub acest aspect, operatia de
actualizare efectuata de executorul judecatoresc este una tehnico-administrativa,
care nu este supusa principiilor procesual civile privind publicitatea si
contradictorialitatea. Asadar, nu se poate sustine ca textul de lege criticat
aduce atingere prevederilor constitutionale ale art. 24 alin. (1) privind
garantarea dreptului la aparare, intrucat, impotriva acestei operatii, persoana
care se considera vatamata in drepturile sale - debitorul sau creditorul
obligatiei de plata - are deschisa calea contestatiei la executare, potrivit
art. 399 - 404 din Codul de procedura civila.
Cu privire la sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia
"executorul judecatoresc poate majora gresit debitul urmarit, prin
aplicarea eronata a criteriului prevazut de text", ceea ce ar aduce
atingere dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Constitutie privind garantarea
dreptului de proprietate privata, Curtea constata ca aceasta constituie un
aspect de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate, asa incat nici
aceasta critica nu poate fi retinuta.
De altfel, asupra constitutionalitatii textului de lege criticat Curtea s-a
mai pronuntat prin deciziile nr. 177 din 18 iunie 2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, nr. 265 din 24 iunie
2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 543 din 29
iulie 2003, nr. 323 din 9 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 789 din 10 noiembrie 2003, si nr. 79 din 25 februarie
2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 192 din 26
martie 2003.
Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, aceasta se impune a fi mentinuta si in
prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 1
lit. c) si art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Dumitru Todorov si Maria Todorov in Dosarul nr. 1.957/2004 al Judecatoriei
Tulcea.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Catalina Turcu