Decizia Nr.542 din 15.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100, art. 169 alin. (6) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 899 din 11 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100, art. 169 alin. (6) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Ioan Cîmpean în Dosarul nr. 5.867/97/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 242D/2014 şi nr. 840D/2014.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, dată la care s-a dispus conexarea Dosarului nr. 840D/2014 la Dosarul nr. 242D/2014. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 24 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.867/97/2013, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Ioan Cîmpean în cadrul unui litigiu de asigurări sociale. Prin aceeaşi încheiere, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 169 alin. (6) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, arătând că există mai multe decizii ale Curţii Constituţionale prin care s-a constatat constituţionalitatea acestor texte de lege. Această încheiere a fost transmisă Curţii Constituţionale, care a înregistrat-o sub nr. 1.262 din 27 martie 2014, constituindu-se Dosarul nr. 242D/2014.4. Ulterior, Ioan Cîmpean a formulat recurs împotriva Încheierii din 24 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 5.867/97/2013, iar prin Decizia civilă nr. 429 din 29 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.867/97/2013/a1, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus casarea în parte a încheierii atacate în ce priveşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 169 alin. (6) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi trimiterea cauzei Tribunalului Hunedoara în vedere sesizării Curţii Constituţionale şi cu privire la aceste texte de lege.5. Ca urmare, prin Încheierea din 8 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.867/97/2013, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat din nou Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100, art. 169 alin. (6) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, încheiere care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.110 din 15 septembrie 2014, constituindu-se Dosarul nr. 840D/2014.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 100 din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 169 alin. (6) din aceeaşi lege, este discriminatoriu dacă se interpretează în sensul neaplicării lui şi celor care au lucrat în condiţii speciale de muncă, dar s-au pensionat ori au depus cereri de pensionare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Astfel, arată că art. 100 din Legea nr. 263/2010 prevede majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele în care asiguratul a desfăşurat munca în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii. Art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 stabileşte că majorarea prevăzută la art. 100 se aplică şi persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi, însă doar în ceea ce priveşte valorificarea perioadelor lucrate în condiţii deosebite, nu şi a celor lucrate în condiţii speciale sau alte condiţii. Or, consideră că excluderea persoanelor care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 de la beneficiul majorării punctajului de pensie creează o diferenţă de tratament nejustificată între persoanele care au lucrat în condiţii speciale, dar care s-au pensionat la date diferite. De asemenea, susţine că se creează o discriminare şi între persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi cele care au lucrat în grupa I de muncă, acestea aflându-se în situaţii comparabile. De altfel, consideră că, în realitate, nu este vorba de o excludere a persoanelor care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 de la beneficiul majorării punctajului de pensie, ci mai degrabă de o greşită interpretare a legii al cărei sens este acela că acordă majorarea pensiei, însă numai la cerere. Astfel, arată că „neclaritatea dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi necorelarea acestora cu prevederile art. 100 din aceeaşi lege generează confuzii în activitatea de interpretare şi aplicare şi demonstrează lipsuri evidente în modul de legiferare a respectivei legi“.7. Mai precizează că, fiind pensionat sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, nu a beneficiat de reducerea stagiului de cotizare pentru că a lucrat în condiţii speciale, deoarece nu întrunea condiţiile referitoare la stagiul de cotizare necesar. Totodată, consideră că punctajul pensiei ar fi trebuit majorat ca urmare a aplicării dispoziţiilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în practică.8. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că acestea creează o discriminare între persoanele care au lucrat în condiţii deosebite. Astfel, asiguraţii care au depus cereri de pensionare în temeiul art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010 primesc majorarea cu 25% a punctajului de pensie încă de la data de 1 ianuarie 2011. În schimb, asiguraţii care au depus cereri de majorare a punctajului în temeiul art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 primesc majorarea punctajului de pensie doar de la 1 ianuarie 2013, adică după doi ani de la suspendarea plăţii cuvenite.9. Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale raportat la motivele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, referindu-se la dispoziţiile art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, arată că tratamentul juridic diferit căruia se supun diversele persoane în funcţie de data diferită la care s-au pensionat, potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi considerat ca aducând vreo încălcare prevederilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, arată că cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială în condiţiile stabilite de lege, legiuitorul având libertatea de a stabili drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile şi poate, de asemenea, să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 100, art. 169 alin. (6) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora:

– Art. 100: „Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:a)cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;b)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii;c)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în alte condiţii de muncă, potrivit legii.“;

– Art. 169 alin. (6): „Prevederile art. 100 lit. a), referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, se aplică şi persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 193 alin. (2): „Prevederile art. 102 alin. (2)-(6), precum şi cele ale art. 169 alin. (6) şi art. 170 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.“15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3)-(5) privind Statul român, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 263/2010 acordă o majorare a punctajului de pensie pentru persoanele care se vor pensiona după intrarea în vigoare a acestei legi şi care au lucrat în grupa I şi/sau a II-a de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001, respectiv celor care au lucrat în condiţii deosebite, speciale sau în alte condiţii de muncă, potrivit legii, ulterior acestei date. Potrivit dispoziţiilor art. 169 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010, această majorare este acordată şi persoanelor care s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 şi au lucrat în grupele I şi/sau a II-a de muncă, doar dacă la stabilirea pensiilor nu a fost luată în considerare o vechime în muncă, respectiv un stagiu de cotizare mai favorabile. Art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 prevede beneficiul majorării punctajului de pensie şi pentru persoanele care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a acestei legi şi au lucrat în condiţii deosebite, fără a se referi însă şi la cele care au lucrat în condiţii speciale. 17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste din urmă dispoziţii de lege sunt discriminatorii şi aduc, totodată, atingere dreptului la pensie, creând o discriminare între persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat la date diferite, precum şi între persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi cele care au lucrat în grupa I de muncă. 18. Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, că art. 47 alin. (2) din Constituţie acordă în exclusivitate legiuitorului atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a dreptului la pensie, modul de calcul şi cuantumul valoric al acestui drept, precum şi de a modifica aceste reglementări în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această libertate de care se bucură legiuitorul în reglementarea dreptului la pensie este limitată însă de obligaţia ca dispoziţiile de lege adoptate să fie în deplin acord cu toate celelalte prevederi ale Constituţiei, aşa cum este şi art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 19. Referitor la principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că acesta presupune aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situaţii similare. Pe de altă parte, însă, acest principiu nu exclude instituirea unui tratament juridic diferenţiat persoanelor aflate în situaţii diferite. 20. Cât priveşte tratamentul juridic diferit căruia se supun persoanele în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, Curtea aminteşte că, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări“. Prin urmare, legiuitorul era liber să modifice condiţiile de pensionare pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale, cu prilejul abrogării Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi al adoptării Legii nr. 263/2010. 21. Cu toate acestea, Curtea observă că, deşi legiuitorul avea libertatea de a institui o reglementare diferită în ceea ce priveşte condiţiile de pensionare cu prilejul abrogării Legii nr. 19/2000 şi al adoptării Legii nr. 263/2010, a optat pentru uniformizarea tratamentului juridic în ceea ce priveşte majorarea punctajului lunar pentru persoanele care s-au pensionat sub imperiul celor două legi şi care au lucrat în grupe superioare de muncă sau în condiţii deosebite, excepţie făcând doar persoanele care au lucrat în condiţii speciale. Având în vedere această tendinţă unificatoare a reglementării, Curtea apreciază că, în speţă, nu se poate opri la raţionamentele anterior exprimate referitoare la constituţionalitatea tratamentului juridic diferit determinată de principiul tempus regit actum, ci se impune identificarea raţiunilor pe care legiuitorul le-a avut în vedere pentru excluderea persoanelor care au lucrat în condiţii speciale de muncă şi s-au pensionat anterior Legii nr. 263/2010 de la beneficiul majorării punctajului mediu lunar, astfel încât să poată determina dacă aceste raţiuni au fost în mod obiectiv justificate şi sunt rezonabile, respectiv dacă au existat un scop legitim şi o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele implicate şi scopul urmărit a fi realizat, potrivit criteriilor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva contra Letoniei [paragraful 81]. Altfel spus, Curtea urmează să analizeze dacă instituirea unui tratament juridic diferit pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat sub imperiul a două legi diferite este justificată în condiţiile în care pentru celelalte categorii de persoane aflate în ipoteza normelor criticate s-a optat pentru o reglementare unitară. 22. Curtea constată că reglementarea Legii nr. 263/2010 referitoare la condiţiile de pensionare a persoanelor care au lucrat în condiţii speciale este diferită faţă de cea a Legii nr. 19/2000 şi a Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006). Comparând dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 cu cele ale art. 43, art. 44 şi art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 şi cele ale art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 226/2006, se constată fie creşterea numărului de ani reprezentând stagiul de cotizare, potrivit noii reglementări, fie chiar înlăturarea totală a beneficiului obţinerii dreptului la pensie cu un stagiu de cotizare redus. Cu titlu de exemplu, Curtea aminteşte că, potrivit art. 43 alin. (3) şi art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, asiguraţii care au desfăşurat activităţi de cercetare, explorare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii, puteau ieşi la pensie la orice vârstă dacă aveau un stagiu de cotizare de 15 ani în zona I de expunere la radiaţii, respectiv de 17 ani în zona II de expunere la radiaţii. Aparent, dispoziţiile art. 57 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 păstrează aceeaşi soluţie legislativă. Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede însă, în mod suplimentar, că „Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 22 ani şi 6 luni, în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona I de expunere la radiaţii, respectiv de 25 de ani şi 6 luni, în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona a II-a de expunere la radiaţii.“ 23. Cât priveşte persoanele care au lucrat în locuri de muncă ce nu au fost nominalizate expres în Legea nr. 19/2000 ca fiind încadrate în condiţii speciale, - aşa cum sunt locurile de muncă care au fost reglementate în Legea nr. 226/2006, şi care sunt enumerate, în prezent, în cuprinsul anexelor nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010 -, Curtea constată că aceste persoane se bucură, potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, doar de beneficiul reducerii vârstei de pensionare. Potrivit reglementării anterioare a art. 3 din Legea nr. 226/2010, asiguraţii care realizau un stagiu de cotizare de 25 de ani în aceste condiţii de muncă beneficiau însă atât de reducerea stagiului de cotizare, cât şi a vârstei de pensionare. 24. În aceeaşi situaţie se află şi persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi se încadrau în ipoteza art. 44 din Legea nr. 19/2000 ori a art. 4 din Legea nr. 226/2006, care beneficiau de reducerea stagiului de cotizare şi a vârstei de pensionare potrivit dispoziţiilor anexelor nr. 4 şi 5 la Legea nr. 19/2000, persoane care, în prezent, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, beneficiază doar de reducerea vârstei de pensionare. 25. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea actuală, Legea nr. 263/2010, instituie o reglementare mai puţin favorabilă sub aspectul condiţiilor de pensionare pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale în raport cu reglementarea anterioară, iar majorarea punctajului de pensie pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 reprezintă o compensare a dezavantajelor pe care aceste persoane le au faţă de cele pensionate anterior. 26. Într-o situaţie cu totul deosebită se află persoanele care au lucrat în grupe superioare de muncă ori în condiţii deosebite. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea autorului privind existenţa unei identităţi de situaţie între persoanele care au lucrat în grupa I de muncă şi s-au pensionat anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat până la aceeaşi dată, Curtea constată că dispoziţiile art. 169 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010 prevăd majorarea punctajului de pensie pentru persoanele încadrate în grupa I de muncă doar dacă la stabilirea pensiei acestea nu au beneficiat de o vechime în muncă ori de un stagiu de cotizare reduse. Or, persoanele care au lucrat în condiţii speciale au beneficiat de un astfel de stagiu redus. 27. De asemenea, în ceea ce priveşte persoanele care au lucrat în condiţii deosebite, Curtea observă că, pentru acestea, condiţiile de pensionare reglementate de art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 sunt asemănătoare celor stabilite de art. 42 din Legea nr. 19/2000, astfel încât instituirea unui tratament juridic diferenţiat între persoanele care s-au pensionat înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi cele care s-au pensionat ulterior acestei date nu ar fi fost justificată de aceleaşi raţiuni care au fost avute în vedere pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale. 28. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea constată că diferenţa de tratament juridic instituită de legiuitor pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale şi s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 este justificată în mod obiectiv de situaţia diferită în care această categorie de persoane se găseşte în raport cu celelalte persoane care, potrivit dispoziţiilor art. 100 şi art. 169 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 263/2010, beneficiază de majorarea punctajului de pensie. Totodată, Curtea apreciază că reglementarea criticată întruneşte cerinţa proporţionalităţii între măsurile adoptate de legiuitor şi scopul urmărit de acesta, respectiv cel de a compensa inechităţile suportate de anumite categorii de persoane, ca urmare a schimbării modului de calcul al pensiei. De asemenea, reglementarea este clară şi neechivocă. 29. Cât priveşte problema aplicării în situaţia autorului excepţiei a majorărilor punctajului de pensie potrivit dispoziţiilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, Curtea constată că acest aspect nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţei de judecată căreia îi revine atribuţia de a stabili dacă autorul excepţiei se încadrează în ipoteza actului normativ menţionat şi dacă beneficiază de drepturile acordate prin acesta. 30. În continuare, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, Curtea constată că, prin Decizia nr. 85 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 19 aprilie 2013, a respins criticile de neconstituţionalitate aduse acestui text de lege, reţinând că „principiul egalităţii se aplică în raport cu persoanele care au ieşit la pensie în baza anumitor prevederi legale şi nu în raport cu persoanele care au ieşit la pensie întrun cadru legislativ diferit. Şi, totuşi, legiuitorul, pentru a nu se ajunge la situaţii inechitabile, a stabilit ca şi acestora să li se aplice creşterile menţionate, ca măsură de justiţie socială distributivă. Însă, prin prisma principiului egalităţii, legiuitorul poate prevedea diferite momente de aplicare a măsurii pentru cele două categorii de persoane. Este vorba de o egalitate materială instituită, deci de o egalitate văzută prin prisma rezultatului la care se doreşte a se ajunge, iar legiuitorul este în drept să aprecieze momentul rezonabil al distribuirii părţilor de acordat.“ 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Cîmpean în Dosarul nr. 5.867/97/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 100, art. 169 alin. (6) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea