DECIZIE   Nr. 542 din  7 decembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 62 din 18 ianuarie 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Aspazia Cojocaru       - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Ion Tiuca              - procuror
    Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, exceptie ridicata de Ana Dorina Radiciu si Nicolae Adrian Radiciu in Dosarul nr. 1.251/2004 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia civila.
    La apelul nominal raspunde Nicolae Adrian Radiciu, personal si asistat de avocat Agripina Darzu, precum si Ana Dorina Radiciu, prin avocat Agripina Darzu. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorilor exceptiei solicita admiterea acesteia. Se sustine ca textele de lege criticate incalca dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece creeaza o inegalitate intre persoanele fizice si cultele religioase, prin existenta unui cadru legal special care reglementeaza regimul juridic al imobilelor apartinand acestora din urma. De asemenea, considera ca sunt incalcate si dispozitiile art. 44 din Constitutie, dat fiind ca textele de lege criticate permit anularea contractului de vanzare-cumparare prin care o persoana fizica a obtinut un drept de proprietate asupra unui astfel de imobil. Se mai arata ca prevederile legale criticate lipsesc de eficacitate dispozitiile art. 480 din Codul civil si incalca art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat textele de lege criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate. Se considera ca, prin adoptarea unor legi speciale, legiuitorul nu a urmarit aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate in situatii identice, caz in care s-ar putea retine incalcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Se mai arata ca instituirea unui termen special de prescriptie nu este de natura a incalca principiul constitutional al egalitatii in fata legii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 29 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.251/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. 4 pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, exceptie ridicata de Ana Dorina Radiciu si Nicolae Adrian Radiciu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate incalca art. 16 din Constitutie, intrucat creeaza o inegalitate intre persoanele fizice si cultele religioase din Romania. Se mai arata ca prin acordarea unor drepturi cultelor religioase din Romania prin legi speciale este incalcat dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se sustine ca dispozitiile legale criticate fac ineficienta aplicarea art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care este incident in judecarea cauzei in care s-a invocat exceptia.
    Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civila considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Astfel, prin Incheierea din 20 septembrie 2004, prin care aceasta instanta a completat incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, se arata ca textele de lege criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate. Se sustine ca dispozitiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 "vizeaza tocmai crearea unor premise de reparatie reala in natura pentru persoanele juridice a caror proprietate a fost abuziv preluata de stat in regimul comunist".
    In ceea ce priveste art. VI alin. (4) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 184/2002, se precizeaza ca stabilirea unui termen de prescriptie a actiunii in constatarea nulitatii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate, ci dimpotriva "se bazeaza tocmai pe principiul constitutional consacrat de art. 21 din Legea fundamentala privind accesul liber la justitie".
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu creeaza nici o discriminare in ocrotirea proprietatii private, intrucat reglementarile legale invocate se refera atat la situatii distincte, cat si la persoane diferite. Dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum si cele ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 nu incalca art. 44 din Constitutie, deoarece "excluderea de sub incidenta Legii nr. 10/2001 a imobilelor ce au apartinut cultelor religioase sau comunitatilor minoritatilor nationale are la baza exercitarea dreptului pe care legiuitorul il are in a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta cu privire la astfel de imobile". Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate, pe de o parte, nu este motivata, nefiind aratate textele constitutionale pretins incalcate prin dispozitiile legale criticate. Pe de alta parte, analizeaza exceptia de neconstitutionalitate, aratand ca textele legale criticate nu contravin nici unui text constitutional.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale din 29 iunie 2004, il constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. 4 pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002.
    Incheierea din 29 iunie 2004 a fost completata, ca urmare a solicitarii Curtii Constitutionale formulate in temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 si al art. 15 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, cu opinia instantei in legatura cu exceptia de neconstitutionalitate ridicata. Prin aceasta din urma incheiere, in mod corect, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civila se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata de catre autorul acesteia, adica asupra prevederilor art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002.
    Asadar, prin prezenta decizie, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002.
    Totodata, in legatura cu neconstitutionalitatea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, Curtea constata ca, potrivit motivarii formulate de catre autorul acesteia, exceptia priveste doar alin. (2) al acestui articol, care se refera la regimul juridic al imobilelor ce au apartinut cultelor religioase sau comunitatilor minoritatilor nationale, preluate de stat sau de alte persoane juridice.
    Textele de lege criticate au urmatorul continut:
    - Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001:
    "Regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase sau comunitatilor minoritatilor nationale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pana la adoptarea acestor reglementari este interzisa instrainarea imobilelor in cauza sau schimbarea destinatiei acestora."
    - Art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002:
    "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. Pentru solutionarea acestor cauze instantele judecatoresti competente vor avea in vedere dispozitiile art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi, si in art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privata.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    In legatura cu termenul de exercitare a dreptului la actiune prevazut de art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, Curtea observa ca, pentru cei care nu au putut introduce actiuni in restituirea imobilelor in decursul termenului de 6 luni prevazut initial de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 a fost instituit, ca masura reparatorie, un nou termen in care poate fi exercitat dreptul la actiune. Astfel, art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede:
    "Dreptul la actiune prevazut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita si in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
    I. Examinand prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea constata ca textul de lege criticat consacra un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instituind interdictia instrainarii imobilelor care au apartinut cultelor religioase sau comunitatilor minoritatilor nationale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, pana la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, aceasta norma imperativa are caracter temporar si nu incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi, dat fiind ca persoanele fizice, pe de o parte, si cultele religioase sau comunitatile minoritatilor nationale, pe de alta parte, se afla in situatii juridice diferite, ceea ce justifica adoptarea de catre legiuitor a unui regim juridic diferit.
    De altfel, prin Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, exceptia de neconstitutionalitate a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost respinsa, Curtea statuand ca textul de lege criticat "nu stabileste vreo distinctie sau discriminare in sensul celor aratate de catre autorul exceptiei, astfel ca nu se poate retine incalcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Dimpotriva, prin dispozitia legala criticata se prevede ca regimul juridic al imobilelor ce au apartinut cultelor religioase, fara distinctie, sau minoritatilor nationale se va stabili prin acte normative speciale, iar pana la adoptarea acestora, imobilele se indisponibilizeaza". Considerentele din aceasta decizie sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 44 din Constitutie, Curtea retine ca garantarea si ocrotirea proprietatii opereaza in conditiile dobandirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale, insa in speta contractul de vanzare-cumparare s-a incheiat cu incalcarea unei norme juridice imperative, astfel incat nu poate fi retinuta incalcarea acestor dispozitii constitutionale.
    II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, textul de lege vizat stabileste un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea actiunii in constatarea nulitatii absolute. Aceasta reglementare nu este de natura a aduce vreo atingere dreptului de proprietate sau de a incalca principiul egalitatii in fata legii a cetatenilor, ci, dimpotriva, solutia legiuitorului este in deplina concordanta cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 126 alin. (2), potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". De altfel, in jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994) s-a retinut ca, pentru situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale.
    Pe de alta parte, Curtea observa ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate se refera la o problema de necorelare intre doua acte normative, aratand ca dispozitiile legale criticate fac ineficienta aplicarea art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care este incident in judecarea cauzei in care s-a invocat exceptia. Aceste sustineri nu pot fi primite, deoarece, asa cum s-a pronuntat constant Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999), examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestuia cu dispozitiile constitutionale pretins incalcate si nu compararea mai multor prevederi legale intre ele.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, exceptie ridicata de Ana Dorina Radiciu si Nicolae Adrian Radiciu in Dosarul nr. 1.251/2004 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 decembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Irina Loredana Lapadat