DECIZIE   Nr. 539 din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 7 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 428 din 27 iunie 2007

Ion Predescu                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu                - judecător

Aspazia Cojocaru                    - judecător

Acsinte Gaspar                       - judecător

Kozsokar Gabor                      - judecător

Şerban Viorel Stănoiu            - judecător

Iuliana Nedelcu                       - procuror

Florentina Geangu                  - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Laurenţiu Enculescu în Dosarul nr. 5.926/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Paul Tiţă, precum şi partea Ana Tonchievici Negreanu. Procedura este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, avocatul Paul Tiţă solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond.

Partea Ana Tonchievici Negreanu solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 16 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.926/2006, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Laurenţiu Enculescu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 11, art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 124 din Constituţie, precum şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceea că „limitează dreptul de verificare a instanţei de judecată numai la materialul de urmărire penală şi la eventualele acte noi şi acordă un drept de preferinţă probei cu înscrisuri, în dauna celorlalte mijloace de probă şi, prin această construcţie juridică, limitează exercitarea dreptului părţii de a se adresa justiţiei în vederea aflării adevărului şi ocrotirii dreptului său, printr-un proces echitabil".

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut: „Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, se constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, precum şi prin Decizia nr. 412 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale.

Curtea a reţinut că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Aşa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces liber la justiţie, plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală fiind în sine o garanţie a realizării acestui drept.

De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementările internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele deja administrate, respectiv „înscrisuri noi".

Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Laurenţiu Enculescu în Dosarul nr. 5.926/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu