DECIZIE Nr.
538 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 286 din 30 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ecaterina Anca Birda în Dosarul nr. 9.500/212/2006 al
Judecătoriei Medgidia - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 octombrie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.500/212/2006, Judecătoria Medgidia -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de pârâta Ecaterina Anca Birda
într-o cauză civilă având ca obiect succesiune-dezbatere succesorală. In
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21
alin. (1) şi (2) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens arată că, în temeiul acestor
dispoziţii de lege, instanţa de judecată are posibilitatea de a hotărî, în
lipsa unui criteriu legal de delimitare sau clasificare, dacă acţiunea
introdusă de către reclamant este una în constatare sau una în realizare,
ulterior urmând a admite sau respinge acţiunea în consecinţă.
Instanţa de judecată nu
a comunicat opinia asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă, cu următorul
conţinut: „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea
existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea
poate cere realizarea dreptului."
Acest text de lege este raportat la prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie
şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Autorul excepţiei consideră că neconstituţionalitatea
textului de lege criticat este determinată de posibilitatea arbitrară a
instanţei de judecată de a hotărî admisibilitatea sau inadmisibilitatea unei
acţiuni în constatare, prin care reclamantul tinde la apărarea drepturilor şi
intereselor sale legitime.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate reglementează condiţiile în care se
poate exercita acţiunea în constatare a existenţei sau neexistenţei unui drept,
reglementare ce nu contravine sub niciun aspect prevederilor constituţionale şi convenţionale
invocate.
Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este
absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut
fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea
limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu
conţinutul oricărui drept (Cauza Golder împotriva
Regatului Unit, 1975).
In speţă, Curtea constată însă că argumentarea
neconstituţionalităţii art. 111 din Codul de procedură civilă, din punctul de
vedere şi în interesul exclusiv al reclamantului, lipseşte de interes şi deci
de legitimare procesuală pe autorul excepţiei, care are calitatea de pârât în
dosarul instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ecaterina Anca Birda în Dosarul nr. 9.500/212/2006 al
Judecătoriei Medgidia - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman