DECIZIE Nr. 53
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1, art. 452 alin. 1, art.
453 alin. 1 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 147 din 5 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Acsinte Gaspar
-judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1, art. 452
alin. 1, art. 453 alin. 1 şi ale art. 454 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Leader" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr.
3.477/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.477/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 399 alin. 1, art. 452 alin. 1, art. 453 alin. 1
şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Leader" - S.R.L, din
Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, în măsura în care: art. 399 alin. 1 şi
art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă permit formularea unei
contestaţii la executare de către terţul poprit numai după
începerea procedurii de validare a popririi împotriva acestuia; art. 452 alin.
1 din acelaşi cod instituie posibilitatea ca în cadrul executării
silite să se înfiinţeze poprirea asupra creanţelor probabile sau
potenţiale ale debitorului faţă de terţe persoane; art. 453
alin. 1 abilitează executorul judecătoresc să înfiinţeze
poprirea fără ca această măsură să fi fost
încuviinţată în prealabil de către instanţa de
judecată.
Judecătoria Timişoara şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 1, art. 452 alin. 1, art. 453
alin. 1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având
următorul conţinut:
- Art. 399 alin. 1: „Impotriva executării silite,
precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face
contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi
prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura
prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie
şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la
înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în
cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea
silită ori să îndeplinească un act de executare în
condiţiile prevăzute de lege.";
- Art. 452 alin. 1: „Sunt supuse executării
silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile
incorporate urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau
pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice
existente.";
- Art. 453 alin. 1: „Poprirea se
înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc
de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul
terţului poprit.";
- Art. 454 alin. 1: „Poprirea se
înfiinţează fără somaţie, prin adresă
însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu,
comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452,
înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura
luată."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind
principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, în art. 16 privind
egalitatea în faţa legii, în art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi în art. 126 privind instanţele
judecătoreşti, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine următoarele:
Reglementarea criticată a fost adoptată de
legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin
dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie,
potrivit cărora competenţa, procedura de judecată, inclusiv
procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt
prevăzute numai prin lege.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit
căreia dispoziţiile art. 399 alin. 1 şi ale art. 454 alin. 1 din
Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece
permit formularea unei contestaţii la executare de către terţul
poprit numai după începerea procedurii de validare a popririi împotriva
acestuia, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor
menţionate din Codul de procedură civilă, împotriva
executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare
se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare, textul de lege criticat oferind astfel
toate garanţiile pentru realizarea accesului liber la justiţie,
aşa cum este consacrat ca drept fundamental prin dispoziţiile art. 21
din Constituţie.
Referitor la susţinerea autorului excepţiei
de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 452
alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 16
alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta
este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile criticate nu instituie
posibilitatea ca în cadrul executării silite să se înfiinţeze poprirea
asupra creanţelor probabile sau potenţiale ale debitorului
faţă de terţe persoane, ci art. 452 alin. 1 din Codul de
procedură civilă prevede că sunt supuse executării silite
prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile
incorporale urmăribile datorate debitorului de o terţă
persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor „în temeiul unor
raporturi juridice existente".
Aşadar, Curtea reţine că bunurile mobile
incorporale urmăribile sunt datorate debitorului în temeiul unor raporturi
juridice existente, iar nu probabile, cum în mod eronat susţine autorul
excepţiei de neconstituţionalitate, şi, de asemenea, că
sumele de bani urmăribile ale debitorului sunt certe, iar nu probabile.
Prin urmare, dispoziţiile criticate nu încalcă principiul
egalităţii în faţa legii, neexistând o diferenţă de
situaţii juridice care să justifice aplicarea unui tratament juridic
diferit.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
potrivit căreia înfiinţarea popririi se face de către executorul
judecătoresc, fără ca, în prealabil, aceasta să se
încuviinţeze de către instanţa de judecată, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor art. 3731 din
Codul de procedură civilă, modificate prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 324 din 15 mai 2009, cererea de executare silită,
însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc,
iar acesta va solicita de îndată instanţei de executare
încuviinţarea executării silite. Având în vedere că
dispoziţiile art. 3731 fac parte din cap. I „Dispoziţiile
generale" al cărţii a V-a „Despre executarea silită"
din Codul de procedură civilă, aceste norme de procedură se aplică
în mod corespunzător şi în cazul executării silite prin poprire.
Ca atare, susţinerile autorului excepţiei de
neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 1, art. 452 alin. 1, art. 453 alin. 1 şi
ale art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Leader" - S.R.L. din
Timişoara în Dosarul nr. 3.477/325/2009 al Judecătoriei
Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean