DECIZIE Nr.
529 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. b) si art. 14
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia
agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum
si a dispozitiilor art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 431 din 28 iunie 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum
şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Cornel General Comerţ" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006
al Tribunalului Bucureşti -Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006, Tribunalul Bucureşti -Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, precum şi a dispoziţiilor art. 5 alin.
(3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cornel
General Comerţ" - S.R.L. în dosarul menţionat.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
încalcă prevederile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi prin aceea că, datorită exprimării
„impersonale", nu oferă instanţelor de judecată posibilitatea de a aplica
criteriile generale de individualizare a sancţiunilor contravenţionale la
situaţiile concrete ivite în practică. Modul de redactare a acestui text de
lege, care ignoră criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. (3)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, conduce la încălcarea garanţiei prevăzute
de alin. (2) al art. 53 din Legea
fundamentală, respectiv cea a proporţionalităţii restrângerii exerciţiului
dreptului. Totodată, se arată că măsura excesivă prevăzută de art. 14 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 instituie o formă de
răspundere colectivă a tuturor salariaţilor agentului economic pentru fapta
izolată a unui singur angajat, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la muncă
al celorlalţi angajaţi, prin suspendarea activităţii persoanei juridice
sancţionate. In opinia autoarei excepţiei, măsura prevăzută de art. 14 alin.
(2) din Ordonanţa Guvernului nr. 28/1999, pe lângă faptul că nu satisface
cerinţa proporţionalităţii care trebuie să existe între măsura restrângerii
exerciţiului unor drepturi şi situaţia care a determinat adoptarea acesteia,
echivalează practic cu închiderea unităţii, conducând la oprirea activităţii
sale, ceea ce încalcă şi art. 45, respectiv art. 135 alin. (2) lit. a) din
Legea fundamentală, referitoare la libertatea economică şi libertatea
comerţului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea
excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
textele legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu contravin dispoziţiilor invocate din Legea fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, precum şi dispoziţiile art. 5 alin.
(3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.
Prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 criticate au următorul cuprins:
- Art. 11 alin. (1) lit. b) : „Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică
agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel: [...]
b) faptele prevăzute
la art. 10 lit. a), b), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400
milioane lei;".
- Art. 14 alin. (2): „(2)Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10
lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale,
neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile
prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi
nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate
de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative,
atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."
Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 criticate
au următorul cuprins:
- Art. 5 alin. 1 lit. e): „(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:[...]
e) suspendarea activităţii agentului
economic;".
Autoarea excepţiei arată că dispoziţiile criticate sunt
contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 privind Munca şi protecţia
socială a muncii, ale art. 45 privind Libertatea economică, ale art. 53
referitoare la Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135
alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, privind libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum a
fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată.
Curtea reţine că prevederile legale criticate
reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru
agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale incidente în materie,
consecinţa încălcării acestora fiind amendarea contravenientului şi suspendarea
activităţii acestuia. Or, stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia
cu amendă, respectiv cu suspendarea activităţii agentului economic, reprezintă
o opţiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a
asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, în deplină
concordanţă cu prevederile art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea
fundamentală. De asemenea, suspendarea activităţii agentului economic în cazul
constatării contravenţiilor prevăzute de lege este justificată de imperativul
protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri
specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar
putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală, şi nu
poate fi considerată ca aducând atingere prevederilor constituţionale
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
sau dreptului la muncă.
In acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 407 din 4
noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, şi
nr. 49 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 156 din 23
februarie 2004, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 sunt în concordanţă cu
prevederile art. 135 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, prin
deciziile nr. 91/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, şi nr.
355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 497 din 8
iunie 2006, Curtea a statuat că art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, respectiv art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu încalcă prevederile art. 45, art. 53 alin. (2) şi ale art. 135
alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aspectele examinate deja de Curte prin deciziile menţionate şi având în
vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor mai
sus menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în ceea ce
priveşte art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, având în vedere că, referitor la acest text de lege, nu au
fost formulate critici distincte.
In sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerile autoarei
excepţiei referitoare la răspunderea juridică pe care agentul economic o poartă
şi, implicit, sancţiunile contravenţionale pe care acesta trebuie să le suporte
pentru faptele angajatului său, acestea nu reprezintă critici de
neconstituţionalitate, astfel că nu pot fi reţinute.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi ale art. 14 alin. (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum şi a dispoziţiilor art. 5
alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cornel General Comerţ"
- S.R.L. în Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta