Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) teza a doua şi ale art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Vasile Răuţ, în calitate de administrator al Societăţii „Inforomtur" - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, judeţul Gorj, în Dosarul nr. 7.788/95/2013/a3 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.814D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.815D/2015 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea „Inforomtur" - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, judeţul Gorj, prin Vasile Răuţ, în calitate de administrator, în Dosarul nr. 7.788/95/2013/a6 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. 6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.815D/2016 la Dosarul nr. 1.814D/2015, care este primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că procedura insolvenţei este o procedură specială, guvernată de celeritate tocmai în vederea asigurării desfăşurării în condiţii optime şi cu celeritate a cauzelor. Legiuitorul a prevăzut dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, astfel cum este şi cea privind competenţa completului de apel, căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel şi rămâne competent să soluţioneze toate celelalte apeluri vizând aceeaşi procedură în cauză. Cu privire la dispoziţiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, arată că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţinând poziţia specială a lichidatorului judiciar faţă de celelalte părţi în proces, neputând fi vorba despre încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie. Menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:8. Prin încheierile din 4 noiembrie şi 2 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 7.788/95/2013/a3 şi nr. 7.788/95/2013/a6, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) teza a doua şi ale art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, respectiv art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Vasile Răuţ, în calitate de administrator al Societăţii „Inforomtur" - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, judeţul Gorj, şi de Societatea „Inforomtur" - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, judeţul Gorj, prin Vasile Răuţ, în calitate de administrator, în cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin prevederile art. 8 alin. (5) teza a doua şi ale art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei se încalcă principiul repartizării aleatorii a dosarelor, principiu ce corespunde rigorilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, dând posibilitatea ca acelaşi complet de judecată să se pronunţe asupra mai multor cereri vizând dosarul de insolvenţă al unui debitor, conduce la o lipsă de imparţialitate a membrilor completului, aspect ce este incompatibil cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.10. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, având în vedere faptul că acestea prevăd că „toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau lichidator sunt scutite de taxa de timbru", arată că prin acestea se introduce o discriminare între administratorul judiciar/lichidator şi ceilalţi participanţi la procedura insolvenţei şi, în principal, administratorul social care urmăreşte prin demersurile sale redresarea activităţii societăţii debitoare, fapt ce contravine egalităţii părţilor. Astfel, susţine că aceste dispoziţii legale nu trebuie aplicate numai pentru lichidatorul judiciar care urmăreşte lichidarea societăţii, ci şi administratorului societăţii care urmăreşte redresarea activităţii societăţii. 11. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (5) teza a doua şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 8 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 85/2006: „Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă."
– Art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006: „Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru." 17. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, este invocat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 85/2006 statuează cu privire la faptul că, în materia insolvenţei, completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă. Or, autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că această procedură ar conduce la o încălcare a prevederilor constituţionale cu privire la dreptul părţilor la un proces echitabil, ca urmare a lipsei de imparţialitate a membrilor completului de judecată. 20. Curtea observă că, având în vedere prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 20, a constatat că judecătorii se bucură de prezumţia constituţională de imparţialitate, aceasta fiind ataşată statutului lor profesional. Astfel, reiterând jurisprudenţa sa în materie, precum şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a reţinut că imparţialitatea magistratului, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). Totodată, Curtea a reţinut că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47). 21. Ca atare, cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale mai sus menţionată se aplică, mutatis mutandis, şi cu privire la judecătorii care fac parte din completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel şi care va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă. 22. Totodată, Curtea observă că procedura insolvenţei este o procedură specială ce presupune desfăşurarea cu celeritate a cauzelor, impunându-se adoptarea unor reguli de procedură speciale, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă (a se vedea Decizia nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia nr. 169 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 205 din 10 aprilie 2013). Ca atare, în acest cadru legislativ special se înscriu şi dispoziţiile criticate în prezenta cauză. Astfel, legiuitorul, în virtutea prerogativelor sale constituţionale prevăzute la art. 61 din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", a adoptat norme legale - respectiv un cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar, care să satisfacă cerinţa de celeritate a desfăşurării procedurii insolvenţei, prevederi care sunt în consonanţă cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil. 23. Faţă de cele prezentate, Curtea nu poate reţine că prevederile criticate, prin conţinutul lor normativ, sunt de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi convenţionale privind dreptul la un proces echitabil, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 24. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că taxele şi impozitele se stabilesc prin lege, iar prevederile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 corespund scopului acestei legi, celerităţii procedurii, precum şi poziţiei deosebite în care se află administratorul judiciar sau lichidatorul, iar exonerarea de la obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează egalitatea în faţa legii şi nu instituie vreo discriminare, sens în care este şi Decizia nr. 1.298 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera practica Curţii Constituţionale, considerentele cuprinse în decizia menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Răuţ, în calitate de administrator al Societăţii „Inforomtur" - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, judeţul Gorj, şi de Societatea „Inforomtur" - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, judeţul Gorj, prin Vasile Răuţ, în calitate de administrator, în dosarele nr. 7.788/95/2013/a3 şi nr. 7.788/95/2013/a6 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (5) teza a doua şi ale art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016. PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu