DECIZIE Nr.
522 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 325 din 18 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8
lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Ion Buştean şi Ioan Buştean în Dosarul nr. 73/221/2009 al
Curţii de Apel Alba Iulia şi de Gheorghe Grameni în Dosarul nr.
767/327/2006 al Judecătoriei Arad.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 7.616D/2009 şi nr.
7.642D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 7.642D/2009 la Dosarul
nr. 7.616D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 22 septembrie 2009 şi 1
octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 73/221/2009 şi nr.
767/327/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi
Judecătoria Arad au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781
alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai
sus, de Ion Buştean, Ioan Buştean şi Gheorghe Grameni.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că prevederile legale menţionate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la liberul
acces la justiţie, deoarece, spre deosebire de hotărârile pronunţate
conform art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de
procedură penală, textele contestate nu prevăd posibilitatea
exercitării unei căi de atac împotriva încheierii pe care
judecătorul o pronunţă în baza dispoziţiilor art. 2781
alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.
De asemenea, prevederile legale menţionate
contravin şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1), art. 21 alin. (3), art. 24,' art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art.
131, art. 20, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece
persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată
dobândeşte în urma reanalizării soluţiei calitatea de inculpat,
fără ca acest moment să fie precedat de prezentarea materialului
de urmărire penală. Textul încalcă principiul separaţiei
şi echilibrului puterilor în stat, întrucât atât trimiterea în
judecată, cât şi judecata propriu-zisă se fac de către
puterea judecătorească, deşi atributul urmăririi penale
şi al trimiterii în judecată este rezervat Ministerului Public, care
aparţine puterii executive.
Intrucât verificarea soluţiei de netrimitere se
face doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosar,
părţile sunt lipsite de un grad de jurisdicţie, calea de atac a
apelului este suprimată.
Textul criticat mai îngrădeşte liberul acces
la justiţie prin aceea că ignoră principiul cu aplicabilitate
generală în dreptul penal non reformatio in pejus.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Judecătoria Arad opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul
de procedură penală cu denumirea marginală Plângerea în
faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul
conţinut: „Judecătorul pronunţă una dintre
următoarele soluţii: [...]
c) admite plângerea, prin încheiere,
desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi,
când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre
judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în
primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod
corespunzător."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 599 din 20 mai 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedură penală, statuând că nu este afectat dreptul la
apărare, deoarece procedura de judecare a plângerilor împotriva
rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată,
prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură
penală, este o procedură contradictorie în care toate
părţile, inclusiv persoana acuzată de comiterea unei fapte
penale, au posibilitatea de a se apăra şi de a cere fie
menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu
judecarea infracţiunii reclamate. In această din urmă
ipoteză, inculpatul beneficiază, se înţelege, de toate
mijloacele de apărare şi de toate garanţiile procesuale
prevăzute de lege. Totodată, Curtea a mai reţinut că nu
poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea
dispoziţiilor art. 131 din Constituţie privind rolul Ministerului
Public, întrucât judecarea cauzei de către instanţă după
desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în
judecată implică participarea procurorului la judecarea cauzei în
calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor
atribuţiilor decurgând din această calitate.
De asemenea, prin Decizia nr. 864 din 9 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie
2007, Curtea a reţinut că procedura prezentării materialului de
urmărire penală este specifică primei faze a procesului penal,
care, spre deosebire de faza a doua, este nepublică. Acest argument are
drept urmare instituirea obligaţiei procurorului de a chema învinuitul sau
inculpatul în cel mai important moment al urmăririi penale - trimiterea în
judecată - şi îşi găseşte raţiunea tocmai în
asigurarea posibilităţii învinuitului sau inculpatului de a fi asistat
de un apărător şi de a dispune de timpul necesar pentru
a-şi pregăti apărarea. Cu acest prilej Curtea a statuat că
prevederile legale criticate nu opresc persoana interesată de a lua
cunoştinţă de întreg materialul probator existent la dosar
şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale căreia i se
aplică dispoziţiile privind judecata în primă instanţă
şi căile de atac prevăzute de lege.
Cu aceeaşi ocazie, Curtea a mai arătat
că eventualele probleme practice care s-ar fi putut ivi cu privire la
modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contestate de autor
au fost dezlegate de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care,
prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a admis recursul în interesul
legii şi a stabilit că, „în aplicarea dispoziţiilor art. 2781
alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul
care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia
sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare,
apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea
cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia".
Aşa fiind, nu se poate susţine că prevederile legale criticate
contravin principiului dreptului oricărei persoane la un proces echitabil,
instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România este
parte.
Totodată, prin Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august
2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de
procedură penală, reţinând că plângerea prevăzută
de art. 2781 reprezintă, într-un sens larg, o cale de atac,
care se supune principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal non
reformatio in pejus. Intr-adevăr, deşi legea nu prevede în mod
expres aplicarea acestui principiu cu prilejul soluţionării plângerii
împotriva actelor procurorului, raţiuni identice cu cele care
determină extinderea aplicabilităţii acestui principiu şi
în alte situaţii decât cele prevăzute în art. 372, 3858
sau art. 4141 alin. 1 din Codul de procedură penală
justifică luarea sa în considerare şi în cazul procedurii
reglementate de art. 2781 din acelaşi cod.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Cât priveşte critica referitoare la
inexistenţa unei căi de atac împotriva încheierii pe care
judecătorul o pronunţă în baza textului legal criticat, Curtea
constată că o asemenea nemulţumire nu poate fi examinată,
deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se
pronunţă „fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Ion Buştean
şi Ioan Buştean în Dosarul nr. 73/221/2009 al Curţii de Apel
Alba Iulia şi de Gheorghe Grameni în Dosarul nr. 767/327/2006 al
Judecătoriei Arad.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru