Decizia Nr.508 din 19.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicată de Ioan Ghişe în Dosarul nr. 1.939/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că aprecierea „stării de nevoie“ ţine de instanţa de judecată, şi nu de competenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.939/55/2010, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicată de Ioan Ghişe într-o cauză civilă având ca obiect majorare pensie de întreţinere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin modul de reglementare a art. 86 alin. 2 din Codul familiei se lasă la aprecierea instanţei interpretarea stării de nevoie a celui care solicită întreţinerea. De aceea, consideră că prin această practică sunt încălcate normele constituţionale ale art. 16, 21 şi 48, întrucât sintagma „stare de nevoie“, aşa cum este stipulată în norma legală, prezintă un caracter general, care lasă loc interpretării.Judecătoria Arad - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În opinia instanţei, prin sintagma „stare de nevoie“ legiuitorul a folosit o formulare generală, pentru a nu limita drepturile subiecţilor de drept, care pot fi dintre cele mai diverse, lăsând deliberat ca stabilirea acestei noţiuni să rămână la latitudinea judecătorului. Astfel, faptul că nu s-au arătat în mod limitativ cazurile de nevoie de către legiuitor nu înseamnă că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, în general normele legale fiind enunţiative şi exemplificative, şi nu limitative sau exhaustive.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Totodată, arată că în speţa de faţă se pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, aspect care ţine de competenţa instanţei de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din Codul familiei, care au următorul conţinut:– Art. 41 alin. 1: „Până la desfacerea căsătoriei în condiţiile prevăzute de art. 39, soţii îşi datorează întreţinere.“;– Art. 86 alin. 2: „Are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci.“Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi ale art. 48 privind familia. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere susţinerile autorului acesteia, Curtea constată că nu se formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, aspectele invocate privind mai degrabă modificarea conţinutului normelor legale criticate. Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap. III din Legea nr. 47/1992, Curtea verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.“ Pe de altă parte, Curtea reţine că neconstituţionalitatea textelor de lege criticate nu poate fi dedusă din modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale de către instanţele de judecată. În realitate, motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstrează că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că judecătorul este cel care apreciază „starea de nevoie“ şi nu legiuitorul. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de interpretare şi aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicată de Ioan Ghişe în Dosarul nr. 1.939/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora