DECIZIE Nr.
503 din 13 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 599 din 11 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată în faţa
Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială de către Stelian Pepenescu în
Dosarul nr. 6.923/3/2006, de Ion Barbu în Dosarul nr. 6.837/3/2006, de
Gherghina Anagnostopulos în Dosarul nr. 13.802/301/2005, de Ion Tănase în
Dosarul nr. 14.394/301/2005 si de Camelia Gabăr în Dosarul nr. 14.419/301/2005.
La apelul nominal se prezintă Stelian Pepenescu,
personal şi asistat de avocat Mugur-Jak Caracas, şi procuratorul Mihai-Cucu
Dogaru, pentru ceilalţi autori ai excepţiei, asistat de acelaşi avocat.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 673D/2005, nr. 674D/2005, nr. 675D/2006, nr. 676D/2006 şi nr.
677D/2006, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate
ridicate în cele cinci dosare este identic.
Avocatul autorilor excepţiei
este de acord cu conexarea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor nr.
674D/2005, nr. 675D/2006, nr. 676D/2006 şi nr. 677D/2006 la Dosarul nr.
673D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor
excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, întrucât, prin
aplicarea dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, se aduce atingere în mod
nejustificat dreptului la apărare, respectiv dreptului la asistenţă juridică
acordată părţilor în faza preprocesuală. Chiar în condiţiile în care părţile
interesate au urmat procedura prealabilă a concilierii, Casa de Economii şi
Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. şi statul român, prin Ministerul Finanţelor
Publice, nu au dat curs convocării, astfel încât procedura s-a dovedit a fi
inutilă, având ca unic efect tergiversarea soluţionării litigiului dintre
părţi.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că
motivele invocate în susţinerea criticii nu relevă o problemă de
constituţionalitate şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr.
6.923/3/2006, nr. 6.837/3/2006, nr. 13.802/301/2005, nr. 14.394/301/2005 şi nr.
14.419/301/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Stelian Pepenescu,
Ion Barbu, Gherghina Anagnostopulos, Ion Tănase şi Camelia Gabăr.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege
criticat încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât imprecizia
acestuia dă posibilitatea instanţei de a-l aplica şi în litigiile dintre
persoane fizice, necomercianţi, şi persoane juridice, comercianţi. Prin aplicarea
procedurii prealabile a concilierii, specifică soluţionării litigiilor în
materie comercială, raportului juridic civil comerciant-necomerciant, se
încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi se îngrădeşte
dreptul persoanei de a beneficia de judecarea procesului într-un termen
rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Astfel, argumentul întârzierii judecăţii prin parcurgerea obligatorie a
concilierii nu este fondat, întrucât scopul reglementării nu îl reprezintă
restricţionarea accesului la justiţie, ci posibilitatea oferită părţilor de a
soluţiona diferendele pe cale amiabilă, într-un termen rezonabil, fără
implicarea instanţei judecătoreşti.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul
conţinut: „In procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în
bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va
încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca
partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal,
precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se
va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex,
fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului
şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea
înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai
devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul
concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce
referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul
în care pârâtul nu a dat curs convocării
prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut
30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1)
referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor
fundamentale, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în faţa legii, art. 21
alin. (1), (2) şi (3) privitoare la accesul liber la justiţie, art. 24
referitor la dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt nesocotite şi
prevederile cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că prin instituirea procedurii
prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică
principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi - mai pregnant în
materie comercială - şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată.
Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o
procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege
asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii
judecătoreşti competente. Faţă de aceste raţiuni majore, condiţionarea
sesizării instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea
potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie,
în accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale de referinţă, atâta
vreme cât partea interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu cererea de
chemare în judecată, urmând ca în fazele procesuale ale litigiului să
beneficieze de toate garanţiile prevăzute de lege, inclusiv de dreptul de a fi
asistată de un avocat, potrivit art. 24 alin. (2) din Constituţie.
De altfel, asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 335 din 16
septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, sau prin
Decizia nr. 361/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, raţiunile care
au stat la baza adoptării soluţiei anterioare păstrându-şi valabilitatea şi în
prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată în faţa
Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială de Stelian Pepenescu în Dosarul nr.
6.923/3/2006, de Ion Barbu în Dosarul nr. 6.837/3/2006, de Gherghina
Anagnostopulos în Dosarul nr. 13.802/301/2005, de Ion Tănase în Dosarul nr.
14.394/301/2005 şi de Camelia Gabăr în Dosarul nr. 14.419/301/2005.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu