DECIZIE Nr.
500 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 455 din 18 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a
doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucovina Ecotermgaz" - SA. din
Suceava în Dosarul nr. 302/39/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
avocatul Silvia Tudor, cu delegaţie de substituire a avocatului Vasile Tudor,
cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul, apărătorul autorului excepţiei solicită
admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, deoarece obligativitatea
plăţii cauţiunii de 20% înainte de judecarea cauzei îngrădeşte accesul la
justiţie, acesta fiind iluzoriu şi formal, mai ales în situaţia în care
executarea silită a început, iar conturile debitorului sunt blocate.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
apreciind, pe de-o parte, că procentul este de până la 20%, iar, pe de altă
parte, că plata cauţiunii nu priveşte soluţionarea fondului cauzei, ci doar
suspendarea executării actului administrativ fiscal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 302/39/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Bucovina
Ecotermgaz" - S.A. din Suceava în dosarul cu numărul de mai sus, având ca
obiect suspendarea executării unui act administrativ fiscal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale întrucât instituie obligativitatea plăţii unei cauţiuni, ca o
condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite, chiar şi în situaţia în care autoritatea
fiscală a început executarea prin indisponibilizarea conturilor
contribuabilului. In acest caz, dreptul de acces la justiţie al
contribuabilului este iluzoriu şi formal.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, legiuitorul
urmărind să restrângă posibilitatea exercitării cu rea-credinţă a dreptului de
a cere suspendarea executării.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea având ca scop
evitarea exercitării cu rea-credinţă a dreptului de a solicita suspendarea
executării actului administrativ, nefiind de natură să îngrădească dreptul
părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor sale legitime şi de a beneficia de un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie
2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu
următorul cuprins: „Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se
depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul
cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la
2.000 lei."
Excepţia de neconstitutionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a
suspendării executării actului administrativ fiscal nu poate fi calificată ca o
modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrară prevederilor art.
21 din Constituţie, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de
admisibilitate a contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauţiunea a
fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea
executării actului administrativ fiscal.
Raţiunile care au impus adoptarea, în această materie,
a reglementării criticate sunt aceleaşi care au condus la reglementarea art.
403 din Codul de procedură civilă, în ai cărei termeni cauţiunea - al cărei
cuantum este stabilit de judecător - constituie o condiţie pentru a putea
solicita şi obţine suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
Intrucât potrivit acestei reglementări contestaţia nu este suspensivă de
executare prin ea însăşi, creditorul are posibilitatea să îşi valorifice
creanţa chiar dacă s-a formulat contestaţie la executare, câtă vreme nu s-a
plătit cauţiunea, iar dacă, drept urmare a plăţii acesteia, s-a dispus
suspendarea, în măsura în care contestaţia este respinsă, are garanţia
reparării eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. La rândul său,
debitorul, al cărui acces liber la justiţie nu este îngrădit prin obligarea sa
la plata unei cauţiuni ca o condiţie pentru înregistrarea contestaţiei, ci
numai pentru suspendarea executării, chiar dacă nu are posibilitatea de a
achita cauţiunea şi de a obţine suspendarea executării, are dreptul, în
situaţia în care contestaţia sa este admisă, la întoarcerea executării.
Totodată, Curtea nu poate reţine critica formulată de
autorul excepţiei, referitoare la restricţionarea accesului liber la justiţie ca urmare a valorii exagerate a cauţiunii
ce trebuie depusă pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Prin ultima modificare legislativă legiuitorul a înlăturat din textul de lege
acea condiţie privitoare la depunerea unei cauţiuni egale cu suma contestată,
stabilind că instanţa poate dispune suspendarea executării actului
administrativ fiscal dacă petentul depune o cauţiune a cărei valoare a fost
diminuată în mod substanţial, instanţa urmând să o fixeze astfel încât să nu
depăşească 20% din cuantumul sumei contestate. De altfel, în cadrul procedurii
prevăzute de Codul de procedură civilă, în cazul cererii de suspendare a
executării, instanţa este cea care fixează cuantumul cauţiunii, având astfel
posibilitatea, cel puţin teoretic, să stabilească un cuantum mai mare decât 20
% din valoarea bunului urmărit.
De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit în
jurisprudenţa sa că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a
drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în
formele şi în modalităţile instituite de lege. (Decizia Plenului Curţii
Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Bucovina Ecotermgaz" - S.A. din Suceava în Dosarul nr.
302/39/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean