DECIZIE   Nr. 496 din 16 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 63 din 19 ianuarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marinela Minca        - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, ridicata de Daniel Eugen Muha in Dosarul nr. 12.990/2003 al Judecatoriei Bacau.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 12.990/2003, Judecatoria Bacau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, ridicata de Daniel Eugen Muha in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca, prin formularea textului art. 215 alin. 2 din Codul penal, s-a reglementat o dubla incriminare si, drept consecinta, o dubla sanctionare a unei singure actiuni materiale, parte componenta a laturii obiective a infractiunii de inselaciune, in contradictie cu dispozitiile constitutionale ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, si ale art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori. Totodata se sustine ca prevederile legale criticate incalca si dispozitiile art. 6 din Conventie, deoarece "echitatea se refera nu numai la desfasurarea procesului, ci si la tehnica juridica a incriminarii."
    Judecatoria Bacau apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu contravin prevederilor din actele internationale invocate de autorul exceptiei. Se precizeaza totodata ca, pentru a sesiza Curtea Constitutionala, textul de lege criticat trebuie sa contravina unei norme constitutionale, iar prevederile din actele internationale, fata de care autorul exceptiei isi fundamenteaza criticile, nu sunt astfel de norme.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu incalca dispozitiile art. 20 din Constitutie. Se arata ca prin reglementarile legale criticate s-a urmarit sanctionarea mai aspra a infractiunii de inselaciune daca aceasta a fost savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, dat fiind pericolul social crescut al unor astfel de fapte. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, exista doua sau mai multe infractiuni, urmand a se face aplicarea regulilor de la concursul de infractiuni. De asemenea, potrivit punctului de vedere al Guvernului, nu se poate sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece acestea prevad dispozitii procedurale din dreptul intern si nu de drept substantial din Codul penal. Referitor la neconcordanta art. 215 alin. 2 din Codul penal cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se arata ca textul legal criticat nu contine nici o referire la urmarirea si pedepsirea unei persoane dupa ce aceasta a fost achitata sau condamnata prin hotarare judecatoreasca definitiva pentru aceeasi fapta.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece art. 215 alin. 2 din Codul penal nu incalca prevederile constitutionale, respectiv cele din actele internationale invocate de autorul exceptiei. In acest sens se arata ca mijloacele frauduloase folosite de faptuitor pot fi o diversitate de fapte ilicite, iar simpla existenta a acestora, indiferent de numarul sau gravitatea lor, confera infractiunii de inselaciune caracterul calificat, fiind necesara, potrivit vointei legiuitorului, o sanctiune mai severa a acestei categorii de infractiuni. Existenta pluralitatii de infractiuni in aceasta situatie nu semnifica o pluralitate de sanctiuni, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit regulilor privind concursul de infractiuni.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 215 alin. (2) din Codul penal, potrivit carora "Inselaciunea savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni".
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 20, avand urmatorul continut:
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile."
    De asemenea, autorul exceptiei invoca incalcarea, prin dispozitiile legale criticate, a dispozitiilor art. 6 pct. 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv ale art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la aceasta conventie, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 6 pct. 1 fraza intai: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa. [...]";
    - Art. 4 pct. 1: "Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat."
    Se sustine, in esenta, ca infractiunea de inselaciune pe care o reglementeaza textul de lege criticat "este o infractiune unica complexa, care absoarbe in ea mijlocul fraudulos", astfel incat acesta nu mai poate fi retinut ca infractiune de sine statatoare si pedepsit in concurs cu inselaciunea calificata. Ca urmare, arata autorul exceptiei, dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal contin o dubla incriminare, in contradictie cu dispozitiile constitutionale si cu cele din actele internationale invocate.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, in raport cu aceleasi criticii, prin Decizia nr. 50 din 14 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2002. Cu acel prilej, respingand exceptia ca fiind neintemeiata, Curtea a statuat ca dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu incalca prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si nici prevederile art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la aceasta conventie.
    Astfel, textul art. 215 alin. 2 din Codul penal prevede in fraza intai o varianta agravanta a infractiunii de inselaciune, care se realizeaza atunci cand inselaciunea se savarseste prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase. Mentiunea din fraza a doua a alineatului, potrivit careia, daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni, nu are semnificatia unei duble sanctionari a aceleiasi infractiuni. Mijloacele frauduloase folosite de faptuitor pot fi o diversitate de fapte ilicite, iar simpla existenta a acestora, indiferent de numarul sau gravitatea lor, confera infractiunii de inselaciune caracterul calificat, fiind necesara, potrivit vointei legiuitorului, o sanctiune mai aspra. Faptul ca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune nu poate schimba caracterul agravant al incriminarii. Fiind mentinut acest caracter, intervine o pluralitate de infractiuni, care insa nu semnifica o pluralitate de sanctiuni stabilite contrar prevederilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit regulilor privind concursul de infractiuni. In consecinta, intrucat este vorba de doua infractiuni, este firesc sa se aplice infractorului doua pedepse, dupa regulile prevazute pentru concursul de infractiuni, fara ca prin aceasta dreptul sau la un proces echitabil sa fie afectat si fara sa fie incalcate prevederile art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    De altfel, aceste din urma prevederi se refera la o alta ipoteza, si anume urmarirea sau pedepsirea persoanei care a fost deja achitata ori condamnata anterior, printr-o hotarare definitiva, pentru aceeasi infractiune.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziei mai sus mentionate sunt valabile si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, ridicata de Daniel Eugen Muha in Dosarul nr. 12.990/2003 al Judecatoriei Bacau.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta