DECIZIE Nr. 489 din 11 noiembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1
alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 14 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, ridicata de
Teodora Salagean in Dosarul nr. 9.559/2003 al Judecatoriei Oradea.
La apelul nominal lipseste autoarea exceptiei, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent informeaza Curtea in legatura cu concluziile scrise,
depuse la dosar de Teodora Salagean, prin care solicita admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate asa cum a fost formulata.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul pe fond, pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca
textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de
autoarea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 9.559/2003,
Judecatoria Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura
penala. Exceptia a fost ridicata de Teodora Salagean intr-o cauza avand ca
obiect plangerea impotriva rezolutiei emise in Dosarul nr. 279/P/2001 al
Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, prin care s-a respins cererea
acesteia de restituire a unui autoturism, ridicat de organele de cercetare
penala in baza dispozitiilor art. 96 din Codul de procedura penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de
lege criticat incalca dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1)
privind accesul liber la justitie si ale art. 49 alin. (2) [devenit art. 53
alin. (2) ca urmare a revizuirii si republicarii Constitutiei, cu renumerotarea
textelor] privind conditiile restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati, intrucat restrange controlul instantelor judecatoresti asupra
actelor si masurilor procurorului. Astfel, pot fi atacate cu plangere, in
temeiul art. 278^1 din Codul de procedura penala, numai rezolutiile si
ordonantele de netrimitere in judecata, legiuitorul scotand de sub incidenta
acestui articol de lege alte acte sau masuri ale procurorului, precum, in speta
de fata, rezolutia de respingere a cererii de restituire a unui autoturism. Se
mai arata ca nu pot fi supuse controlului instantelor judecatoresti masurile
asiguratorii dispuse de procuror cu privire la bunurile invinuitului,
inculpatului sau ale altei persoane si nici actul procurorului cu privire la
restabilirea situatiei anterioare, intemeiat pe dispozitiile art. 170 din Codul
de procedura penala. De asemenea, exista acte ale procurorului prin care acesta
poate da solutii de natura celor prevazute expres de dispozitiile art. 278^1
din Codul de procedura penala, cum ar fi rechizitoriul, insa, acest act nefiind
prevazut expres de legiuitor in textul de lege criticat (care face referire
numai la ordonante si rezolutii), impotriva acestor solutii, chiar daca se
incadreaza in textul legal criticat, cel interesat nu poate sa se adreseze cu
plangere instantei judecatoresti. In opinia autoarei exceptiei, restrangerea
dreptului de acces liber la justitie, instituita prin textul criticat, nu este
necesara intr-o societate democratica, fiind asadar contrara prevederilor care
reglementeaza conditiile restrangerii unor drepturi sau libertati, cuprinse in
art. 53 din Constitutie.
Judecatoria Oradea apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, critica autoarei exceptiei fiind determinata de o interpretare
eronata a dispozitiilor art. 275 - 278^1 din Codul de procedura penala. Se
arata in acest sens ca, atata vreme cat, in temeiul art. 278^1 din Codul de
procedura penala, instanta urmeaza sa se pronunte asupra temeiniciei si
legalitatii rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, a ordonantei sau, dupa
caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de
incetare a urmaririi penale date de procuror, iar, in temeiul dispozitiilor
legale care reglementeaza materia urmaririi penale, instanta este abilitata sa
se pronunte si asupra masurii confiscarii sau restituirii lucrurilor supuse
confiscarii, nu exista nici un impediment ca, in cadrul plangerii reglementate
de dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, instanta sa-si
exercite controlul asupra acestor masuri. Ca urmare, chiar daca in redactarea
art. 278^1 din Codul de procedura penala nu se reitereaza si toate celelalte
dispozitii incidente in materie, nu inseamna ca acestea nu se aplica,
dispozitiile legale criticate fiind in concordanta cu prevederile art. 21 alin.
(1) din Constitutie.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
iar interpretarea data de autoarea exceptiei dispozitiilor art. 278^1 din Codul
de procedura penala este eronata. Astfel, ceea ce se ataca in temeiul textului
de lege criticat este modul de solutionare a cauzei de catre procuror, asadar
atat solutia data in privinta actiunii penale, cat si solutia cu privire la
aspectele incidente, a caror rezolvare intr-o anumita maniera depinde in mod
necesar de solutionarea actiunii penale. Prin urmare, daca se ataca rezolutia
sau ordonanta procurorului de netrimitere in judecata, instanta are obligatia
de a solutiona cauza sub toate aspectele, in temeiul principiilor legalitatii
si oficialitatii, cu luarea in considerare a rolului activ al instantei. Se mai
arata ca, in ipoteza in care nu se exercita calea de atac prevazuta de art.
278^1 din Codul de procedura penala, accesul liber la justitie este garantat
chiar prin dispozitiile art. 168 din Codul de procedura penala, referitoare la
contestarea masurilor asiguratorii. Se conchide aratandu-se ca prevederile
constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, sunt de
aplicatie directa, astfel incat acestea se aplica neconditionat de vreo norma
subsecventa.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca
prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), ci constituie o aplicare a
acestora, intrucat asigura tocmai accesul liber la justitie, respectiv
posibilitatea atacarii in fata instantei de judecata a rezolutiilor sau a
ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Totodata, se arata ca
limitarea, prin textul de lege criticat, a actelor procurorului impotriva
carora se poate face plangere la instanta de judecata reprezinta o problema de
legiferare, iar nu de constitutionalitate.
In ceea ce priveste critica formulata fata de prevederile art. 53 din
Constitutie, se apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta, intrucat prevederile
textului legal supus controlului de constitutionalitate nu contin restrangeri
ale exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2)
si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora "Dupa
respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de
neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de
clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale,
date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror
interese legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 de zile de la
data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si
278, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza
in prima instanta".
Autoarea exceptiei considera ca aceste dispozitii sunt contrare
prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si art. 53 alin. (2), avand
urmatorul continut:
- Art. 21 alin. (1): "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.";
- Art. 53 alin. (2): "Restrangerea poate fi dispusa numai daca este
necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu
situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara
a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
legiuitorul a reglementat, prin dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura
penala, posibilitatea atacarii la instantele judecatoresti a acelor masuri sau
acte ale procurorului prin care se solutioneaza cauza penala, fara ca aceasta
sa mai ajunga in fata instantei, respectiv a rezolutiilor sau a ordonantelor
procurorului de netrimitere in judecata. Intrucat acestea sunt acte prin care
se infaptuieste justitia, este firesc sa fie verificate si confirmate ori
infirmate de instantele judecatoresti, singurele autoritati prin a caror
activitate se realizeaza justitia, in conformitate cu dispozitiile art. 126
alin. (1) din Constitutie. Asa fiind, Curtea retine ca textul de lege criticat
nu ingradeste liberul acces la justitie, ci, dimpotriva, asigura realizarea
acestui drept in conformitate cu prevederile art. 21 din Constitutie.
Intrucat dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala nu
reglementeaza nici o restrangere a exercitiului vreunui drept ori al unei
libertati, ci da expresie unui drept constitutional, Curtea nu poate retine
incalcarea prevederilor art. 53 alin. (2) din Constitutie, invocate, de
asemenea, in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.
In realitate, criticile formulate vizeaza extinderea prevederilor art.
278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala si la alte situatii neprevazute de
acestea, si anume posibilitatea atacarii, pe calea plangerii la instantele
judecatoresti, si a altor acte sau masuri ale procurorului, precum, in speta de
fata, rezolutia de respingere a cererii de restituire a unui autoturism ridicat
de organul de cercetare penala in baza dispozitiilor art. 96 din Codul de
procedura penala. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu
transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator
pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constitutie, potrivit caruia
Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in legatura cu
constitutionalitatea dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura
penala, de exemplu, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, precum
si prin Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004. Intrucat nu au
intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii,
solutia si considerentele deciziilor mentionate raman valabile si in cauza de
fata.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin.
1 din Codul de procedura penala, ridicata de Teodora Salagean in Dosarul nr.
9.559/2003 al Judecatoriei Oradea.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 noiembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta