DECIZIE   Nr. 488 din 8 iunie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila si ale art. II alin. (3) si (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 593 din 10 iulie 2006

Ioan Vida                              -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                 -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                   -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Mihaela Cîrstea                    -  procuror

Ingrid Alina Tudora              -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă şi ale art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanoil Blidărescu şi Romică Podaru în Dosarul nr. 11.605/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi de Studer Maja Esther în Dosarul nr. 10.998/2005 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării dosarelor nr. 388D/2006 şi nr. 389D/2006.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 389D/2006 la Dosarul nr. 388D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Incheierea din 13 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.605/2005, şi Incheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.998/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă şi a celor ale art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanoil Blidărescu, Romică Podaru şi Studer Maja Esther.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2) şi ale art. 129, prin acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului aceleiaşi instanţe de judecată, astfel încât părţile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară, şi nici de un proces echitabil. Autorii excepţiei apreciază că prin reglementarea criticată justiţiabilul este privat de exercitarea căii de atac a recursului, cale de atac de reformare care nu poate fi decât de competenţa instanţei superioare celei de apel.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că textele de lege criticate reglementează situaţii tranzitorii, în cadrul cărora legiuitorul derogă de la principiul ultraactivităţii legii vechi şi dispune aplicarea imediată a legii noi. In acest context, instanţa apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, reglementarea competenţei instanţelor judecătoreşti, a procedurii de judecată şi a exercitării căilor de atac reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că trimiterea dosarelor de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie la curţile de apel nu îngrădeşte accesul la un proces echitabil, întrucât căile de atac respective, apel şi recurs, se soluţionează de complete diferite, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor, care beneficiază de un acces real la toate căile de atac, ordinare sau extraordinare. De asemenea, arată că modificarea reglementării în această materie a fost realizată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, fiind impusă de o serie de raţiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioară, ce instituia competenţa exclusivă a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie de soluţionare a recursurilor, urmărindu-se astfel o mai bună administrare a justiţiei, o deplină realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, precum şi deblocarea activităţii instanţei supreme.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Mai mult, aceste dispoziţii sunt în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti, procedura de judecată şi condiţiile de exercitare a căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie de fapt dispoziţiile art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 493/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, precum şi dispoziţiile art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

-   Art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004: „(2) Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) In cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.";

-   Art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005: „(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.

(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), referitoare la statul de drept, ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, şi ale art. 129, privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă.

In acest sens, este Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi Decizia nr. 266 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006, prin care Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, pentru considerentele acolo reţinute.

Cu privire la dispoziţiile art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 483 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.038 din 23 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 509 din 6 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 din 23 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că textele de lege criticate au un caracter tranzitoriu, constituind, pe de-o parte, o aplicare a regulii generale consacrate de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare, iar pe de altă parte, o derogare de la excepţia instituită prin alin. 2 al aceluiaşi articol, care, în materie de competenţă, consacră ultraactivitatea legii vechi.

Totodată, Curtea a constatat că soluţia legislativă adoptată nu are caracter retroactiv, întrucât aplicarea sa se limitează exclusiv la apelurile aflate pe rolul curţilor de apel şi la recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a noii reglementări, cu respectarea regulii potrivit căreia dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare. Faptul că apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţă nu are semnificaţia unei încălcări a art. 129 din Constituţie, întrucât, potrivit acestuia, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac „în condiţiile legii" şi, chiar dacă ambele căi de atac sunt soluţionate de aceeaşi instanţă, completele de judecată au o compunere diferită.

Din aceleaşi motive, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului statului de drept, consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă şi ale art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanoil Blidărescu şi Romică Podaru în Dosarul nr. 11.605/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi de Studer Maja Esther în Dosarul nr. 10.998/2005 al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora