DECIZIE Nr.
484 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2,
art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 si 3 si art. 91 6 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 289 din 4 mai 2009
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2,
art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 şi 3 şi art. 916 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marcel Bărbuţ,
Doina Cornelia Ştefani şi Andrei
Gheorghe în Dosarul nr. 3.080/108/2007 al Tribunalului Arad - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde,
pentru autorii excepţiei Marcel Bărbuţ şi Doina Cornelia Ştefani, domnul avocat
Răzvan Doseanu din cadrul Baroului Bihor, cu delegaţie la dosar, şi se constată
lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de
judecată.
Reprezentantul autorilor Marcel Bărbuţ şi Doina
Cornelia Ştefani pune concluzii de admitere a acesteia aşa cum a fost formulată
în faţa instanţei de drept comun.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, sens în care face trimitere şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.080/108/2007, Tribunalul Arad -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art.
172 alin. 1, art. 224 alin. 1 şi 3 şi art. 916 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Marcel Bărbuţ, Doina Cornelia Ştefani şi Andrei Gheorghe în dosarul
de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art.
916 din Codul de procedură penală încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 26 referitoare la Viaţa intimă,
familială şi privat, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi ale
art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieţii private şi de
familie, deoarece înregistrările efectuate de părţi, spre deosebire de cele
efectuate de organele de stat, nu prezintă suficiente garanţii contra unor
aplicări arbitrare. Aceeaşi concluzie s-ar desprinde şi din jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia înregistrarea şi
folosirea ca mijloc de probă a unor convorbiri fără autorizarea unui
reprezentant al autorităţilor judiciare constituie o violare a art. 8 din
Convenţie.
De asemenea, art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art.
172 alin. 1 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 53, precum
şi ale art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. c) şi d) din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece în faza
actelor premergătoare apărătorul făptuitorului nu are dreptul să asiste la
niciunul din actele care se efectuează până la începerea urmăririi penale,
fiind lipsit de o minimă garanţie a dreptului la apărare.
Tribunalul Arad - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente prin avocat, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 alin. 1 şi 4 cu denumirea marginală Garantarea
dreptului la apărare, art. 70 alin. 2 cu denumirea marginală Intrebări
şi lămuriri prealabile, art. 172 alin. 1 cu denumirea marginală Drepturile
apărătorului, art. 224 alin. 1 şi 3 cu denumirea marginală Acte
premergătoare şi art. 916 cu denumirea marginală Verificarea
mijloacelor de probă, care au următorul conţinut:
- Art. 6 alin. 1 şi 4: „Dreptul de apărare este
garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul
procesului penal. [...]
Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător
în tot cursul procesului penal.";
- Art. 70 alin. 2: „Invinuitului
sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţă fapta care formează obiectul
cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum
şi dreptul de nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea
ce declară poate fi folosit împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o
declaraţie, i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la fapta şi
la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.";
- Art. 172 alin. 1: „In
cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul
să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri
şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de
urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data
şi ora efectuării actului. Incunoştinţarea se face prin notificare telefonică,
fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. ";
-Art. 224 alin. 1 şi 3: „In vederea începerii
urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte
premergătoare.[...]
Procesul-verbal prin care se constată efectuarea
unor acte premergătoare poate constitui mijloc
de proba.";
- Art. 916: „Mijloacele
de probă prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la
cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu.
Inregistrările prevăzute în prezenta secţiune,
efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când
privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii.
Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise
de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 124 din 26 aprilie 2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 şi art. 172 alin. 1
din Codul de procedură penală, iar cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 593 din
21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, a respins
ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 916 alin. 2 din Codul de procedură
penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de considerentele acestora, Curtea mai
constată următoarele:
Actele premergătoare au o
natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise şi
bine determinate a altor instituţii. Aşa cum rezultă din chiar denumirea lor,
acestea premerg faza de urmărire penală, având un caracter de anterioritate
desprins din scopul instituirii lor, şi anume acela de a completa informaţiile
organelor de urmărire penală, de a verifica informaţiile deţinute şi de a
fundamenta convingerea organului de cercetare penală ori procurorului cu
privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmăririi penale. Aşa fiind,
aceste acte prin conţinutul lor au un caracter sui
generis, limitat însă de atingerea scopului. Abia
dincolo de această graniţă se poate vorbi de o împingere într-un cadru
extraprocesual a actelor care trebuie îndeplinite sub hegemonia garanţiilor
impuse de faza urmăririi penale. Cu alte cuvinte, în cadrul investigaţiilor prealabile nu pot fi
dispuse măsuri procesuale, deoarece acestea se pot lua numai cu privire la
învinuit sau inculpat, ceea ce ar implica o urmărire penală începută.
In concluzie, este de necontestat că actele
premergătoare urmăririi penale sunt acte procedurale cu natură şi
funcţionalitate specifice plasate în afara procesului penal. Aşa fiind, aceasta
este raţiunea pentru care legiuitorul nu este ţinut de vreun imperativ
constituţional ori convenţional de a institui în sarcina organelor de cercetare
şi de urmărire penală obligaţia de a garanta dreptul la apărare persoanelor
audiate în scopul determinat mai sus menţionat, deoarece acestea nu au încă
nicio calitate procesuală.
Faptul că aceste acte capătă relevanţă juridică prin consemnarea
într-un proces-verbal care constituie mijloc de probă nu este de natură a
afecta drepturile invocate, cu precădere dreptul la apărare, deoarece partea
interesată are la îndemână o suită de garanţii procesuale pentru a contesta
temeinicia acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1, art. 224
alin. 1 şi 3 şi art. 916 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marcel Bărbuţ,
Doina Cornelia Ştefani şi Andrei Gheorghe în Dosarul nr. 3.080/108/2007 al
Tribunalului Arad - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru