DECIZIE Nr. 480 din 9 noiembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1197 din 14 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 317 din Codul penal, exceptie ridicata de Andrei Vasile
Molnar in Dosarul nr. 1.221/2004 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, domnul avocat Ioan
Ban, cu delegatie la dosar, constatandu-se lipsa celeilalte parti, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Aparatorul autorului exceptiei arata ca dispozitiile art. 317 din Codul
penal incrimineaza infractiunea de propaganda nationalist-sovina, ale carei
elemente constitutive sunt de natura a aduce atingere libertatii de opinie
politica a cetateanului. De asemenea, sustine ca, in aplicarea acestui text de
lege, magistratul este obligat sa procedeze, contrar constiintei profesionale,
la analize politice. In opinia sa se impune reformularea art. 317 din Codul
penal, astfel incat sa se dea expresie libertatii de constiinta si exprimare,
si solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca textul de lege criticat nu
contravine prevederilor constitutionale si normelor de drept international
invocate de autorul exceptiei. In codurile penale romane anterioare nu a
existat o incriminare asemanatoare, dar texte similare se regasesc si in
legislatia altor tari, de exemplu in Codul penal german. Pe de alta parte, art.
10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, invocat in sustinerea exceptiei de catre autor, instituie in
alineatul 2 o serie de masuri necesare - formalitati, conditii sau restrangeri
- care limiteaza exercitarea libertatii de exprimare, dispozitii care isi
gasesc corespondent si in art. 53 din Legea fundamentala. In consecinta, pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata,
deoarece nu exista contrarietate intre articolul criticat si textele
constitutionale si internationale invocate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 1 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.221/2004,
Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 317 din Codul penal.
Exceptia a fost ridicata de inculpatul Andrei Vasile Molnar in dosarul cu
numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat
impotriva unei sentinte penale pronuntate de Tribunalul Sibiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
textul de lege criticat nu mai corespunde noilor realitati si valorilor
democratice aparate de statul de drept roman. Forma infractiunii prevazute de
art. 317 din Codul penal este in stransa dependenta cu infractiunea prevazuta
de art. 166 din acelasi cod. In timp ce pentru aceasta din urma fapta
incriminarea a fost modificata tocmai pentru a indica abolirea regimului
totalitar si inlocuirea lui cu unul democratic, infractiunea prevazuta de art.
317 a ramas in acelasi spirit in decursul celor 40 de ani care au trecut de la
adoptarea codului, ceea ce indica, in opinia autorului, dorinta legiuitorului de
a sanctiona in continuare anumite fapte de natura politica. Prevederile art.
317 din Codul penal au fost concepute in perioada comunismului pentru a
sanctiona idei sau conceptii care nu corespundeau cu idealurile impuse fortat
de catre statul comunist. In noile realitati democratice ale statului roman,
incriminarea faptelor prevazute in textul de lege criticat vine in contradictie
cu o serie de principii constitutionale, cum ar fi cel al pluralismului ideilor
si formelor de manifestare politice. Textul criticat nu permite manifestarea
libera a oricaror opinii, idei sau concepte, ci, dimpotriva, constrange
cetateanul, sub amenintarea unor sanctiuni penale, sa adopte o anumita linie de
gandire sau o anumita atitudine si interzice de asemenea, asocierea in vederea
impartasirii anumitor idei sau conceptii care nu sunt conforme cu ideile
exprimate de spectrul politic.
In sfarsit, autorul exceptiei mai considera ca "art. 317 din Codul
penal face o discriminare crasa intre cetateni, deoarece legile privesc pe toti
cetatenii, indiferent ca sunt inscrisi intr-un partid politic sau nu".
Prin actiunea Ministerului Public se incalca prevederile art. 18 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, art. 18 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, precum si art. 10 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penala nu si-a exprimat opinia cu
privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
Potrivit dispozitiilor constitutionale ale art. 73, legiuitorul este unica
autoritate competenta sa stabileasca, prin lege organica, care fapte constituie
infractiuni, in vederea apararii valorilor statului de drept consacrate de art.
1 - 13 din Constitutie, precum si a garantarii efective a exercitarii, potrivit
legii, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului consacrate in Titlul
II din Constitutie - Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale.
Arata de asemenea, ca "intrucat exercitarea drepturilor si
libertatilor fundamentale se face in spatiul statului de drept, drepturile
fundamentale nu sunt absolute, ci trebuie folosite numai in limitele interne si
externe stabilite de lege, cu respectarea drepturilor altor persoane", ce
decurg din Constitutie, precum si din tratatele si conventiile la care Romania
este parte.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in repetate randuri ca
neluarea, de catre statele semnatare ale Conventiei pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, a masurilor pozitive necesare apararii
reale a drepturilor garantate de conventie, constituie o incalcare a angajamentelor
asumate prin semnarea acesteia (cauza Barbera impotriva Spaniei). Masurile
pozitive se concretizeaza in masuri legislative, administrative si de orice
alta natura, necesare salvgardarii drepturilor omului.
Libertatea de exprimare consacrata de art. 30 din Legea fundamentala
trebuie exercitata, de asemenea, in limitele stabilite de lege. Potrivit art.
53 din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi restrans in
situatiile expres prevazute in alin. (1), cu conditia existentei necesitatii,
intr-o societate democratica, a restrangerii pe criterii nediscriminatorii si
cu respectarea proportionalitatii cu situatia care a determinat-o.
De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat in mai multe
hotarari (Handyside impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Sunday Times
impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Lingens impotriva Austriei) ca
restrangerea adusa libertatii de exprimare este in concordanta cu dispozitiile
conventiei daca este prevazuta de lege, este indreptata spre apararea unui scop
legitim, dintre cele prevazute la art. 10, si este necesara intr-o societate
democratica.
Prin urmare, Guvernul apreciaza ca sunt intrunite toate elementele
prevazute de art. 53 din Constitutie si de art. 10 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece
restrangerea este prevazuta de lege intr-o maniera clara si accesibila, iar
masura se impune pentru apararea securitatii nationale, a ordinii ori a moralei
publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Or, securitatea nationala,
ordinea si morala publica sunt valori a caror existenta si dezvoltare depind de
asigurarea bunei intelegeri intre cetateni, indiferent de rasa sau
nationalitate.
In ceea ce priveste celelalte dispozitii constitutionale, invocate in
sprijinul exceptiei, Guvernul considera ca nu au legatura cu obiectul cauzei.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
inadmisibila, deoarece din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale,
dispusa de catre instanta de judecata, rezulta ca nu au fost indicate
temeiurile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei si, pe cale de
consecinta, ar fi aplicabile dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, potrivit carora sesizarile adresate Curtii Constitutionale trebuie
facute in forma scrisa si motivate.
In subsidiar, Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 317 din
Codul penal nu contravin nici unui text din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
317 din Codul penal, care are urmatorul continut: "Propaganda
nationalist-sovina, atatarea urii de rasa sau nationale, daca fapta nu
constituie infractiunea prevazuta in art. 166, se pedepseste cu inchisoare de
la 6 luni la 5 ani."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 1 alin.
(3) referitoare la statul de drept, ale art. 4 alin. (2) referitoare la
egalitatea intre cetateni, ale art. 8 alin. (1) referitoare la pluralismul politic,
ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea cetatenilor in fata
legii si a autoritatilor, ale art. 20 referitoare la "Tratatele
internationale privind drepturile omului", ale art. 29 alin. (1) si (2)
referitoare la libertatea gandirii si opiniilor si garantarea lor in spiritul
tolerantei si respectului reciproc, ale art. 30 alin. (1) - (4) referitoare la
inviolabilitatea libertatii de exprimare, ale art. 31 alin. (1) referitoare la
dreptul de a avea acces la orice informatie de interes public, ale art. 33
alin. (1) si (2) referitoare la garantarea accesului la cultura in conditiile
legii, ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul cetatenilor de a se asocia
liber si ale art. 124 alin. (1) si (2) referitoare la infaptuirea justitiei, precum
si ale art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, ale art. 18 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului si ale art. 18 din Pactul international cu privire la drepturile civile
si politice.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 317 din Codul penal, care incrimineaza propaganda
nationalist-sovina si atatarea urii de rasa sau de nationalitate, nu contravin
Constitutiei si nici textelor internationale invocate, deoarece nici unul
dintre aceste texte nu legitimeaza savarsirea unor asemenea fapte.
Curtea Constitutionala nu poate primi sustinerea autorului exceptiei, in
sensul ca prin dispozitia legala atacata se restrang drepturi si libertati
fundamentale ale cetatenilor, cum ar fi dreptul la asociere, dreptul la
informatie, libertatea constiintei sau libertatea de exprimare, dat fiind ca
exercitarea acestor drepturi si libertati nu implica intoleranta nationala sau
rasiala, adica negarea drepturilor si libertatilor altor persoane pe criterii
de apartenenta nationala ori rasiala.
Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia
tuturor principiilor morale si presupune elaborarea unor asemenea norme de
drept care sa garanteze tuturor persoanelor sa se manifeste potrivit propriilor
optiuni in relatiile cu ceilalti membri ai colectivitatii. Tocmai de aceea,
exercitarea unei propagande nationalist-sovine reprezinta, in esenta, o
manifestare abuziva a drepturilor si libertatilor de mai sus.
Curtea Constitutionala nu poate primi nici sustinerea ca prin incriminarea
propagandei nationalist-sovine si a atatarii urii de rasa sau de nationalitate
se lezeaza principiile constitutive si functionale ale statului roman si
unicitatea poporului ori principiile pluralismului politic si egalitatii in
drepturi, caci faptele incriminate prin dispozitia atacata sunt straine literei
si spiritului normelor care consacra principiile amintite.
Dimpotriva, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor
dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, precum si
conventiilor internationale la care Romania este parte.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din
Codul penal, exceptie ridicata de Andrei Vasile Molnar in Dosarul nr.
1.221/2004 al Curtii de Apel Alba-Iulia - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 noiembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru