DECIZIE Nr. 48
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale
art. 214 alin. 5 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 3 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214
alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra în
Dosarul nr. 1/195/2004 al Curţii de Apel Alba-Iulia - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Autorul excepţiei de neconstitutionalitate susţine
admiterea acesteia, arătând că, atât timp cât procesele-verbale şi actele de
constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile
administrative de control, au forţă probatorie, procesul penal în care acestea
sunt administrate nu prezintă suficiente garanţii de echitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Referitor la
susţinerile şi trimiterile autorului excepţiei la jurisprudenţa Curţii Europene
a Drepturilor Omului, expuse în notele scrise depuse la dosar, arată că
administrarea unor probe în cadrul procesului penal ar putea pune în discuţie,
în anumite împrejurări, încălcarea dreptului persoanei de a nu se
autoincrimina, respectiv a dreptului la tăcere. Insă nu este cazul în speţa de
faţă în care persoana incriminată nu a fost prezentă la întocmirea
proceselor-verbale ale organelor de control, folosite ulterior ca mijloace de
probă în instanţă, deci nu a fost pusă în situaţia de a se autoincrimina.
Persoana incriminată are, însă, posibilitatea de a contesta respectivele acte,
potrivit legii.
In fine, întrucât Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat asupra excepţiei de neconstitutionalitate, respingând critica cu un
atare obiect, se propune menţinerea jurisprudenţei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 iunie 2007 pronunţată în Dosarul
nr. 1/195/2004, Curtea de
Apel Alba-Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214
alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Viorel Dobra.
In motivarea
excepţiei de neconstitutionalitate autorul susţine
că prevederile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală permit ca
procesele-verbale şi actele de constatare încheiate de alte organe decât cele
judiciare, în procedurile administrative de control, să fie mijloace de probe „dacă
legea prevede aceasta". Textul de lege criticat nu prezintă suficiente garanţii pentru desfăşurarea unui proces
penal echitabil, autorizând un „amestec inadmisibil al procedurilor
administrative în procedurile penale".
Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, autorul excepţiei ajunge la concluzia că probele obţinute în cadrul
procedurilor administrative ar putea fi considerate legale şi, implicit, ar
putea fi folosite în procesul penal, doar dacă în procedurile preliminare se
respectă exigenţele dreptului la un proces echitabil.
Or, procedurile administrative de control la care se
referă art. 90 alin. 2 coroborat cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură
penală nu prezintă caracteristicile unei proceduri preliminare pentru a putea
legitima folosirea proceselor-verbale şi a actelor de constatare, fără nicio
distincţie, în procesul penal declanşat ulterior. Astfel, judecătorul nu îşi
poate fundamenta intima convingere pe faptele relevate de organele
administrative, fiind necesar ca hotărârea pe care o pronunţă să se întemeieze
exclusiv pe elementele probatorii produse din dezbateri, supuse discuţiei
libere şi contradictorii a părţilor.
In concluzie, autorul excepţiei apreciază că, în acord
cu principiul echităţii procesului penal, înscrisurile cu valoare
„probatorie" menţionate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală
nu pot constitui decât simple informaţii obţinute în urma unor anchete conduse
de organele administrative de control, după procedurile
proprii.
Curtea de Apel Alba-Iulia - Secţia penală arată că funcţia justiţiei de a interpreta şi aplica legile la
cazurile concrete, de a judeca şi aplica sancţiuni este asigurată de regulile
de desfăşurare a activităţii de judecată, care permit instanţelor să dezbată în
contradictoriu, public, oral şi nemijlocit legalitatea şi temeinicia mijlocului
de probă, iar părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Aşa
fiind, nu pot fi reţinute criticile de neconstitutionalitate invocate de
autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul arată că
dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
neconstitutionalitate, Curtea Constituţională respingând prin mai multe
decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 331/2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 675
din 28 iulie 2005, sau prin Decizia nr. 524/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie
2006, criticile cu un atare obiect.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5
din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 90 alin. 2: „De
asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare,
încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";
- Art. 214 alin. 5: „Procesele-verbale
încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 11 şi art. 20 alin. (1) referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind
dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) şi (3) referitor
la independenţa şi imparţialitatea justiţiei. De asemenea, se mai invocă şi
încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr.
509/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2006, constatând netemeinicia criticilor
formulate.
Cu acel prilej, Curtea a
reţinut că dispoziţiile criticate nu contravin dreptului părţilor la un proces
echitabil, întrucât procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de
urmărire penală sau instanţa de judecată pot fi combătute cu orice alte probe
propuse de părţi, în condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală.
De asemenea, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere
unicităţii şi imparţialităţii justiţiei şi nici independenţei judecătorilor,
întrucât instanţa judecătorească este cea care apreciază asupra concludentei şi
utilităţii probelor, iar, cu ocazia deliberării, tot instanţa de judecată este
cea care face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu
dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au
valoare mai dinainte stabilită.
Pentru aceleaşi motive, Curtea a reţinut că nici
dispoziţiile art. 214 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor
constituţionale invocate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 1/195/2004 al Curţii
de Apel Alba-Iulia - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu