DECIZIE   Nr. 47 din 17 mai 1994

cu privire la constitutionalitatea unor prevederi din Legea privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 139 din  2 iunie 1994

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 7 aprilie 1994, de catre 55 de deputati, respectiv de domnii Mihail Bucur, Barbu Pitigoi, Ion Dinu, Ion Hui, George Stanescu, Ion Diaconescu, Vasile Nicolae, Constantin Ionescu Galbeni, Ion Berciu, Razvan Dobrescu, Teodor Vintilescu, Liviu Neculai Marcu, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Emilian Bratu, Doru-Mihai Dobrescu, Mircea Ciumara, Gavril Dejeu, Gheorghe Gorun, Vasile Mandroviceanu, Ioan Timis, Petru Burca, Valentin Vasilescu, Petre Dugulescu, Ion Ratiu, Ioan Catarig, Ion Bold, Gheorghe Comanescu, Petru Litiu, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii Mircea Popescu, Mircea-Mihai Munteanu, Viorel Pavel, Vasile Lupu, Victor Babiuc, Sergiu George Rizescu, Remus-Constantin Opris, Gheorghe Cristea, Constantin Ionescu, Valentin Argeseanu, Akas Birtalan, Nagy Benedek, Laszlo Zsigmond, Attila Varga, Ervin Zoltan Szekely, Eugen Matis, Emeric Dumitru Borbely, Francisc Baranyi, Imre Andras, Ladislau Borbely, Karoly Kerekes, Gheorghe Tokay, Iosif Alfred Mazalik, Zoltan Szilagy, Francisc Pecsi si Istvan Antal, asupra neconstitutionalitatii precizarii "daca nu au luptat impotriva armatei romane" de la art. 2 lit. b) din Legea privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi.
    In sesizare, grupul de deputati arata, in esenta, ca excluderea de la beneficiul legii a locuitorilor incorporati sau mobilizati obligatoriu, din provinciile romanesti vremelnic ocupate in perioada 1940 - 1945, daca au luptat impotriva armatei romane, este discriminatorie, tinand seama ca fata de etnicii germani incadrati in armata germana, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, aceasta conditie nu a mai fost prevazuta. De asemenea, se arata ca pana in prezent in legislatia Romaniei nu a existat o asemenea discriminare, iar in legislatia franceza s-a refuzat calitatea de veteran de razboi numai celor care s-au inrolat voluntar in armata straina.
    Printr-o alta sesizare, inregistrata la data de 12 aprilie 1994, formulata de un grup de 26 de senatori, respectiv de domnii Ioan Lup, Adrian Dumitru Popescu-Necsesti, Emil Tocaci, Gabor Menyhert Hajdu, Ioan Paul Popescu, Florin Buruiana, Radu Ceontea, Attila Verestoy, Ioan Alexandru, Mihai Buracu, Nistor Badiceanu, Matei Boila, Dumitru Calueanu, Tanase Tavala, Constantin Moiceanu, Ion Paun Otiman, Bela Marko, Karoly Ferenc Szabo, Emilian Buzica, Lajos Magyari, Ion Manea, Voicu Valentin Glodean, Vasile Vetisanu, Alexandru Paleologu, Alexandru Popovici, Sabin Ivan, Andrei Potcoava, Denes Seres, Tiberiu Stefan Incze si Petre Constantin Buchwald, se contesta constitutionalitatea precizarii "daca nu au luptat impotriva armatei romane" de la art. 2 lit. a) si b) din legea sus-mentionata.
    In sesizare, grupul de senatori arata, in esenta, ca prevederea "daca nu au luptat impotriva armatei romane" de la art. 2 lit. a) si b) din lege contravine dispozitiilor art. 4 alin. (1) si (2) din Constitutie potrivit carora fundamentul social al statului il constituie unitatea poporului roman, iar intre cetatenii Romaniei nu se poate face nici o deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica etc. In acest sens se arata ca deosebirea de tratament fata de etnicii germani, in cazul carora, potrivit art. 2 lit. c) din lege, nu se cere aceasta conditie, constituie o discriminare pe criteriul etnic care este neconstitutionala si contrara prevederilor Tratatului de pace cu puterile aliate si asociate, ratificat prin Legea nr. 304 din 30 august 1947, in temeiul caruia, prin art. 3 pct. 2, Romania si-a asumat obligatia sa nu instituie nici o discriminare intre cetatenii sai in ce priveste drepturile politice ori civile sau in oricare alta materie, pe temeiul rasei, sexului, limbii ori religiei. Totodata, se mentioneaza ca, potrivit Legii nr. 772/1946, locuitorii din Ardealul de Nord, incorporati sau mobilizati obligatoriu in armata maghiara, sunt considerati ca si-au satisfacut obligatiile militare catre statul roman.
    Un grup de veterani de razboi a depus o "intampinare" prin care acestia se opun obiectiilor de neconstitutionalitate formulate, solicitand, in acelasi timp, amendarea legii cu unele noi prevederi. In acelasi sens, al unor noi amendamente, este si "scrisoarea deschisa" a Asociatiei "Virtutea Militara de Razboi" din Sibiu, ca si punctul de vedere al Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, comunicat Curtii Constitutionale de Presedintia Romaniei.
    De asemenea, domnul senator Ioan Lup, vicepresedinte al Senatului, a depus, in sustinerea sesizarii, o scrisoare in care, in esenta, arata ca textul de lege adoptat este de natura sa aduca prejudicii politice tarii, deoarece ar insemna sa se recunoasca anumite efecte juridice Dictatului de la Viena, din 1940, care este nul si neavenit, iar masura respectiva "loveste circa 7.000 de romani si 6.000 de maghiari, ceea ce nu este etic si nici uman, fiindca ei au ajuns in aceasta situatie printr-o culpa a istoriei care ne poate fi imputata si noua".
    Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului punctele lor de vedere in legatura cu cele doua sesizari. De asemenea, s-a solicitat si opinia Ministerului Apararii Nationale, inclusiv informatii legate de aplicarea Legii nr. 772/1946.
    In punctul de vedere al presedintelui Senatului se solicita respingerea sesizarilor, considerandu-se ca argumentele invocate nu sunt concludente spre a se retine incalcarea textelor constitutionale, deoarece cei care au luptat impotriva armatei romane si-au incalcat obligatia de fidelitate fata de tara, ceea ce are ca semnificatie nesocotirea unitatii poporului roman. De aceea se considera ca textul criticat nu constituie o discriminare cat timp distinge intre cei care au luptat pentru tara sau impotriva ei. De asemenea, se considera ca persoanele prevazute la art. 2 lit. c) din lege nu si-au incalcat obligatia de fidelitate fata de tara, iar invocarea Legii nr. 772/1946 nu este relevanta in cauza, in masura in care se refera la persoanele incadrate in detasamente de munca obligatorie.
    Guvernul apreciaza, in sustinerea punctului sau de vedere, ca excluderea cetatenilor romani care au luptat impotriva armatei romane - indiferent daca au fost voluntari ori au fost incorporati sau mobilizati in armatele altor state - de la dreptul de a dobandi calitatea de veteran de razboi nu are caracter discriminatoriu, legiuitorul nefacand deosebire intre aceasta categorie si ceilalti cetateni romani pe criterii de rasa, nationalitate, origine etnica etc., iar aceasta excludere este o masura morala "deoarece ar fi de neconceput ca statul roman sa acorde drepturi celor ce au atentat la independenta si integritatea sa". Totodata, considera ca omiterea mentiunii "daca nu au luptat impotriva armatei romane" de la art. 2 lit. c) din lege nu genereaza o discriminare deoarece textul se refera la persoane de nationalitate germana incadrate in armata germana "dar care nu au participat la actiuni de lupta".
    In opinia Ministerului Apararii Nationale se sustine ca textele in cauza nu exprima nici o discriminare intrucat privesc o sanctiune - morala si juridica - a celor care au luptat impotriva armatei romane, pentru actul de necredinta infaptuit fata de patrie si popor. In cazul in care legiuitorul va reglementa altfel propunerea, se arata ca Ministerul Apararii Nationale "va intelege acest act ca o dovada in plus a generozitatii si spiritului de toleranta al societatii romane, prezente in atatea imprejurari de-a lungul istoriei sale".
    Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
    Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa solutioneze sesizarile primite, care s-au facut cu respectarea art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 alin. (1) din legea sa organica.
    Prin Incheierea din 27 aprilie 1994, constatandu-se ca aceste sesizari privesc aceeasi lege, s-a dispus conexarea lor.
    Fata de cele aratate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarile formulate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului si Guvernului, opinia Ministerului Apararii Nationale si celelalte lucrari ale dosarului, precum si concordanta dintre textele ce fac obiectul sesizarilor si dispozitiile constitutionale, retine urmatoarele:
    Prin cea dintai sesizare se considera ca este neconstitutionala conditionarea calitatii de veteran de razboi pentru locuitorii din provinciile romanesti, vremelnic ocupate in perioada 1940 - 1945, incorporati sau mobilizati obligatoriu in armata maghiara, de a nu fi luptat impotriva armatei romane.
    Curtea Constitutionala constata ca persoanele la care se refera sesizarea au fost incorporate sau mobilizate obligatoriu in armata maghiara, intrucat locuiau pe un teritoriu vremelnic ocupat in baza Dictatului de la Viena din 1940, care este nul si neavenit. In aceasta situatie, statul roman era, la acea data, in imposibilitate de a dispune inrolarea sau mobilizarea lor, iar daca, in prezent, din aceasta imprejurare istorica s-ar deduce o incapacitate, ar insemna sa se recunoasca, in limitele mentionate, efecte juridice unui act nul si neavenit. Tocmai de aceea, exceptarea persoanelor respective constituie o discriminare, intrucat nimanui nu i se poate imputa neindeplinirea unei obligatii imposibil de executat, mai ales ca prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 772/1946 s-a considerat ca "au satisfacut obligatiile militare catre statul roman". Intre persoanele care sunt considerate, potrivit legii, ca au indeplinit obligatiile militare, orice excludere este o discriminare.
    La aceeasi concluzie conduc si prevederile art. 3 pct. 3 din Tratatul de pace incheiat de Romania cu puterile aliate si asociate, potrivit carora statul nostru se obliga ca legile in vigoare sa nu stabileasca sau sa nu implice in continutul sau in aplicarea lor vreo deosebire de natura discriminatorie intre persoanele de cetatenie romana. Aceasta obligatie corespunde principiului constitutional prevazut de art. 4 alin. (2) potrivit caruia Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.
    Cele aratate converg spre concluzia ca textul criticat incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie potrivit carora cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, precum si prevederile corespunzatoare din art. 7 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si din art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care, in temeiul art. 20 din Constitutie, sunt obligatorii in interpretarea dreptului intern sau cand intra in conflict cu acesta.
    In cea de-a doua sesizare, in afara art. 2 lit. b) din lege, se contesta si constitutionalitatea precizarii de la lit. a) referitoare la conditia de a nu fi luptat impotriva armatei romane. Ipoteza acestor prevederi este insa alta decat aceea de la art. 2 lit. b) din lege. Ea priveste cetatenii romani care s-au inrolat voluntar.
    In legatura insa cu definirea statutului juridic de veteran de razboi al celor care s-au inrolat voluntar in armate straine este o necorelare intre prevederile art. 2 lit. a) din lege, care se refera numai la cei care au luptat impotriva armatei romane, cu prevederile art. 7 lit. b) teza 1 din lege, care se refera la cei care au luptat impotriva tarii, ceea ce este susceptibil de a fi interpretat intr-un sens mai larg, nu numai ca o lupta directa impotriva armatei romane, si cu prevederile art. 2 lit. c) din lege care, intrucat nu mai instituie nici o conditie, este in totala contradictie cu art. 7 lit. b) teza 1 din lege, ce se refera, asa cum s-a aratat, la Romania, dar si la Natiunile Unite. Aceasta necorelare poate conduce la interpretari arbitrare cu privire la acordarea calitatii de veteran de razboi, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea cetatenilor in fata legii. In acelasi timp, cu referire la art. 2 lit. c), aceasta necorelare are si semnificatia unui privilegiu interzis de prevederile aceluiasi text constitutional, intrucat in perioada avuta in vedere armata germana lupta impotriva Natiunilor Unite.
    Intrucat prevederile ce au facut obiectul sesizarii de la art. 2 lit. a) nu pot fi disociate de prevederile lit. c) a aceluiasi articol si de cele ale art. 7 lit. b) teza 1 din lege, Curtea a considerat, in temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca toate aceste texte sunt neconstitutionale, urmand a fi corelate in cadrul procedurii de reexaminare pentru a se asigura egalitatea de tratament fata de toti cei care s-au inrolat voluntar in armate straine.
    Argumentele invocate in combaterea sesizarilor examinate de Curte referitoare la evenimentele ce au avut loc in perioada 1940 - 1945 in teritoriile vremelnic ocupate, cu conotatiile lor morale, nu sunt in nici un fel inlaturate de prezenta decizie, care s-a impus pentru a asigura concordanta dispozitiilor legii cu Constitutia. Solutia juridica, constitutionala, data problemei nu deformeaza in nici un fel realitatea istorica, cunoscuta pe plan national si international.
    In ce priveste scrisorile inaintate Curtii de unele asociatii ale veteranilor de razboi, este necesar de facut o distinctie. Argumentele invocate in favoarea respingerii sesizarilor au fost examinate deoarece se regasesc, intr-o forma sau alta, in opiniile transmise de presedintele Senatului, de Guvern si de Ministerul Apararii Nationale.
    Asupra propunerilor de modificare a legii, Curtea Constitutionala nu se poate insa pronunta, competenta ei de control fiind determinata exclusiv de sesizarile primite in conditiile art. 144 lit. a) din Constitutie.

    Fata de cele aratate, vazand si dispozitiile art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederile art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Articolul 2 litera b) din Legea privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi, referitor la cei care au fost incorporati sau mobilizati obligatoriu, este neconstitutional in ce priveste conditia "daca nu au luptat impotriva armatei romane".
    2. Articolul 2 literele a) si c), precum si articolul 7 litera b) teza 1 din lege sunt neconstitutionale in ceea ce priveste definirea calitatii de veteran de razboi. In cadrul procedurii de reexaminare, este necesara corelarea lor, pentru a se asigura respectarea principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor.
    3. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului, in scopul deschiderii procedurii prevazute de art. 145 alin. (1) din Constitutie, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Deliberarea a avut loc la data de 17 mai 1994 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                   prof. dr. VASILE GIONEA

                             Magistrat asistent,
                             Constantin Burada