DECIZIE Nr. 459 din 28 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin.
1 lit. c) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 43 din 13 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, ridicata
de Gavril Lele in Dosarul nr. 4.143/2003 al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand jurisprudenta in materie a
Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.143/2003,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361
alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de
Gavril Lele intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului declarat de acesta
impotriva Sentintei penale nr. 7/P din 5 septembrie 2003, pronuntata de Curtea
de Apel Oradea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constitutie, potrivit carora cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. In esenta, critica
de neconstitutionalitate se refera la faptul ca "textul de lege instituie
o inegalitate si discriminare in fata legii prin tratamentul juridic
diferentiat - sub aspectul cailor de atac ordinare care se pot exercita -
aplicabil sentintelor penale prin care s-au pronuntat solutii privind
inculpatii care au calitatea prevazuta de art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea
nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane", si
anume aceea de "politisti care au calitatea de organe de cercetare ale
politiei judiciare".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia
de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata, dispozitiile legale
criticate fiind in deplin acord cu art. 126 alin. (2) si art. 129 din
Constitutie, care incredinteaza legiuitorului dreptul de a stabili competenta
si procedura de judecata, inclusiv caile de atac si conditiile exercitarii
acestora. Instanta apreciaza, de asemenea, ca prevederile art. 361 alin. (1)
lit. c) din Codul de procedura penala sunt in concordanta si cu dispozitiile
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
care, in art. 2 din Protocolul aditional nr. 7, prevede dreptul la dublul grad
de jurisdictie in materie penala.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, deoarece
legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii speciale, reguli
speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor
procesuale, textul de lege criticat fiind in deplina concordanta si cu
prevederile art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ce reglementeaza dreptul la
un dublu grad de jurisdictie in materie penala.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 361 alin. (1) lit. c) din
Codul de procedura penala sunt constitutionale. Arata, in acest sens, ca textul
legal criticat nu impiedica partile sa exercite caile de atac impotriva
hotararilor judecatoresti, in conditiile legii, iar, potrivit art. 126 alin.
(2) din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurand in acelasi timp
partilor posibilitatea de a ajunge in fata instantelor judecatoresti. Totodata,
arata ca dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala nu
incalca dreptul la dublu grad de jurisdictie in materie penala, deoarece
solutiile pronuntate de curtile de apel in fond pot fi atacate cu recurs, care
va fi solutionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din
Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Sentintele pot fi
atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de
Apel."
In motivarea exceptiei se sustine ca prevederile legale criticate care
exclud calea de atac a apelului pentru infractiunile mentionate in text
contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la
egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cauza, Curtea
constata ca aceasta nu este intemeiata, dupa cum va rezulta din cele ce
urmeaza:
Astfel, prin Legea nr. 45/1993 pentru modificarea si completarea Codului de
procedura penala, prin care a fost reintrodusa calea de atac a apelului, au
fost prevazute, in art. 361 din Codul de procedura penala, intitulat
"Hotararile supuse apelului", unele exceptii de la principiul
triplului grad de jurisdictie, stabilindu-se ca anumite sentinte nu pot fi
atacate cu apel si urmand ca impotriva acestora sa se foloseasca numai calea de
atac a recursului (art. 385^1 din Codul de procedura penala). Aceasta exceptare
s-a facut, in general, fie pentru sentintele pronuntate pentru infractiuni de
mai mica gravitate, cum sunt cele enumerate in art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul
de procedura penala, pentru care actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate, adresata direct instantei de
judecata, fie pentru sentinte pronuntate de instante judecatoresti superioare
in grad, cum sunt curtile de apel sau Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie
si Justitie, pentru care nu poate exista un al treilea grad de jurisdictie.
Aceste dispozitii legale, prin care se instituie exceptii de la regula
triplului grad de jurisdictie, printre care se afla si cea care formeaza
obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate [alin. 1 lit. c) al art.
361 - sentintele pronuntate de curtile de apel] sunt o reflectare a
prevederilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, care dau in
competenta exclusiva a legiuitorului stabilirea competentei, a procedurii de
judecata si a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Pe de alta
parte, in art. 2, intitulat "Dreptul la doua grade de jurisdictie",
din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale se prevede la alin. 2 ca acest drept poate face
obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore sau cand cel interesat a
fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie.
In activitatea sa jurisdictionala anterioara, Curtea Constitutionala a
analizat in ce conditii existenta unor particularitati procedurale, in special
referitoare la exercitarea cailor de atac, este in concordanta cu principiul
egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut la
art. 16 alin. (1) din Constitutie, si a statuat in mod constant ca nu este
"contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv in
ce priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a
cetatenilor in utilizarea lor".
De altminteri, in numeroase cauze, Curtea Constitutionala s-a pronuntat
asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura penala, statuand ca acestea sunt constitutionale. Astfel, din
practica recenta a Curtii Constitutionale mentionam Decizia nr. 176 din 18
iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 542 din
24 iulie 2002, precum si Decizia nr. 267 din 22 iunie 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 621 din 8 iulie 2004. Prin aceste
decizii Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, iar solutia adoptata atunci, precum si considerentele pe care se
intemeiaza isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1
lit. c) din Codul de procedura penala, ridicata de Gavril Lele in Dosarul nr.
4.143/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu