DECIZIE   Nr. 455 din 28 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1187 din 13 decembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, exceptie ridicata de Elena Luminita Afrasinei in Dosarul nr. 132/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    La dosar, partea Constantin Crasnaru a depus o cerere, prin care solicita acordarea unui nou termen de judecata, motivata de faptul ca, de la termenul anterior, respectiv 12 octombrie 2004, si pana la data prezentului termen s-a scurs o perioada de timp insuficienta pentru pregatirea apararii.
    Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate de parte, deoarece, potrivit art. 156 din Codul de procedura civila, Curtea a mai acordat un termen de judecata pentru pregatirea apararii in data de 12 octombrie 2004.
    Curtea respinge cererea formulata si acorda cuvantul pe fond.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Referitor la dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, arata ca, prin deciziile nr. 77/2003 si nr. 136/1999, Curtea a constatat ca aceste prevederi de lege sunt constitutionale si, pana in prezent, nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, arata ca acestea au fost abrogate in mod expres prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, iar solutia legislativa anterioara a fost preluata in noul act normativ de dispozitiile art. 100 alin. (2) teza a doua. Si in aceasta materie solutia si considerentele Deciziei nr. 4/2004 isi mentin valabilitatea.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 132/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.
    Exceptia a fost ridicata de Elena Luminita Afrasinei, recurenta in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unui recurs declarat impotriva unei sentinte penale prin care inculpata a fost condamnata in baza art. 248 si 246 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelasi cod.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, referitoare la dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, autoarea exceptiei sustine ca, prin excluderea de la calea de atac a apelului a sentintelor pronuntate de catre curtile de apel, are loc o limitare a dreptului inculpatului de a exercita numai calea de atac a recursului. Astfel, se incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul partilor la un proces echitabil, ale art. 129 privind folosirea cailor de atac, precum si ale art. 124 alin. (2), potrivit carora justitia este unica, impartiala si egala pentru toti. De asemenea, este incalcat si art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Arata ca aceasta restrangere a sferei persoanelor care pot folosi calea de atac a apelului, dupa anumite criterii (in speta, dupa calitatea persoanei), este discriminatorie si nu se justifica intr-o societate democratica.
    Referitor la dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, care dispun cu privire la necesitatea obtinerii avizului ministrului justitiei pentru declansarea procedurii privind cercetarea, retinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecata a magistratilor, autoarea exceptiei considera ca acestea nu sunt in concordanta cu statutul judecatorilor, consacrat de art. 125 din Constitutie, intrucat ministrul justitiei - ca membru al guvernului, deci al puterii executive - poate exercita o anumita influenta asupra autoritatii judecatoresti. Astfel, este afectat si principiul separatiei si echilibrul puterilor in stat, reglementat prin normele constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (4). Apreciaza, in continuare, ca implicarea unui exponent al autoritatii executive in raporturile privind puterea judecatoreasca "nu poate fi o protectie juridica pentru judecatori", iar singura autoritate publica in masura sa medieze aceste raporturi, conform art. 125 alin. (2) si al art. 133 din Constitutie, este Consiliul Superior al Magistraturii.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
    Dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala sunt in deplina concordanta cu dreptul constitutional al legiuitorului de a stabili competenta si procedura de judecata, inclusiv caile de atac si conditiile exercitarii acestora. Mai mult, dispozitiile criticate respecta si prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care, in art. 2 al Protocolului nr. 7 aditional la Conventie, prevede dreptul la un dublu grad de jurisdictie in materie penala.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, se considera ca acestea, prin continutul lor, reprezinta tocmai consacrarea principiilor constitutionale cuprinse in art. 124 si 125, precum si garantia legala a respectarii acestora, astfel realizandu-se independenta si inamovibilitatea judecatorilor.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala nu incalca prevederile normelor constitutionale invocate in motivarea exceptiei. Instituirea prin lege a unor reguli speciale de procedura sau a unor conditii de exercitare a unor drepturi procedurale, in considerarea unor situatii deosebite, este in deplina conformitate cu dreptul exclusiv al legiuitorului de a reglementa cu privire la desfasurarea procesului in fata instantelor judecatoresti, fara a se nesocoti, in vreun fel, dreptul partilor la un proces echitabil, principiul liberului acces la justitie sau dreptul constitutional al persoanei de a folosi caile legale de atac. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, presedintele Camerei Deputatilor arata ca independenta justitiei, invocata de autoarea exceptiei in argumentarea sa, presupune un statut special conferit magistratilor, precum si masuri speciale de protectie, si se realizeaza, printre altele, prin instituirea inamovibilitatii judecatorilor, asa cum prevad normele constitutionale indicate de acesta. Ministrul justitiei joaca un rol foarte important in selectionarea, pregatirea si verificarea cunostintelor magistratilor, fiind totodata raspunzator de modul in care se infaptuieste justitia. Dreptul sau de aviz - asupra caruia isi asuma responsabilitatea personala - presupune, in speta, doar o posibilitate suplimentara de a cunoaste modul in care magistratii isi indeplinesc atributiile, si nu o imixtiune a puterii executive in activitatea judiciara a acestora, astfel ca sunt respectate normele constitutionale invocate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, Guvernul arata ca legiuitorul, in deplin acord cu normele constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 129, poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
    Textul atacat nu restrange exercitiul unor drepturi sau al unor libertati si nici dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu se poate sustine ca excluderea posibilitatii atacarii cu apel a anumitor hotarari judecatoresti este de natura sa aduca atingere in vreun fel componentelor dreptului la un proces echitabil.
    In sfarsit, Guvernul mai arata ca textul de lege criticat este in deplina concordanta si cu prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie, care reglementeaza dreptul la un dublu grad de jurisdictie in materie penala.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, Guvernul apreciaza ca este neintemeiata, deoarece nu se poate sustine ca avizul ministrului justitiei pentru cercetarea, retinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecata a magistratilor reprezinta o ingerinta in activitatea de realizare a actului de justitie, ci constituie tocmai o masura de protectie legala a magistratului impotriva abuzurilor. De altfel, potrivit art. 10 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala, actiunea penala este conditionata de autorizarea sau de sesizarea organului competent ori de o alta conditie prevazuta de lege. Prin urmare, avizul despre care se face vorbire in textul contestat reprezinta o conditie prealabila pentru punerea in miscare a actiunii penale si, deopotriva, o masura favorabila magistratului si un filtru necesar pentru protejarea statutului acestuia.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala este neintemeiata, deoarece nu incalca dreptul partilor la un proces echitabil si nici dreptul la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Nu se poate sustine nici faptul ca se aduce atingere principiului potrivit caruia justitia este unica, impartiala si egala pentru toti. Norma de procedura nu impiedica partile sa exercite caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile legii.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, Avocatul Poporului considera ca aceasta este intemeiata, intrucat, dupa revizuirea Constitutiei, dispozitiile legale atacate nu mai sunt in concordanta cu spiritul noii Legi fundamentale. In acest context, se constata necesitatea modificarii si completarii actualelor reglementari legale care privesc organizarea judecatoreasca, stabilindu-se limitele pana la care se pot intinde atributiile ministrului justitiei, ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii. In lipsa acestor dispozitii si pentru a se evita crearea unui vid legislativ, Avocatul Poporului considera ca se impune aplicarea directa a prevederilor art. 133 si 134 din Constitutie.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala si ale art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, avand urmatorul continut:
    Art. 361 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala:
    "(1) Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
    c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;"
    Art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992:
    "Magistratii nu pot fi cercetati, retinuti, arestati, perchezitionati sau trimisi in judecata fara avizul ministrului justitiei."
    Ulterior datei la care a fost sesizata Curtea Constitutionala, art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca a fost abrogat expres prin art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004.
    Prevederea din textul de lege criticat a fost insa preluata prin dispozitiile art. 100 alin. (2) teza a doua din legea mai sus amintita, potrivit carora: "Judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv numai cu incuviintarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii. Pana la constituirea noului Consiliu Superior al Magistraturii, incuviintarea se acorda de catre ministrul justitiei."
    Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea se va pronunta cu privire la constitutionalitatea acestui din urma text de lege, care are aplicabilitate temporara, pana la data de 29 decembrie 2004, cand isi va incepe activitatea noul Consiliu Superior al Magistraturii, in temeiul art. 65 si 72 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004.
    Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul partilor la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2), referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, ale art. 129, referitoare la "Folosirea cailor de atac", precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul oricarei persoane la un proces echitabil. Dispozitiile art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 sunt, in opinia autorului, contrare prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la separatia puterilor in stat, ale art. 125 alin. (2), referitoare la competenta Consiliului Superior al Magistraturii de a sanctiona judecatorii, si ale art. 133, referitoare la "Rolul si structura" Consiliului Superior al Magistraturii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    I. In legatura cu critica avand ca obiect prevederile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, Curtea constata ca nici unul dintre principiile constitutionale invocate - dreptul la un proces echitabil, unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei pentru toti, accesul partilor la caile de atac - nu implica reglementarea uniforma, pentru toate cazurile si pentru toti participantii la proces, a cailor de atac impotriva hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti. In acest sens, este de observat ca, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, procedura de judecata este prevazuta de lege, iar exercitarea cailor de atac se realizeaza, de asemenea, conform art. 129 "in conditiile legii".
    In continutul sau, dispozitia legala atacata se justifica, pe de o parte, prin faptul ca instanta de judecata care pronunta o hotarare pe fond - curtea de apel - are o pozitie inalta in ierarhia instantelor judecatoresti, existand prin aceasta garantia unei judecati temeinice, efectuata de judecatori avand o bogata experienta profesionala, iar pe de alta parte, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, hotararea pronuntata de aceste instante poate fi atacata cu recurs si examinata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie nu numai in limitele motivelor de casare prevazute de art. 385^9 din acelasi cod, ci "sub toate aspectele". De altfel, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala prin deciziile nr. 77 din 20 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, si nr. 267 din 22 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 621 din 8 iulie 2004. Prin aceste decizii, pentru argumentele expuse, Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate ridicate ca neintemeiate.
    II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004, Curtea constata ca Legea fundamentala consacra principiul independentei judecatorilor si pe cel al impartialitatii procurorilor in exercitarea atributiilor lor.
    Garantarea respectarii acestor principii este asigurata prin instituirea inamovibilitatii judecatorilor, prin masurile de protectie a magistratilor, prevazute de titlul III din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, precum si prin dispozitiile speciale ale art. 28^1 pct. 1 lit. b), ale art. 29 pct. 1 lit. f) si art. 209 alin. 3 si 4 din Codul de procedura penala. Prin urmare, aceste reglementari il protejeaza pe magistrat prin faptul ca el nu va fi cercetat de organele politiei sau de alte organe de cercetare penala, care, prin apartenenta lor la puterea executiva, ar putea fi directionate politic. De asemenea, magistratul nu va putea fi chemat in judecata penala prin actiune directa introdusa la instanta de judecata, fiind ferit in felul acesta de eventualele actiuni sicanatoare venite din partea unor persoane rauvoitoare.
    Independenta justitiei implica deci un statut special, adecvat al magistratilor, menit sa imprime o valoare de necontestat actului de justitie, prin protejarea membrilor corpului magistratilor impotriva subiectivismului si a actiunilor nejustificate sau abuzive ale organelor de urmarire penala competente, care le-ar putea afecta credibilitatea.
    In acest context, dispozitiile tranzitorii ale art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, care conditioneaza retinerea, arestarea sau perchezitionarea acestora de avizul ministrului justitiei, instituie o masura rationala de protectie a magistratului, care reprezinta o garantie legala a consolidarii principiilor constitutionale enuntate anterior, privitoare la independenta judecatorilor si la impartialitatea procurorilor.
    Curtea retine ca este neintemeiata si critica potrivit careia avizul ministrului justitiei reprezinta o ingerinta in activitatea de realizare a actului de justitie, deoarece acesta raspunde de activitatea judecatorilor si de modul in care se infaptuieste justitia. Conform legii, ministrul justitiei are un rol foarte important in selectionarea, pregatirea si verificarea cunostintelor viitorilor magistrati si in vederea admiterii acestora in magistratura. Fara sa intervina in activitatea judiciara a magistratilor, care sunt independenti si inamovibili, ministrul justitiei poate si trebuie sa cunoasca modul in care acestia isi indeplinesc indatoririle. Nu se poate concepe ca el sa fie indiferent sau sa ignore cazurile in care magistratii au savarsit ori sunt suspectati ca au savarsit fapte prevazute de legea penala. Este evident ca orice caz in care un magistrat se dovedeste ca a incalcat legea penala arunca o umbra asupra prestigiului intregii magistraturi. Tocmai de aceea, singurul chemat sa avizeze urmarirea penala a unui magistrat este ministrul justitiei, iar acest drept de aviz implica angajarea raspunderii sale personale, persoana interesata avand dreptul de a-l actiona in justitie pentru avizarea sau refuzul de a aviza urmarirea penala a unui magistrat pe care il considera vinovat sau, dimpotriva, nevinovat de savarsirea unei fapte penale.
    Si in legatura cu constitutionalitatea avizului dat de ministrul justitiei cu privire la retinerea, arestarea si perchezitionarea magistratilor, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin deciziile nr. 275 din 24 octombrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, si nr. 4 din 13 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 107 din 4 februarie 2004.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si argumentele care au fundamentat deciziile mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in acest caz.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, exceptie ridicata de Elena Luminita Afrasinei in Dosarul nr. 132/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru