DECIZIE Nr.
450 din 31 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor
zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrasarii si exploatarii
animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 334 din 20 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor
zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării
animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie
ridicată de Consiliul Local al Primăriei Comunei Tudor Vladimirescu în Dosarul
nr. 1.100/838/2008 al Judecătoriei Lieşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.100/838/2008, Judecătoria Lieşti a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate,
destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a
fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicată de
Consiliul Local al Primăriei Comunei Tudor Vladimirescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că organizarea administraţiei publice din unităţile
administrativ-teritoriale se întemeiază, potrivit Constituţiei, pe principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. Or,
art. 7 alin. (1) din actul normativ criticat limitează dreptul unităţii
administrativ-teritoriale de a-şi exercita atribuţiile constituţionale prin
aceea că impune vânzarea la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilă a
construcţiilor zootehnice dezafectate la momentul atribuirii lor în folosinţă
gratuită, potrivit normelor metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă.
Legea criticată instituie un tratament juridic inechitabil prin aceea că impune
unităţii administrativ-teritoriale obligaţia de a vinde construcţiile sub
valoarea reală a acestora, în vreme ce beneficiarului vânzării i se recunoaşte
dreptul de a obţine contravaloarea investiţiei, stabilită prin raport de
expertiză, în situaţia în care nu încheie contractul de vânzare din motive
neimputabile.
Judecătoria Lieşti nu
îşi exprimă punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
invocată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice
dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum
şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001, cu modificările
şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: „La
expirarea termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în
folosinţă gratuită sau după efectuarea investiţiilor prevăzute în contractul de
atribuire în folosinţă gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia
zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute
persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosinţă gratuită,
potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu
10 % din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă
gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 44 alin. (2), art. 120 alin. (1), art. 121 şi art. 136 alin. (5).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001
s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 415 din 11 noiembrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004. Cu acel
prilej Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă „stabileşte măsuri pentru
atribuirea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate
dezafectate în folosinţa gratuită a asociaţiilor crescătorilor de animale, cu
sau fără personalitate juridică, precum şi a persoanelor fizice în vârstă de
până la 40 de ani sau a persoanelor juridice care formulează cerere scrisă şi
dovedesc capacitatea tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi de
creştere a animalelor. [...]
Măsurile instituite prin ordonanţa de urgenţă criticată
vizează repunerea în circuitul economic agricol a unor construcţii dezafectate,
în scopul încurajării dezvoltării creşterii animalelor, cu consecinţe pozitive
asupra dezvoltării economice a unităţilor administrativ-teritoriale. In acest
mod statul realizează «protejarea intereselor naţionale în activitatea
economică» şi «crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii»,
în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) şi f) din
Constituţie".
Referitor la susţinerile autorului potrivit cărora
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 contravin art. 44
alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucât se limitează dreptul
de dispoziţie al comunităţii locale asupra construcţiilor zootehnice
dezafectate aflate în patrimoniul său, Curtea constată următoarele:
Conform art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, „La
expirarea termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în
folosinţă gratuită sau după efectuarea investiţiilor prevăzute în contractul de
atribuire în folosinţă gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia
zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute
persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosinţă gratuită,
potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu
10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită,
stabilită potrivit normelor metodologice". Curtea observă că textul de
lege instituie posibilitatea consiliilor locale de a opta, la expirarea
termenului prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită sau după
efectuarea investiţiilor prevăzute în acest contract, pentru vânzarea bunurilor
aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale către
asociaţiile de crescători de animale, cu sau fără personalitate juridică, ori
către crescătorii de animale, persoane fizice sau juridice. In situaţia în care
titularul dreptului de proprietate, prin reprezentantul său legal, îşi
manifestă intenţia de a înstrăina bunurile care fac obiectul ordonanţei de
urgenţă, iar persoanele care le-au deţinut în folosinţă gratuită sunt de acord
cu cumpărarea lor, transferul dreptului de proprietate se va realiza contra
unui preţ echivalent cu 10 % din valoarea contabilă a acestora la momentul
atribuirii în folosinţă gratuită. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile
legale criticate nu îngrădesc prerogativa dispoziţiei dreptului de proprietate,
înstrăinarea bunurilor fiind subsecventă manifestării neechivoce a intenţiei
titularului dreptului de a le vinde.
In ceea ce priveşte preţul stabilit de legiuitor,
acesta operează strict în considerarea persoanei cumpărătorului, care, în
calitatea sa de titular al contractului de atribuire în folosinţă, a fost
obligat să respecte clauzele contractuale referitoare la reintegrarea fabricii
de nutreţuri combinate sau a construcţiei zootehnice în circuitul economic
productiv. De altfel, cuantumul preţului şi folosinţa gratuită a acestor
construcţii pe o perioadă de maximum 5 ani au constituit principalele argumente
în atragerea investitorilor în acest domeniu şi realizarea scopului declarat al
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, şi anume dezvoltarea
strategiei naţionale în domeniul zootehnic. Or, această strategie a avut ca
principal obiectiv diminuarea pagubelor produse prin dezafectarea complexurilor
zootehnice şi a impus oferirea unor avantaje crescătorilor de animale, persoane
fizice sau juridice, cu condiţia ca aceştia să utilizeze bunurile date în
folosinţă şi, ulterior, cumpărate, exclusiv pentru creşterea de animale şi
realizarea de producţii zootehnice.
Curtea reţine că, potrivit art. 44 alin. (1) din
Constituţie, „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului,
sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de
lege". Această prevedere permite legiuitorului ca, în considerarea
unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a
altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o
interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate
prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate,
destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a
fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicată de Consiliul
Local al Primăriei Comunei Tudor Vladimirescu în Dosarul nr. 1.100/838/2008 al
Judecătoriei Lieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu