DECIZIE Nr.
441 din 10 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr.
6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor
drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind
sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum
si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 92/2004 şi ale art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006,
excepţie ridicată de Codruţa Valentina Toma în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, arătând că
stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanţei
judecătoreşti, nu este de natură să aducă atingere principiului de acces liber
la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 92/2004 şi ale art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006, excepţie
ridicată de Codruţa Valentina Toma în cauza ce are ca obiect pretenţii pentru
drepturi salariale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că pretenţiile formulate pentru
despăgubiri, datorită neacordării drepturilor salariale legale, au caracter
civil, iar nu administrativ. Astfel, dispoziţiile legale criticate care
stabilesc competenţa de soluţionare a acestor litigii în favoarea organelor
administrative încalcă dreptul persoanei de acces liber la justiţie, precum şi
dreptul de a fi judecată cauza sa de către o instanţă judecătorească instituită
prin lege, independentă şi imparţială.
Tribunalul Timiş -
Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu
contravin prevederilor constituţionale, iar stabilirea competenţei şi a
regulilor de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt
atribuţii exclusive ale legiuitorului.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, dar soluţiile
legislative din acestea au fost preluate de art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 6/2007, pe care îl consideră ca fiind constituţional, întrucât
nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie şi nici dreptului
părţilor la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale
şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, şi a fost aprobată cu modificări
prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005, precum şi
ale art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea
drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru
anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 417/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 951 din 24
noiembrie 2006. Curtea observă că cele două acte normative, având
aplicabilitate limitată în timp - până la 31 decembrie 2004, respectiv până la
31 decembrie 2006 -, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate (5
martie 2007) nu mai erau în vigoare şi astfel, potrivit dispoziţiilor art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu pot constitui obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate.
Textul de lege criticat a fost preluat, în redactare
identică, în art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri
de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor
publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de
salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile
salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007. In consecinţă, Curtea Constituţională
urmează să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea acestui text de lege
în vigoare, potrivit căruia:
- Art. 31 „(1) Soluţionarea
contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor,
premiilor şi a altor drepturi, care se acordă potrivit prevederilor prezentei
ordonanţe, este de competenţa ordonatorilor de credite.
(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 30 de
zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor
salariale şi a altor drepturi ale funcţionarului public.
(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona
contestaţiile în termen de 10 zile de la înregistrare, cu avizul organizaţiilor
sindicale reprezentative la nivel de autoritate ori instituţie publică sau,
după caz, cu avizul reprezentanţilor funcţionarilor publici, acolo unde nu sunt
astfel de organizaţii sindicale.
(4) Impotriva
măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate
adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii."
In opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la
accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, precum
şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei de a fi judecată cauza
sa de o instanţă instituită prin lege, independentă şi imparţială, în mod
echitabil şi într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi
reglementările internaţionale invocate, Curtea constată următoarele:
Art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
6/2007 stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiilor funcţionarilor
publici în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor şi
a altor drepturi acordate potrivit prevederilor acestei ordonanţe în favoarea
ordonatorilor de credite.
După cum se precizează şi în alin. (2) al art. 31 din
ordonanţa de urgenţă, drepturile salariale se stabilesc printr-un act
administrativ al instituţiei la care este încadrat funcţionarul public. Astfel,
soluţionarea contestaţiei împotriva acestui act administrativ este dată în
competenţa ordonatorului de credite de la instituţia respectivă. Curtea reţine
că ordonatorul de credite este competent să soluţioneze numai contestaţiile
formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor
salariale, iar nu şi pretenţiile formulate pentru despăgubiri ca urmare a
neacordării în trecut a unor drepturi salariale legale.
Soluţionarea contestaţiilor împotriva actului
administrativ emis de către ordonatorii de credite nu constituie o procedură
jurisdicţională, ci o procedură administrativă prealabilă, prevăzută în scopul
soluţionării mai operative a eventualelor divergenţe în legătură cu stabilirea
drepturilor salariale şi a altor drepturi. Această procedură nu îngrădeşte în niciun
fel exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, întrucât alin. (4) al art.
31 din ordonanţa de urgenţă, text adoptat în aplicarea prevederilor art. 126
alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată
se stabilesc numai de lege, prevede în mod expres că împotriva măsurilor
dispuse de ordonatorii de credite persoanele nemulţumite se pot adresa
instanţei de contencios administrativ. In consecinţă, dispoziţiile criticate nu
încalcă dreptul autorului excepţiei de a avea acces la justiţie, respectând şi
condiţiile impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, în acord
şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod constant că accesul liber la
justiţie nu constituie un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi
condiţionată, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerinţe de fond şi de formă,
iar stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanţei judecătoreşti, nu
este de natură să aducă atingere principiului de acces liber la justiţie.
Aceste considerente de principiu îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de
reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor
publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de
salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile
salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, excepţie ridicată
de Codruţa Valentina Toma în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006 al Tribunalului Timiş
- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta