DECIZIE Nr.
439 din 15 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 18 alin. (1)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 321 din 17 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 1 şi ale art. 18
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004",
excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr.
1.046/46/2009al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială
şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că în
acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 226/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.046/46/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor „art. 1 şi ale art. 18 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Ministerul Justiţiei într-o acţiune în contencios
administrativ având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că
dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale „în măsura
în care acestea pot fi interpretate în sensul că instanţele pot
obliga autorităţile publice la efectuarea unei operaţiuni
administrative prin care se încalcă legea, sau prin care se tinde la
modificarea legii". Astfel, precizează că admiterea
acţiunii de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a
face, în care autorul excepţiei are calitatea de autoritate pârâtă,
echivalează cu încălcarea art. 138 din Constituţie şi a
art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, deoarece
autoritatea pârâtă ar avea obligaţia de plată a unor sume care
nu au prevederi bugetare, aceasta fiind contrar, totodată, şi
prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca
obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. O
asemenea soluţie a instanţei judecătoreşti conduce,
practic, la modificarea şi completarea actelor normative care
reglementează salarizarea personalului din sistemul justiţiei şi
obligarea Guvernului şi Parlamentului la modificarea Legii bugetului de
stat. Este amintită, în sprijinul celor arătate, Decizia nr. 838/2009
a Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut că „Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să instituie, să
modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege (...)".
Curtea de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul netemeiniciei excepţiei
de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului, în
punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 1
şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt constituţionale. Acestea nu conferă instanţelor de
contencios competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin
lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu
norme cuprinse în alte acte normative. Totodată, din cuprinsul lor nu se
poate desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti
pot obliga autorităţile publice la efectuarea unei operaţiuni
administrative prin care se încalcă legea sau prin care se tinde la
modificarea legii, deoarece scopul Legii nr. 554/2004 este acela de
apărare a interesului public sau privat, vătămat prin actele
autorităţilor publice.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile „art. 1
şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1
şi 26 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 1, se constată, din motivarea excepţiei, că autorul
acesteia vizează doar prevederile alin. (1) al articolului indicat, astfel
că numai asupra acestora se va pronunţa Curtea
Constituţională. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1) - Subiectele de sesizare a
instanţei: „(1) Orice persoană care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei
de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi
repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât
privat, cât şi public.";
-Art. 18 alin. (1) - Soluţiile pe care le poate
da instanţa:
„(1) Instanţa, soluţionând cererea la care
se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot
sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică
să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau
să efectueze o anumită operaţiune administrativă."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1
alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor, ale art. 124
- Infăptuirea justiţiei şi ale art. 138 - Bugetul
public naţional.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că o excepţie
identică, invocată de acelaşi autor, a fost
soluţionată prin Decizia nr. 226 din 9 martie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010. Cu acel
prilej, instanţa de contencios constituţional a reţinut, pentru
argumentele acolo arătate, că dispoziţiile art. 1 alin. (1)
şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 nu aduc atingere normelor fundamentale invocate şi în prezenta
cauză.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să modifice jurisprudenţa în materie a Curţii, cele
reţinute prin decizia indicată îşi menţin valabilitatea
şi în acest dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 1.046/46/2009 al Curţii de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi