Decizia Nr.435 din 23.07.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 alin. (2) teza a doua din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Universitatea din Bucureşti în Dosarul nr. 8.974/99/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 77D/2019.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, doamna consilier juridic Costela Tun, iar pentru partea Asociaţia Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi domnul Silvian Emanuel Man, în calitate de preşedinte.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor. Autoarea excepţiei, prin reprezentant, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, prezentând motivele expuse în susţinerea acesteia. Arată, în esenţă, că teza a doua a art. 303 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 încalcă art. 26 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 30 alin. (6) din Constituţie, fiind în contradicţie cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679, care protejează persoanele în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date. Depune concluzii scrise la dosar.4. Reprezentantul Asociaţiei Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi nici pe cele ale Regulamentului european invocate. Precizează că numele cadrelor didactice sunt publice pe paginile de internet ale universităţilor; aceste date fiind deja publice, nu este nicio problemă să fie coroborate cu alte date referitoare la evaluarea cadrelor didactice. Învăţământul este serviciu de interes public, iar cadrele didactice având funcţia publică de furnizare a educaţiei, care este serviciu public, trebuie să se supună prevederilor legii în ceea ce priveşte publicarea şi comunicarea rezultatelor evaluării lor de către studenţi. Se invocă şi Decizia nr. 8 din 15 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind statutul de funcţionar public al profesorului din învăţământul preuniversitar de stat, care cu atât mai mult poate fi aplicat şi în cazul cadrelor didactice din sistemul de învăţământ superior. Mai arată că, în susţinerea concluziilor de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, se aduce (ataşându-se concluziilor scrise depuse la dosar) un număr de 48 de decizii şi sentinţe definitive, date în cauze similare, cu obiect identic, prezentându-se, exemplificativ, considerente în sensul că menţionarea numelui şi a prenumelui angajatului cu ocazia comunicării informaţiilor la care se referă art. 303 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu poate constitui o încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 sau a art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001. Depune concluzii scrise la dosar.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că dispoziţiile criticate nu contravin Constituţiei. Publicitatea datelor menţionate satisface un interes legal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Decizia nr. 1.862 din 3 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.974/99/2017, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 alin. (2) teza a doua din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Excepţia a fost ridicată de Universitatea din Bucureşti, în cadrul recursului formulat împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti prin care a fost admisă în parte acţiunea Asociaţiei Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi în contradictoriu cu pârâta Universitatea din Bucureşti, care a fost obligată să comunice reclamantei informaţiile solicitate, respectiv rezultatele evaluării cadrelor didactice de către studenţi pentru o serie de perioade, pe fiecare facultate şi pentru fiecare cadru didactic în parte.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 119 din 4 mai 2016, „aplicarea acestuia a devenit obligatorie şi dă o nouă valoare textului constituţional". Potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulament, „(1) Prelucrarea este legală numai dacă şi în măsura în care se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) persoana vizată şi-a dat consimţământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice; b) prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care persoana vizată este parte sau pentru a face demersuri la cererea persoanei vizate înainte de încheierea unui contract;(...)." Ca urmare, pentru furnizarea datelor cu caracter personal este necesar consimţământul persoanelor vizate. De asemenea, potrivit art. 4 din Codul de procedură civilă, „în materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor".8. Se arată în acest sens că rezultatele evaluărilor cadrelor didactice conţin informaţii privind date cu caracter personal care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2016/679, întrucât sunt indicate numele, prenumele şi funcţia deţinută şi evaluarea acordată de studenţi. Ca urmare, punerea acestor date la dispoziţie este în contradicţie cu prevederile Regulamentului menţionat şi cu dispoziţiile constituţionale. Se consideră că „evaluarea cadrelor didactice de către studenţi este obligatorie şi utilă, dar rezultatele evaluărilor nu pot fi informaţii publice din motivele expuse anterior, aceste evaluări putând fi furnizate exclusiv acelor persoane care au un interes legitim, cum ar fi studenţii instituţiei de învăţământ superior sau cadrele didactice ale universităţii în cauză."9. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. Arată astfel că, prin adoptarea normei supuse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a urmărit organizarea unui cadru instituţional al evaluării prestaţiei cadrelor didactice de către studenţi, proces care se organizează la nivelul fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe facultăţi şi departamente, pe baza unei metodologii interne. Prin art. 11 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.666 din 30 martie 2012 privind aprobarea Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 4 aprilie 2012, a fost reglementată modalitatea de aducere la cunoştinţa celor interesaţi a informaţiilor publice la care se referă textul criticat, respectiv: „Universitatea va publica rezultatele evaluării cadrelor didactice de către studenţi pe site-ul propriu, în format lizibil, în condiţiile legislaţiei în vigoare. Rezultatele vor conţine centralizarea tuturor evaluărilor pentru fiecare profesor în parte."10. În opinia instanţei, textul criticat nu este de natură să contravină art. 26 din Constituţie, întrucât datele în legătură cu serviciul public pe care îl prestează o persoană nu privesc viaţa intimă, familială şi privată, ci reprezintă informaţii publice necesare într-o societate democratică, numele şi prenumele profesorilor alături de rezultatul evaluării făcute de studenţi putând fi făcute publice cu scopul prezentării modului în care, din punctul de vedere al beneficiarilor serviciului public de furnizare a educaţiei, cadrele didactice şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, existând un interes legitim al cetăţenilor din această perspectivă. Se arată în acest sens că, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin aplicarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este necesar să se facă distincţie între persoanele particulare şi persoanele care acţionează într-un context public, în calitate de personalităţi publice sau persoane publice [Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Von Hannover împotriva Germaniei (nr. 2)]. Totodată, există un standard diferit de protecţie a vieţii private şi de familie a persoanelor publice în raport cu cele particulare. Persoanele „publice" trebuie să accepte ingerinţe în viaţa lor privată în mai mare măsură decât persoanele obişnuite şi gradul accesibil de cercetare mai atentă urmează să fie cu atât mai mare cu cât figura publică în cauză şi informaţia publică ce se dezvăluie sunt mai importante (Hotărârea din 10 mai 2011, pronunţată în Cauza Mosley împotriva Marii Britanii). Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că textul de lege criticat nu contravine nici Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi al art. 47 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, s-a solicitat Ministerului Educaţiei şi Cercetării punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauză, precum şi orice alte informaţii pe care le apreciază ca fiind relevante, în acest sens fiind Adresa nr. 2.068 din 14 aprilie 2020, ataşată la dosarul cauzei. 14. Cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.226 din 30 aprilie 2020, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a transmis punctul său de vedere potrivit căruia excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 15. Se arată astfel că autonomia universitară nu înseamnă independenţa instituţiilor de învăţământ superior şi nici nu implică existenţa unei autonomii de reglementare şi de decizie a acestora în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Potrivit art. 1 alin (5) din Legea fundamentală, „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" şi, în consecinţă, autonomia universitară nu se poate exercita decât cu respectarea legilor cu caracter general şi cu valabilitate pe întregul teritoriu al ţării. A da o altă interpretare principiului constituţional al autonomiei universitare ar însemna aşezarea instituţiilor de învăţământ superior mai presus de lege, ceea ce ar conduce la nesocotirea celorlalte dispoziţii şi principii din cuprinsul Legii fundamentale. Se evidenţiază faptul că, prin adoptarea normei de drept supuse controlului de neconstituţionalitate, legiuitorul a urmărit organizarea unui cadru instituţional al evaluării prestaţiei cadrelor didactice de către studenţi. Evaluarea prestaţiei cadrelor didactice este un proces care se organizează la nivelul fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe facultăţi şi departamente, pe baza unei metodologii interne, prin care studenţii trebuie să completeze o serie de chestionare care urmăresc indicatorii de evaluare a prestaţiei cadrelor didactice. Modalitatea de aducere la cunoştinţa celor interesaţi a informaţiilor publice la care se referă art. 303 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 1/2011 a fost reglementată prin art. 11 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.666 din 30 martie 2012 privind aprobarea Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului, care stabileşte următoarele: „(2) Universitatea va publica rezultatele evaluării cadrelor didactice de către studenţi pe site-ul propriu, în format lizibil, în condiţiile legislaţiei în vigoare. Rezultatele vor conţine centralizarea tuturor evaluărilor pentru fiecare profesor în parte." Se apreciază astfel că textul de lege criticat nu este de natură să contravină art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală care statuează că autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată, iar persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică şi bunele moravuri. Astfel, în consens şi cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2011 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, datele în legătură cu serviciul public pe care îl prestează o persoană nu privesc viaţa intimă, familială şi privată, ci reprezintă informaţii publice necesare într-o societate democratică. Numele şi prenumele profesorilor (publicate deja pe site-ul fiecărei facultăţi ca informaţii publice) alături de rezultatul evaluării făcute de studenţi pot fi făcute publice cu scopul prezentării modului în care cadrele didactice şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, existând un interes legitim public al cetăţenilor din această perspectivă. Se mai arată că, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, este necesar să se facă distincţie între persoanele particulare şi persoanele care acţionează într-un context public, în calitate de personalităţi politice sau persoane publice, deoarece urmărirea modului în care persoana care exercită o funcţie publică îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu nu constituie o ingerinţă în viaţa privată a acesteia. Pentru aceste considerente, se apreciază că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor).16. Se mai arată că autorul sesizării încearcă să-şi motiveze excepţia de neconstituţionalitate invocată prin argumente care intră în competenţa instanţei de recurs, afirmând că instanţa de fond l-a obligat să furnizeze rezultatele evaluării cadrelor didactice pe mai mulţi ani universitari în pofida faptului că dispoziţiile art. 303 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 stabilesc că evaluările se realizează la intervale de 5 ani. Or, prin invocarea acestor critici, autorul încearcă să obţină o dezlegare a pricinii deduse judecăţii instanţelor de drept comun chiar de la nivelul Curţii Constituţionale. CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile scrise depuse de acestea, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl constituie art. 302 alin. (2) teza a doua din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Văzând conţinutul normei criticate, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, rezultă că este criticat art. 303 alin. (2) teza a doua din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, având următorul cuprins: „Rezultatele evaluărilor sunt informaţii publice." Este vorba, în condiţiile aceluiaşi alineat, despre „evaluarea de către studenţi a prestaţiei cadrelor didactice".19. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 26 alin. (1) şi (2) referitoare la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi, respectiv, la dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 119 din 4 mai 2016.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 303 din Legea nr. 1/2011, cuprins în secţiunea a 3-a - Evaluarea calităţii cadrelor didactice din capitolul II - Statutul personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior, stabileşte în alin. (1) evaluarea periodică a rezultatelor şi a performanţelor activităţilor didactice şi de cercetare ale personalului didactic şi de cercetare dintr-o universitate, la intervale de maximum 5 ani. Potrivit aceluiaşi text legal, această evaluare se face în conformitate cu o metodologie aprobată şi aplicată de către senatul universitar. O componentă a evaluării este cea realizată de către studenţi şi se referă la „prestaţia cadrelor didactice", rezultatele acestei evaluări fiind cele care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, criticat în prezenta cauză, sunt informaţii publice. Procedura aducerii lor la cunoştinţă publică este detaliată în art. 11 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.666 din 30 martie 2012 privind aprobarea Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 4 aprilie 2012, potrivit căruia „Universitatea va publica rezultatele evaluării cadrelor didactice de către studenţi pe siteul propriu, în format lizibil, în condiţiile legislaţiei în vigoare. Rezultatele vor conţine centralizarea tuturor evaluărilor pentru fiecare profesor în parte." Ca urmare, fiind în discuţie date privind activitatea didactică, iar nu cu caracter intim, familial sau privat, dispoziţiile art. 26 din Constituţie referitoare la viaţa intimă, familială şi privată nu îşi găsesc incidenţa în cauză. 21. Curtea reţine că, aşa cum au fost formulate, criticile autoarei excepţiei pun în discuţie de fapt probleme de interpretare şi aplicare a legii în cauza concretă dedusă judecăţii. Astfel, chiar dacă în motivare sunt menţionate şi prevederile art. 26 din Constituţie, ceea ce se invocă, în esenţă, este încălcarea, prin normele ce fac obiectul excepţiei, a dispoziţiilor Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 119 din 4 mai 2016. Potrivit criticilor formulate, rezultatele evaluărilor cadrelor didactice conţin informaţii privind date cu caracter personal care intră sub incidenţa Regulamentului menţionat şi, ca urmare, punerea acestor date la dispoziţie este în contradicţie cu prevederile Regulamentului.22. Or, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu actele Uniunii Europene. Faţă de prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", această competenţă aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În această privinţă, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor dreptului european obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecată, fiind o chestiune de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate (se vedea Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016). 23. Astfel fiind şi văzând prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „(1) Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului. (2) Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1) care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.", Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (2) teza a doua din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Universitatea din Bucureşti în Dosarul nr. 8.974/99/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta