Decizia Nr.434 din 09.06.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 595 din 06 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduripublice, excepţie ridicată de Vasile Smeu în Dosarul nr. 6.230/99/2014 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.253D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra acesteia, amintind, în acest sens, Decizia nr. 257 din 20 martie 2012. Arată că prevederile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului sector bugetar şi că nu se poate vorbi despre încălcarea unui drept fundamental atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent. De asemenea, precizează că art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.230/99/2014, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Vasile Smeu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a celui de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a celui de pe lângă Tribunalul Neamţ la plata premiului anual aferent anului 2010.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câştigat, de vreme ce dispoziţiile care îl reglementau erau în vigoare la data de 31 decembrie 2010, acest premiu cuvenindu-se pentru activitatea profesională desfăşurată pe parcursul întregului an 2010, chiar dacă sumele de bani se acordă, în concret, potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor. Este vorba, aşadar, despre un raport juridic născut sub legea veche, care nu şi-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat. Arată că, din Decizia Curţii Constituţionale nr. 115 din 9 februarie 2012 şi din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 21/2013 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că premiul anual pe anul 2010 ar fi fost inclus în majorarea salarială de 15% prevăzută a se aplica de la 1 ianuarie 2011, rezultă că dreptul la acest premiu există, dar legiuitorul a eşalonat plata sa începând cu luna ianuarie 2011 întrucât s-a stabilit o altă modalitate de plată, premiul fiind inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011. Susţine că această modalitate de plată este neconstituţională, încălcând principiul nediscriminării. Aceasta, deoarece premiul va fi plătit doar persoanelor care continuă să lucreze şi în anul 2011 la acelaşi angajator, dar nu şi celor pentru care se schimbă angajatorul sau al căror raport de muncă încetează în 2010 prin pensionare sau demisie. Precizează, în ceea ce îl priveşte, că raportul său de muncă cu Ministerul Public a încetat în februarie 2011, când a fost numit judecător. Susţine că se încalcă şi art. 44 din Constituţie care garantează dreptul de proprietate privată, pentru că aplicarea textului de lege criticat conduce la o confiscare a primei corespunzătoare anului 2010. Arată că premiul anual pe 2010 reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi care constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că dispoziţiile de lege criticate prevăd o modalitate neconstituţională prin care statul urmează să îşi execute această obligaţie financiară, fiind afectate cuantumul şi întinderea acestei creanţe.7. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă consideră că textul de lege criticat nu încalcă prevederile Constituţiei invocate de autorul excepţiei, întrucât veniturile de natură salarială ale personalului bugetar se stabilesc numai prin lege, eliminarea celui de-al treisprezecelea salariu având ca temei criza economică, restrângerea fiind proporţională cu scopul urmărit, iar măsura fiind aplicată în mod nediscriminatoriu.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următoarea redactare: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi“.12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 alin. (1) şi (2) care statuează cu privire la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi stabileşte că nimeni nu este mai presus de lege şi la art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, se invocă şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii private.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, din însuşi titlul actului normativ menţionat, rezultă că Legea nr. 285/2010 a avut aplicabilitate limitată în timp, doar pentru anul 2011. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu mai fac parte din fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că autorul excepţiei revendică tocmai sumele care i s-ar fi cuvenit cu titlul de premiu anual pentru anul 2010.14. Prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate şi în cauza de faţă. În jurisprudenţa dezvoltată în această materie, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect, exemplificative în acest sens fiind Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012, sau Decizia nr. 658 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015. Prin această din urmă decizie (paragraful 18), Curtea a reţinut că sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin diverse acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. De asemenea, Curtea a considerat că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Aşadar, nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual.15. Totodată, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, cu privire la încălcarea art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat, (paragraful 27), că instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a reţinut că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23). Astfel, prin modificări legislative corespunzătoare, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii. În acelaşi sens este şi Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie, este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea de la Strasbourg a precizat că respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilităţii publice“, cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (paragraful 19).16. Totodată, prin Decizia nr. 257 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legii.17. Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, cele statuate în jurisprudenţa amintită îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Smeu în Dosarul nr. 6.230/99/2014 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu