DECIZIE Nr. 432 din 13 septembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 din
Codul de procedura civila si ale art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 884 din 3 octombrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 246 din Codul de procedura civila si ale art. 23 alin. (1)
si (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala "Aprodem" - S.A. Ploiesti in
Dosarul nr. 3.866/2005 al Judecatoriei Ploiesti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, intrucat aceasta tinde mai mult sa demonstreze faptul
ca reglementarea criticata este susceptibila de imbunatatire, ceea ce, in
realitate, nu este o veritabila critica de neconstitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.866/2005,
Judecatoria Ploiesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 din Codul de procedura civila si
ale art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Aprodem" - S.A.
Ploiesti intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cereri pentru
restituirea taxei judiciare de timbru.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
prevederile art. 246 din Codul de procedura civila si ale art. 23 alin. (1) si
(2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin
dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale
art. 56 alin. (2) si ale art. 124 alin. (2).
In argumentarea criticii sale autorul exceptiei apreciaza ca textul art.
246 din Codul de procedura civila, referitor la renuntarea la judecata, este
"discriminatoriu fata de partile in proces, deoarece da posibilitatea doar
paratului sa ceara instantei sa oblige pe reclamant la cheltuieli". In
consecinta, se arata ca "nu se poate vorbi de egalitate in fata legii
pentru reclamant si parat".
Autorul exceptiei arata ca din cuprinsul prevederilor art. 246 din Codul de
procedura civila "nu rezulta competenta judecatorului de a se pronunta cu
privire la o cerere de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare
de timbru, in parte sau in totalitate, la cererea reclamantului formulata in
cazul renuntarii la judecata". Prin urmare, se considera ca "prin
omisiunea din continutul art. 246 din Codul de procedura civila" este incalcat
art. 16 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, se mai arata ca "este
normal ca taxa judiciara de timbru sa se restituie macar in parte", atunci
cand reclamantul renunta la judecata, intrucat aceasta taxa "trebuie
incasata pentru servicii prestate, nu si in alte situatii".
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23
alin. (1) din Legea nr. 146/1997, autorul exceptiei apreciaza ca acestea sunt
neconstitutionale, intrucat omit a reglementa problema "restituirii
sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare [...] in cazul renuntarii la
judecata, indiferent de obiectul cererii". Totodata, se arata ca "la
alineatul (2) al art. 23 este precizata proportia in care se restituie taxa
platita in situatiile prevazute de lit. d) si e) [ale art. 23 alin. (1)], [iar]
acest lucru se putea face si in cazul renuntarii la judecata".
Totodata, se sustine ca "justitia nu este egala pentru toti",
intrucat reclamantului ii este imposibil de a formula o cerere de restituire a
cheltuielilor in caz de renuntare la judecata.
Judecatoria Ploiesti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
ridicata este neintemeiata, intrucat "accesul liber la justitie [...] nu
presupune in mod necesar gratuitatea, iar taxele de timbru reprezinta plata
pentru serviciile prestate si lucrarile efectuate de catre instantele
judecatoresti". In consecinta, faptul ca dispozitiile criticate nu prevad
si posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru si "in situatia in
care reclamantul renunta la judecata cererii de chemare in judecata [...] nu
inseamna ca dispozitiile art. 246 din Codul de procedura civila si ale art. 23
alin. (1) si (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstitutionale". In acest
sens, instanta considera ca "legiuitorul nu a inclus aceasta situatie
printre cele [in care] urmeaza sa se restituie taxa de timbru, apreciind ca, in
aceste cazuri, nu se justifica restituirea taxei judiciare de timbru, iar acest
fapt nu incalca dispozitiile constitutionale invocate".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea punctului de vedere prezentat Guvernul arata ca exceptiile de
la plata taxelor judiciare de timbru sunt prevazute expres de lege, astfel ca
"scutirea de la plata taxei judiciare de timbru ori acordarea de reduceri,
esalonari sau amanari pentru plata acestor categorii de taxe, precum si
restituirea acestora, in tot sau in parte, sunt prevazute expres de lege, de
regula, pentru anumite categorii de persoane, in considerarea calitatii
persoanei respective si a obiectului cererii". Totodata, se arata ca
dispozitiile legale criticate nu incalca principiul constitutional al liberului
acces la justitie, in acest sens invocandu-se deciziile Curtii Constitutionale
nr. 97 din 29 iunie 1999 si nr. 47 din 4 februarie 2003.
Guvernul apreciaza ca instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare
a principiului consacrat de art. 56 alin. (1) din Constitutie privind
contributiile financiare. Totodata, se arata ca, in conformitate cu dispozitiile
art. 139 alin. (1) din Constitutie, este "la latitudinea legiuitorului sa
stabileasca modul de timbrare a cererilor" si, in consecinta, tot
legiuitorul are "libertatea sa stabileasca situatiile in care se justifica
restituirea taxei de timbru". Nerestituirea taxei judiciare de timbru in
situatia in care reclamantul renunta la judecata cererii de chemare in judecata
se datoreaza faptului ca, "in momentul in care justitia a fost investita
cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care-l presupune declansarea si
desfasurarea unui proces a fost deja pus in miscare, ceea ce implica o serie de
cheltuieli, uneori foarte costisitoare". In consecinta, "dat fiind
tocmai caracterul de serviciu public al justitiei, care nu poate fi investita
in mod gratuit, legiuitorul a apreciat ca restituirea taxei de timbru in
situatia renuntarii la un anumit moment dat la judecata nu se justifica".
Totodata, in sustinerea punctului de vedere prezentat, Guvernul invoca
jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la dispozitiile Legii nr.
146/1997.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata
este neintemeiata, intrucat "art. 21 din Constitutie nu instituie nici o
interdictie cu privire la plata taxelor judiciare de timbru, deoarece este
legal si normal ca justitiabilii care beneficiaza de un folos nemijlocit din
activitatea desfasurata de instantele judecatoresti sa contribuie la acoperirea
cheltuielilor care implica serviciul public al justitiei". De asemenea, se
mai arata ca "stabilirea cazurilor in care se restituie taxele judiciare
de timbru este o prerogativa exclusiva a legiuitorului, in deplin acord cu
prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie".
In punctul de vedere prezentat Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile
art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 146/1997 "nu aduc atingere statului
de drept, democratic si social, demnitatii omului, drepturilor si libertatilor
cetatenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentala".
Totodata, Avocatul Poporului apreciaza ca "autorul exceptiei nu ridica
o problema de constitutionalitate, ci o problema de completare a legii",
ceea ce, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
excedeaza competentei Curtii Constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
246 din Codul de procedura civila si ale art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, acestea avand urmatorul cuprins:
- Art. 246 din Codul de procedura civila: "Reclamantul poate sa
renunte oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa.
Renuntarea la judecata se constata prin incheiere data fara drept de apel.
Daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata,
instanta, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Cand partile au intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face
decat cu invoirea celeilalte parti.";
- Art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 146/1997:
"(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se
restituie, la cererea petitionarului, in urmatoarele cazuri:
a) cand taxa platita nu era datorata;
b) cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal;
c) cand actiunea sau cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca
urmare a unor dispozitii legale;
d) cand, in procesul de divort, partile au renuntat la judecata ori s-au
impacat;
e) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas
irevocabila.
(2) In cazul prevazut la lit. d), se restituie jumatate din taxa platita,
iar in cazul prevazut la lit. e), taxa se restituie proportional cu admiterea
contestatiei."
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art.
1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 56 alin. (2) si ale art. 124 alin.
(2), care au urmatorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si
idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure
asezarea justa a sarcinilor fiscale.";
- Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti."
In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca
nerestituirea taxei judiciare de timbru reclamantului in situatia in care
acesta renunta la judecata cererii de chemare in judecata este de natura a
incalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin.
(1), ale art. 56 alin. (2) si ale art. 124 alin. (2), considerand ca aceasta
reprezinta o discriminare fata de situatia paratului, care, conform art. 246
din Codul de procedura civila, beneficiaza de restituirea cheltuielilor in
cazul in care reclamantul renunta la judecata.
Curtea constata ca dispozitiile art. 246 din Codul de procedura civila
reglementeaza renuntarea la judecata a reclamantului, precum si obligarea
acestuia la cheltuieli de judecata, in conditiile legii, ca urmare a renuntarii
la judecata. Obligarea reclamantului la cheltuieli de judecata, atunci cand
renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, este
consecinta fireasca a culpei sale procesuale, urmand astfel sa suporte
cheltuielile ocazionate pentru cealalta parte in legatura cu judecarea cauzei
respective. In consecinta, prevederea legala criticata nu este de natura a
incalca dispozitiile constitutionale invocate.
Curtea retine ca textul art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 146/1997
cuprinde prevederi referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe
judiciare de timbru, evitandu-se astfel o imbogatire fara justa cauza a
statului, si acopera o paleta larga de situatii in care se restituie, in
totalitate sau in parte, taxele judiciare de timbru.
De asemenea, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2)
din Constitutie, procedura de judecata este prevazuta de lege, astfel incat
stabilirea cazurilor in care se restituie taxele judiciare de timbru este de
competenta legiuitorului.
In ceea ce priveste sustinerea conform careia exista o inegalitate de
tratament aplicabil, sub acest aspect, partilor din proces, Curtea retine ca
aceasta critica este neintemeiata, avand in vedere ca situatiile prevazute de
cele doua texte sunt cu totul deosebite, iar pozitia juridica a reclamantului
care a declansat procesul, dar la care, ulterior, renunta la judecata, este
total diferita de cea a paratului chemat in judecata prin actiunea introdusa de
reclamant.
Cu privire la nerestituirea taxei judiciare de timbru, in situatia in care
reclamantul renunta la judecata cererii de chemare in judecata, Curtea retine
ca legiuitorul are in vedere, asa cum s-a subliniat in jurisprudenta Curtii si
in punctele de vedere formulate de Guvern si de Avocatul Poporului, faptul ca,
in momentul in care justitia a fost investita cu judecarea unei cauze,
mecanismul pe care il presupune declansarea si desfasurarea unui proces a fost
deja pus in miscare, ceea ce implica anumite cheltuieli. Totodata, avand in
vedere caracterul de serviciu public al justitiei, legiuitorul a apreciat ca
restituirea taxei de timbru in situatia renuntarii la un anumit moment dat la
judecata nu se justifica, cu exceptia situatiilor in care s-ar pune problema
imbogatirii fara just temei a statului ori in cazul divortului, cand se pune
problema incurajarii mentinerii casatoriei.
In ceea ce priveste invocarea in sustinerea exceptiei a prevederilor art. 1
alin. (3) din Constitutie, Curtea retine ca aceasta nu poate constitui un temei
pentru admiterea exceptiei, textul reglementand principii generale ale
organizarii statului roman, iar nu un drept constitutional de care se poate
prevala autorul exceptiei.
Sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile criticate incalca
prevederile constitutionale ale art. 56 alin. (2) este neintemeiata, intrucat
instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat
de art. 56 alin. (1) din Constitutie privind contributiile financiare.
Totodata, in considerarea dispozitiilor art. 139 alin. (1) din Constitutie,
este la latitudinea legiuitorului stabilirea atat a modului de timbrare a
cererilor, cat si a cazurilor in care se justifica restituirea taxei de timbru.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 din
Codul de procedura civila si ale art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Aprodem" - S.A. Ploiesti in Dosarul nr. 3.866/2005 al
Judecatoriei Ploiesti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 septembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Benke Karoly