DECIZIE   Nr. 428 din 21 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1187 din 13 decembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt in Dosarul nr. 2.384/2004 al Tribunalului Olt - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece textul legal criticat ar trebui analizat din perspectiva principalului obiectiv al procesului penal, si anume adevarul. Or, Ministerul Public este, potrivit art. 131 din Constitutie, republicata, reprezentantul intereselor generale ale societatii si aparatorul ordinii de drept. In virtutea acestui mandat procurorii conduc si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, ceea ce presupune ca acestia trebuie sa aiba posibilitatea functionala de a strange probele necesare aflarii adevarului si identificarii persoanelor care au comis infractiuni.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 10 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.384/2004, Tribunalul Olt - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt in dosarul mentionat, avand drept obiect solutionarea recursului formulat impotriva incheierii de sedinta pronuntate la data de 17 mai 2004 de Judecatoria Slatina, prin care s-a respins cererea parchetului de efectuare a unei perchezitii domiciliare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca in faza de urmarire penala procurorul supravegheaza activitatea de urmarire penala sau realizeaza efectiv aceasta activitate in conditiile art. 209 din Codul de procedura penala. In exercitarea acestui rol poate cere instantei de judecata sa dispuna efectuarea unei perchezitii domiciliare, daca sunt suficiente indicii, in sensul ca aceasta este necesara pentru descoperirea si strangerea probelor utile pentru stabilirea situatiei de fapt reale. Potrivit textului legal criticat, judecatorul se pronunta prin incheiere asupra cererii, in camera de consiliu, fara citarea partilor si cu participarea procurorului. Aceasta incheiere nu este supusa insa cailor de atac ordinare, situatie care este de natura a incalca dispozitiile art. 129 din Constitutie, republicata.
    In realitate, autorul exceptiei nu critica redactarea textului legal invocat, ci forma eliptica a acestuia, care nu permite Ministerului Public si partilor interesate sa conteste incheierea instantei. Propune, de lege ferenda, introducerea unei norme care sa permita procurorului sa exercite o cale de atac impotriva incheierii prin care i s-a respins cererea de efectuare a unei perchezitii domiciliare.
    Tribunalul Olt - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, desi, potrivit art. 27 din Constitutie, republicata, domiciliul si resedinta sunt inviolabile, perchezitia domiciliara poate contribui la rezolvarea cauzelor penale, importanta acesteia, ca procedeu de investigatie, fiind subliniata in literatura de specialitate, unde se arata ca asigura procurarea unor probe indispensabile, iar uneori unice pentru rezolvarea cauzei. Instanta apreciaza ca pentru aceste motive este necesar ca procurorul sa aiba posibilitatea de a exercita cai de atac impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de efectuare a unei perchezitii domiciliare.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. De asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece instituirea regulilor de desfasurare a procesului este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit carora "competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 129 din Constitutie, republicata, "impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
    Prin urmare, dispozitiile de lege criticate, referitoare la procedura dispunerii perchezitiei domiciliare in cursul urmaririi penale, nu contravin prevederilor constitutionale invocate.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu incalca sub nici un aspect regula constitutionala potrivit careia, impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii. Pe cale de consecinta, caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite. In plus, dispozitiile legale criticate se constituie in norme de procedura a caror reglementare este, conform art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, de nivelul legii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala, care are urmatorul continut: "Perchezitia domiciliara se dispune in cursul urmaririi penale in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 129, referitoare la folosirea cailor de atac.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca dispozitiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala reglementeaza posibilitatea dispunerii perchezitiei domiciliare in cursul primei faze a procesului penal, si anume in faza de urmarire penala. Aceasta se dispune, in acord cu prevederile constitutionale ale art. 27 alin. (3), de catre judecator, in conditiile si in formele prevazute de Codul de procedura penala.
    Curtea Constitutionala constata ca nu poate fi primita critica de neconstitutionalitate sustinuta de autorul exceptiei, deoarece prevederile art. 129 din Constitutie, republicata, circumscriu legii - in speta Codului de procedura penala - conditiile in care se pot exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Or, dispozitiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala se constituie in norme de procedura care, in virtutea dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", pot fi stabilite exclusiv de legiuitor.
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu critica textul art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala pentru ceea ce contine, ci, pentru ceea ce nu prevede, respectiv, posibilitatea exercitarii de catre procuror a unei cai de atac impotriva incheierii instantei, prin care s-a respins cererea de a se dispune efectuarea perchezitiei domiciliare, urmarind completarea textului in acest sens.
    Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" si, prin urmare, nu are competenta de a cenzura o redactare eliptica a textului legal criticat si nici de a face propuneri de lege ferenda. In sensul acestor reglementari legale, exceptia de neconstitutionalitate apare ca fiind inadmisibila.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt in Dosarul nr. 2.384/2004 al Tribunalului Olt.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru

                              OPINIE SEPARATA

    In dezacord cu solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii, opinez ca art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala contravine prevederilor art. 131 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.
    Considerentele sunt urmatoarele:
    In sistemul Codului de procedura penala, perchezitia constituie un procedeu de descoperire a mijloacelor materiale de proba. Deosebit de importanta in investigarea infractiunilor a caror latura obiectiva se caracterizeaza prin elementul detinere, perchezitia asigura procurarea probelor indispensabile stabilirii adevarului privind savarsirea faptei prevazute de legea penala.
    Luand in considerare importanta perchezitiei ca mijloc procedural de aflare a adevarului in cauzele penale, iar, pe de alta parte, principiul inviolabilitatii domiciliului, Constitutia Romaniei a prevazut in art. 27 alin. (3) ca perchezitia se dispune exclusiv de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege.
    In ceea ce priveste consacrarea constitutionala a libertatii legiuitorului de a reglementa conditiile si formele in care se efectueaza perchezitia, ca si atributia legiuitorului de a stabili prin lege procedura de judecata sau conditiile de exercitare a cailor de atac, aceasta nu poate fi inteleasa ca o recunoastere a libertatii nelimitate de legiferare in aceste materii, ci, tinand seama de prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, republicata, privind suprematia Constitutiei, ca o definire de atributii, care trebuie exercitate in deplina concordanta cu celelalte norme si principii prevazute in Legea fundamentala.
    Din aceasta perspectiva, dispozitiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inlatura posibilitatea atacarii de catre procuror a incheierii prin care judecatorul respinge cererea acestuia de efectuare a perchezitiei domiciliare, caci, potrivit art. 131 alin. (1) din Constitutie, republicata, "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor", iar exercitarea de catre procuror a acestui rol este cu desavarsire imposibila, in cazul in care i se refuza dreptul de a ataca incheierea de respingere a cererii de efectuare a perchezitiei domiciliare.
    Neconstitutionalitatea dispozitiei legale mentionate este cu deosebire evidenta in cazul infractiunii de detinere de materii explozive avand ca obiect o cantitate mai mare de 1 kg de trotil (art. 280 alin. 3 din Codul penal), al infractiunii de detinere de droguri de mare risc (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri), al infractiunilor privitoare la regimul armelor si munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor radioactive (art. 279 - art. 279^1 din Codul penal) si al altor infractiuni cu grad ridicat de pericol public, fapte care, prin interzicerea exercitarii de catre procuror a cailor de atac impotriva incheierii de respingere a cererii de efectuare a perchezitiei, nu ar putea fi urmarite si sanctionate, cu riscuri inacceptabile pentru interesul general al societatii si pentru apararea ordinii de drept.
    In consecinta, apreciez ca dispozitia legala este neconstitutionala, in masura in care inlatura posibilitatea atacarii de catre procuror a incheierii prin care judecatorul respinge cererea acestuia de efectuare a perchezitiei domiciliare.

                                Judecator,
                            Nicolae Cochinescu